301,101 matches
-
acest fluture vocalofag nu-l pot înfrânge decât în lacrima necontenită a frângerii timpului nu-lpot izgoni decât jertfind iarăși granița de nisip călătorită de vântul uitării până ce aripile i se mistuie într'un foc fără nume și'n urmă-i rămân rănile fumegânde dintre cuvânt și rostire Între cărți cărțile de apă poartă frunza sortită pînă dincolo de granița vremii cărțile de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
el ține între buze pasărea nopții Lecția de geografie Ce gânduri golesc creierii munților contaminați de o nemăsurată tristețe roca se macină în sine nori sfâșiați își dispută o clipă de libertate ațipești și sângele încărunțește așteptând semnul tainei nedeslușită rămâne marginea vieții tăcerea picură o lumină de var Frig de noiembrie Frig de noiembrie când nimic nu-ți înduplecă ochii tot mai asculți Leonard Cohen mă întreabă prietenii cu neliniște în glas la munte a nins și pustiul stinge instinctele
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
de la o secundă la alta timpul se umplea de o pleavă neplătite scadențe estompau esențele vieții ochii însingurați stăruiau pe virginele creste ce înțeles pot avea literele oarbe înscrise în orizontul descrescător fără lumina unui trup omenesc Lecția de metafizică Rămân înăuntru îngropate gesturi și sunete cumințenia zăpezii e o fragilă peliculă peste carnea verde a brazilor vreau să cred neauzit strigă inima mea un alt eu sfâșiat de îndoială dictează contururi e ca și cum ar amesteca esențele altor lumi la capătul
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
o cârtiță. III. (Canción) Poate că ei o să m-aștepte să beau vârtos și desfrânat și să cobor vreo șapte trepte spre Viflaim îmbălsămat acolo unde mai domnește procurator Pilat din Pont și unde dintre zece dește n-a mai rămas decât un bont. Ce să mai crezi, cu care apă mai poți să speri că ai putea spăla ce orișicare Papă nu îndrăznește-a dezlega? Tot cumpărând și tot vânzând azi un sestert mâine-un dinar urci treptele și rând
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
vor intra în case. Deși nu puteau fi sigur de nimic. N-ar fi crezut, de pildă, că îndoiala e o pasăre ce zboară atât de sus și nici că foile viței pot cădea la prima adiere a gerului. Mai rămâneau, desigur, resturile sățioase ale cinei și vinul ce udă paginile cărții cu lacrimi de sânge. Și foșnirea primăvăratică a duminicii. V. ( Coda ) Acum în Răsărit e o lună întunecată și în Vest stau să ațipească negustorii și bancherii. Mulțimea se
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
și inginerii. Și scena se repetă cu toate că nimeni nu poate prezice ce se ascunde în sunetele balalaicei și nici în ochiul galben al îndepărtatului Orient. Și nimeni nu poate explica splendoarea aurului și nici clinchetul glasului de madonă a singurătății. Rămân doar gândurile spuse pe jumătate, dantelele clovnilor, mătura vrăjitorelor, bibliotecile cartoforilor și cei ce trimit prin poștă dragostea pe care o refuză aproapelui. Doamne, tu calci pe ape cu pasul deținutului prin curtea închisorii, în cuptoarele anului pâinea se face
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
spuse, ce tîmpită! Să și-i fi băgat dracului în chiloți, în cur, dar niciunde n-ar mai fi avut loc, pe cînd criminalii de kosovari o sondau cu mătăringile lor prin toate găurile posibile. Mare lucru să nu fi rămas gravidă, oh, izbăvește-ne Doamne, și de nenorocirea asta după mare mila Ta... A dormit patru nopți pe ciment, înțepenită de frig, cutreierată prin viscere și creier de șuierul viscolului de afară amestecat cu zăngănitul ferestrelor, pînă ieșea la prima
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
totodată șanse mai mari de a obține cetățenia. Statul austriac, da, are grijă, dar azilanții politici sînt mult mai de preț decît cei economici; pentru fiecare azilant politic statul austriac primește de la ONU 200.000 de mărci, indiferent cît timp rămîne acesta pe teritoriul Austriei. Aici se gîndi în sfîrșit că ar trebui s-o caute pe mami la telefon, ca să-i spună ce? Ce ar mai fi fost de spus, după ce dispăruse cum e mai urît, lăsînd-o cu Ana Maria
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
să se lase la mîna te miri cui, a porcilor de bărbați, buni să te dea de pagubă și nenorocire. Doar să te tăvălească, atît vor. Nu prezenta nici un fel de garanție Răducu, c-ar mai fi fost dispus să rămînă lîngă ea s-o ajute, după ce și-ar fi făcut cheful. O ajută totuși, ea încerca varianta pe care i-o propuse: vîndu două săptămîni la magazinul de lîngă stația service, unde făcu drumul dus-întors cu mașina lui. Intră o dată cu
