9,450 matches
-
scunde! Al nostru ochi descoperi-va Reală față-a tot ce este Și printr-o vraja, ca-n poveste, Tot universul lămuri-și-va Secretul, care-atunci vorbi-va Din fir a par - măreață veste; Iar adevăr, frumos și bine, Făr-a răni cu-a lor prezenta, Ne-or apărea chiar în esență, Cu străluciri de tot senine; O, suflet, fericiri divine Ne-or copleși prin excelență! O, sfînt deliciu, voluptate! Să contemplam esență pură Și-a tale taine, o, Natura, Și frumuseți
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE „IULIA HASDEU” -EDIŢIA A XIII-A -PLOIEŞTI 2015 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363232_a_364561]
-
FATUORUM Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului - Zaruri pe masă și vinul în cupe! Cu voce hârștită, Prințul irupe. E trist, e murdar, obosit și-nfuriat, De oastea dușmană-i rănit și speriat. - Și-un preot mai vreau! Din sutana jegoasă, Sfetnicu-ndată pune pe masă Cutia de zaruri și-o cană cu vin, Sperând ca descântul să-i scape de chin. Se-nchină în grabă, icoana privește, Fecioara îi pare că
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
Neîntinate flori, purtate talisman, Le-am strâns din primăveri, pentru-a rămâne-ntreagă. Nici coasa-nveninată, ce-a secerat în grabă, Nici curcubeul meu sub tălpi de lupi strivit, Nici fluturii iubirii, nimic nu mi-a murit. Am iscălit cu aripi, rănite de ninsoare Pe frunze care astăzi cer dreptul la uitare. Paianjeniș profan și pâcla de pelin A spulberat-o vântul cu adieri de crin. M-am vindecat de huma,de tot ce-am irosit, În suflet, mirt jertfit din nou
URC TREPTE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363281_a_364610]
-
el aleargă nebun să întindă pânzele incolore ale zborului printre pietrele unghiulare ale destinelor altor și altor muguri? Pe unde să aleg fuga prin timp, dacă drumul îmi este plin de noduri în răscrucile destinului? cruce în Cruce păcătuiesc zilnic rănindu-te, reconstruind Răstignirea alături de alte umbre ca și mine rostind tainele superficiale ale gândirii umane. Alege-mă cui în Palma Ta blândă și învață-mă să ies alinându-te. Dale de foc am ales prin pământul în care sarea, mercurul
CRUCE ÎN CRUCE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368404_a_369733]
-
-te, reconstruind Răstignirea alături de alte umbre ca și mine rostind tainele superficiale ale gândirii umane. Alege-mă cui în Palma Ta blândă și învață-mă să ies alinându-te. Dale de foc am ales prin pământul în care sarea, mercurul rănesc timpul pământean cu încă un sunet. Mintea-mi nevolnică inventează culori. le modelează în materie rănind, rănindu-mă, rănindu-Te. De câte ori să mai aleg, când în Tine calea este cristalul ființei, iar soarele răsare în același punct cardinal al celulei
CRUCE ÎN CRUCE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368404_a_369733]
-
-mă cui în Palma Ta blândă și învață-mă să ies alinându-te. Dale de foc am ales prin pământul în care sarea, mercurul rănesc timpul pământean cu încă un sunet. Mintea-mi nevolnică inventează culori. le modelează în materie rănind, rănindu-mă, rănindu-Te. De câte ori să mai aleg, când în Tine calea este cristalul ființei, iar soarele răsare în același punct cardinal al celulei timpului? Valorile sângelui ridică păsările spre Tine, Doamne, sau simpla atingere mângâietoare a amurgului aduce noaptea
CRUCE ÎN CRUCE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368404_a_369733]
-
cui în Palma Ta blândă și învață-mă să ies alinându-te. Dale de foc am ales prin pământul în care sarea, mercurul rănesc timpul pământean cu încă un sunet. Mintea-mi nevolnică inventează culori. le modelează în materie rănind, rănindu-mă, rănindu-Te. De câte ori să mai aleg, când în Tine calea este cristalul ființei, iar soarele răsare în același punct cardinal al celulei timpului? Valorile sângelui ridică păsările spre Tine, Doamne, sau simpla atingere mângâietoare a amurgului aduce noaptea mireanului
CRUCE ÎN CRUCE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368404_a_369733]
-
Palma Ta blândă și învață-mă să ies alinându-te. Dale de foc am ales prin pământul în care sarea, mercurul rănesc timpul pământean cu încă un sunet. Mintea-mi nevolnică inventează culori. le modelează în materie rănind, rănindu-mă, rănindu-Te. De câte ori să mai aleg, când în Tine calea este cristalul ființei, iar soarele răsare în același punct cardinal al celulei timpului? Valorile sângelui ridică păsările spre Tine, Doamne, sau simpla atingere mângâietoare a amurgului aduce noaptea mireanului mai aproape de
CRUCE ÎN CRUCE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368404_a_369733]
-
Te-ntreb: de ce te naști în gândul meu / Și picuri veșnicie-n al meu dor? Prin nori de fum te conturezi mereu / Iar cerul ne veghează ca decor. // De ce-mi sculptezi același suflet dur / Din stânci ce le-ai rănit adeseori / Și mă obligi târziul să-l îndur / Când risipești în mine doar culori? // De ce îngheți și timpul ce-a apus / Lăsând o urmă prinsă-n depărtări, / Și-mi scrii cuvinte care nu s-au spus / Redevenind prin umbre doar