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
a doua săptămînă însă, nu i-a mai cerut nici un ban, dar ei deja i se făcuse de ducă. Au făcut revelionul împreună și ea socoti că Răducu merită să-i dea ce-și dorește, ca de adio și de rămas bun; în primele zile ale lui 1988 el o duse cu mașina la Viena. O lăsă la Gara de Vest și parcă i-ar fi părut rău, după moaca aia pleoștită, și Mariana își spuse că poate se înșelase în privința
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
zile ale lui 1988 el o duse cu mașina la Viena. O lăsă la Gara de Vest și parcă i-ar fi părut rău, după moaca aia pleoștită, și Mariana își spuse că poate se înșelase în privința lui: ar fi rămas lîngă ea poate și ar fi ajutat-o, dar nu mai era vreme să se răsucească. Îi spuse că de-aici încolo se poate descurca singură, măcar că habar n-avea încotro ar putea s-o ia. Oricum trebuia să se
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
viitoare nu se face zi în umbra slovenului expropriat de-o rază de lună ce-i cotrobăie prin buzunarele goale poate că vom fi aleși să cotropim malurile elastice ale umbrei universale privind acel fel de a fi al paiului rămas singur pe miriștea goală în vacarmul solar al amiezii pot fi martor atâta timp cât îmi bate la ușă pumnul însângerat al sfeclei palma volatilă a cenușii 3 Visam ridicolul trotuar al umbrei lipăiala tălpilor mele goale prin fața caselor pustii din turn
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
altele apar din alte părți iar inelul celor 10.000 de extratereștri ai inimii mele abia se străvede în vreo pală întâmplătoare de soare poate că văd toate astea ca urmare a vieții tot mai puține care mi-a mai rămas anii ce-mi mai revin se-nghesuie cu toții să apară pe lac în diferite feluri : umbre reflexe zvonuri mirozne purtate de vânt credință în brazii și stâncile de pe maluri ca-n cele mai odihnitoare secunde rugi ale apei atunci când vreun
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
mii de dolari (pentru ea, un mizilic) și să-l elibereze din sclavie. Iarna Iarna-i așa de frig că-ngheață spermatozoidul în tine și ovulul în femeia iubită. Iar pe stradă, mereu trebuie să-l ocolești pe câte unul, rămas cum l-a prins gerul: cu un picior în aer, cu mâna la gură, încercând să-și tragă căciula pe urechi... Polițaii, grijulii, le-au atârnat câte-o plăcuță reflectorizantă, în față și-n spate, să nu dai peste ei
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
lună: "Ha-uuu! Ha-uuu!". Apoi apar hingherii, care încep să-i adune. Nu se zbat, nu mușcă, nu încearcă să scape. Numai privesc la lună și latră-nainte. Pînă ce hingherii își umplu dubele negre și demarează în trombă. În urma lor rămîne Tatăl Tuturor Cîinilor. Singur. Plîngînd. Natural 150 % Cele mai tari produse-s cele ale lui dactăr Nicu & his Skyzoid Band. În orice magazin căutăm marca albastru cu verde: albastru, culoarea speranței, verde, culoarea Naturii. Numai chestii una și una, de
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
o scurtă vacanță, un amor trupesc, grăbit și speriat, ori carne de Crăciun, ori un film străin, dar văzut tot la Cinema I. C. Frimu ori la altă păducherniță de pe 6 Martie, ori o primă la salariu. Și viața românilor va rămâne teribilă, și trăibilă. Românul, legat la carul soartei, continuă să tragă carul. Și plictiseala, lipsa, degradarea, munca istovitoare, viața pe treapta cea mai de jos a importanței, erau împrospătate când și când de un pic, un strop, un nițeluș de
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
care parcă îi urcă și în pupile, și nasul îi pare mai mare, și obrajii mai inguști, chiar scobiți. Tatăl meu e un om foarte deosebit, îmi spune fără să ridice glasul. Orice s-ar întâmpla de aici înainte, va rămâne în istorie, și hotărârile pe care le ia sunt dictate de istorie. Iși trage suflarea, și continuă să-mi spună, la fel de scăzut, fiindcă e furioasă, că fără el nimic nu s-ar fi împrimăvărat în România, și dacă lucrurile nu
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
lîng-un șarpe, Mă scurg întreagă-n spume ca izvorul Ce-n treacăt îl atinge cu piciorul Vreun zmeu plin de blazoane și eșarfe Fin adiate-n limbile lui roșii, Zmulse-n amoruri fragede cu zîne; Din trupul meu călduț nu mai rămîne Decît o ceață bîjbîită de botgroșii Ascunși după ciuperci otrăvitoare, Doar scorburi care răspîndesc duhoare... Și-un singur suflet, rupt, în noi doi moare...