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
viață ta? Însă o dată întoarsă și ultima pagină, o dată atins și ultimul cuvânt, pentru tine să însemne de fapt, primul pas făcut spre o destinație în care știi că speranța te inundă când ești încărcat de îndoială, zâmbetul, când ești rănit de lacrimi, pacea, când frică te imobilizează spiritual, o destinație unde îl găsești pe Dumnezeu și implicit, te regăsești pe ține, eliberat și împlinit, fericit, reînnoit în atitudine și suflet. Și mai mult ca sigur, nu este o coincidența. Cartea
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
am povestit cât de mult am suferit, dar nu ați binevoit să mă liniștiți nicio clipă. De ce mi-ați ascuns că vă cunoașteți cu femeia aceasta de mult timp? - Doamne ferește! Cum poți gândi în acest fel? Mă uimești și mă rănești, domnule Iustin!... Niciodată nu ai pronunțat numele ei în povestea despre voi. Nu aveam de unde să știu că este vorba despre ea. Eu am numit-o după numele de familie, pentru că eram întotdeauna de față cu alte persoane și domnia sa
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și țipa, de am alertat toată marea. Nu doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul, riscând să moară, îmi era milă de el, căci era lipsit de posibilitatea de a-și lua zborul. Din senin, peste 30-40 de pescăruși nervoși mi-au înconjurat barca, alarmați de țipetele captivului. Se repezeau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
cu putință, adevărul pe care îl emana. Îmi veniră instantaneu în minte versurile unui poet obscur, necunoscut, dar care îmi plăcură la nebunie: „Am fost și eu la rândul meu Răpit de moarte în turneu; Uitat de vise în coșmar, Rănit de zei ce n-au habar.” O durere atroce de ceafă mă făcu să închid ochii. Amețit, cădeam în golul propriului eu, un vortex uriaș care nu ducea nicăieri. Când durerea dispăru și reușii să deschid ochii, bătrânul dispăruse. Și
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
caldă Un sfânt frumos cu suflet și simțiri Din când în când te-nrouram cu lacrimi Și-ți risipeam cenușă din priviri. Dar dintr-un joc de furii și orgolii Te-am răsturnat si-amar te-am risipit Și m-am rănit călcând pe-atatea cioburi În carne mi-ai intrat când te-am strivit. În jurul meu doar cioburi și tăcere Pe tine calc că pe-un covor încins Sunt numai răni când ma-nvelesc cu tine, Te strâng în pumni și
CIOBURI SI TACERE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367298_a_368627]
-
am răsturnat si-amar te-am risipit Și m-am rănit călcând pe-atatea cioburi În carne mi-ai intrat când te-am strivit. În jurul meu doar cioburi și tăcere Pe tine calc că pe-un covor încins Sunt numai răni când ma-nvelesc cu tine, Te strâng în pumni și-n trupul meu învins. Îmi ești în sânge și-mi pulsezi sub tâmpla Durere-aceasta crudă ne dezleagă. Decât o cicatrice-n amintire Mai bine o rană vie viata-ntreaga
CIOBURI SI TACERE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367298_a_368627]
-
că trebuie să-mi spui ce te doare și la rândul meu poate am să-ți spun și eu.Cineva mi-a spus că sunt puțin introvertita.Am devenit așa doar pentru că atunci când am trecut dincolo de trăirile interioare am fost rănită. Știu ...știu tot citindu-ma numai introvertita nu-ți par nu-i asa? Sunt și nu-mi face bine. Dar ,de o vreme mi-e frică mai mult de cuvinte decât de taceri. Pentru că cine nu-ți înțelege tăcerea nu
CU REGRET SI CU TACERE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367349_a_368678]
-
o mărturie și o nădejde a împlinirii cu destoinicie de către slujitorul Sfântului Altar a acestei lucrări. De aceea, părintele duhovnic trebuie să fie profund duhovnicesc, cu bolile sufletești ale păcatelor vindecate, pentru a putea tămădui neputințele altora, fără să se rănească pe sine, căci din demnitatea slujirii preoțești decurge pentru el necesitatea de a căuta neîntrerupt sfințenia. „Viața clericilor este evanghelia laicilor”. Înainte de săvârși Sfânta Taină a Spovedaniei, duhovnicul trebuie să se pregătească „cel puțin atât cât se pregătește pentru slujba
RECENZIE PARINTELE EMIL CIOARA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367331_a_368660]
-
au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit! Azi sunt fericită fără motiv! Azi sunt fericită, fără
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
Ca soție, întotdeauna să ai un cuvânt de încurajare, să știi să îmbărbătezi, să știi să apreciezi. Și, dacă este nevoie, cu un duh blând și liniștit, așa cum ne învață Apostolul Petru, să mustri, dar să fii atentă să nu rănești. Pentru că sunt atâția care, din lipsă de înțelepciune rănesc sau lovesc, poate chiar fără să-și dea seama. Și atunci măcar tu, ca soție, să fii un balsam alinător pe rană. Reporter: Acestea sunt sfaturi înțelepte pentru femei înțelepte. Dr.