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
pește vitezoman, viu colorat în culori de camuflaj. Există pisici de apartament și pisici de stradă, în stradă n-aș putea sta însă mai mult de o zi, aș putea lua doar o vreme taxiul, și chiar dacă porii mei ar rămîne deschiși, aș pleca de la tine uite-așa, cine s-ar prinde. Șoferul n-ar îndrăzni să mă întrebe nimic. Și tot așa m-aș întoarce. Lună plină. Îți vorbesc ție din inboxul meu care vorbește din cînd în cînd cu
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
plesnind cum să-mi consult orgoliul de bestie în pericol în preajma umanei hoarde tăvălită pe deplin în mister pe când îngerii se înalță, alții coboară cerurile fiind în egală măsură deschise nouă, trăitori pe pământul umed, negru și moale nu ne rămâne decât să ne căutăm părțile îngerești ale trupului o aripă moale ici, una frântă colo, alta uscată un sex carbonizat în palmele unui fals mântuitor precum cei preziși în apocalipse, o stea ce incinerează privirea, soarele rotund de la sfârșitul lumii
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
oglinda ochilor mei cu ochiul morții spre ochiul strălucitor pâlpâind al vieții mele 18 dec. 2008 Se duce și anul Se duce și anul acesta ca un cavaler teuton după prăduirea unui ținut inocent se duce și ducerea anului și rămâi cu pustiul dezarticulat, de parcă ai ține un copil mort în brațe Plină de fast, ultima zi a anului vechi sângeră în foaia de calendar atinge ca un crivăț obrajii de regi, de fecioare, de târfe, stinge apoi clipirea somnoroasă a
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
glasul îi tremură și parcă deodată nici pârjoalele nu-i mai priesc: Viața asta... nenorocita asta de viață, fără noroc... Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc. Dacî tu nu mai ești... Dacă tu nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte? Paiele împrăștiate de furtună, iarba îngălbenită, un câine bătrân și surd care latră în noapte? La noi, lumea se încaieră pentru orice fleac. Pațanii înjură și dușmănesc, omorurile se țin lanț, însă pe lumea cealaltă, discută
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
lanț, însă pe lumea cealaltă, discută încrezători Boris și Vitea, asemenea silnicii sunt mai rare. Cel mult două pe săptămână - și, spunând toate acestea, râd și se bucură și vorbesc tot mai tare. Dacă tu nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte? Poate un câmp cu maci negri, peste care plutesc mari păsări de pradă, ca într-un vis... Încălziți de tărie, copiii Liubei lovesc cu pumnul în masă și vorbesc cu înflăcărare despre paradis. ßi peste patru sute
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
5 ani; cele mai multe complicații iau cu asalt organele filtru; prezentul este o durere continuu sporită, pe care nici Dante nu a imaginat-o în lumea sa de dincolo de poartă: Lasciate ogni speranza, voi, ch'entrate. Cum din vechile cetăți au rămas doar câteva pietre măcinate și tot mai albite de vreme, așa din noi, câteva frânturi de oase, care țin pământul să nu cadă în haos. O operație radicală, ca un sacrificiu pentru un zeu gelos pe veșmântul ce-mi flutura
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
lumi, și un preot nătâng și îndemânatic, ce taie și nu reușește să deslușească nimic în viscerele mele, să le așeze într-o frază pentru mulțimile ce-așteaptă cu disperare îmbunarea gelosului zeu. Trecutul ca un braț retezat mi-a rămas în țărână, va veni poetul și-l va pune la loc cu un cuvânt pentru citire și un trup luminos, unde statisticile toate sunt favorabile: Euridice și Laura, Beatrice și Diotima, Sophie și Odette. O operație radicală împarte lumea între
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]