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
să știi să îmbărbătezi, să știi să apreciezi. Și, dacă este nevoie, cu un duh blând și liniștit, așa cum ne învață Apostolul Petru, să mustri, dar să fii atentă să nu rănești. Pentru că sunt atâția care, din lipsă de înțelepciune rănesc sau lovesc, poate chiar fără să-și dea seama. Și atunci măcar tu, ca soție, să fii un balsam alinător pe rană. Reporter: Acestea sunt sfaturi înțelepte pentru femei înțelepte. Dr. Ioan Negrulescu, medic psihiatru: V-aș aduce aminte de
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
urăsc, mi-e rușine că-mi ești tata", si reacționăm foarte urât. Pur și simplu "musteam"de frustrare și de răutate față de tatăl meu. Tata suferea și el pentru că este dureros - acum îmi dau seama cât de mult l-am rănit, și mi-am cerut iertare pentru asta - ca intr-adevar copilul tău să vină la tine și să-ți spună că te urăște. Este o durere extraordinar de mare pentru un părinte. Oricum ar fi fost el, nu aveam dreptul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367401_a_368730]
-
În zona Eroilor, acesta a fost blocat de un alt automobil din care au coborât mai mulți oameni înarmați. A urmat un schimb de focuri în care au fost uciși șoferul și primul ministru, în timp ce agentul de pază a fost rănit grav. Armând Călinescu, aflat pe bancheta din spate, a fost răpus de douăzeci de gloanțe. Avea 46 de ani. Asasinii au fost capturați și aduși la locul atentatului, unde au fost executați, iar cadavrele lor au fost abandonate în stradă
ARMAND CALINESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367407_a_368736]
-
de vreme ce se declară năpădit, îmbibat (nu doar și nu neapărat din unghi livresc) de poezie, de vreme ce se simte și se știe “bolnav de poezie”, cum aflăm din chiar titlul uneia dintre cărți. Poezia, zeiță deopotrivă binevoitoare și vag-malefică, l-a rănit adânc și definitiv, încât existența sa e un fel de tânjire, de “maleză”, este, până la un punct (doar până la un punct!), ceea ce în română se numește dor, în portugheză saudade, în gallegă moriña, în graiurile din Canare magua. Dar, în
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
nu fie prea târziu, Cu gura-ncet deschisă Și palmele-i ca un căuș Suflă din piept căldura Și viul aer ca un duș Redezmorți făptura... Dar de nesomn, de drag, de chin, Din nebăgare-n seamă, La deget o răni un spin Ușor cât să nu geamă... Și-o picătură s-a prelins De sânge cald de înger Pe albul florii roșu nins De stropul ca de sânger. Și-n fibrele-i când i-a pătruns I-a dat puteri
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
deci, la o relativizare a gândirii omenești și a făptuirii persoanei din cauza cărui fapt se afirmă foarte puternic astăzi kitsch-ul în vorbă, în faptă și-n cuvânt!... Tot aici și acum, trebuie aminitită existența limbajului agresiv și violent care rănește și generează multă suferință, îndeosebi sufletească, morală și spirituală!... Putem vorbi chiar, de o precocitate a limbajului agresiv, trivial și obscen, din păcate!... În consecință, limba unei comunități umane își pierde caracterul ei nobil și se urâțește din pricina degradării gândirii
DESPRE VALOAREA CUVANTULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367380_a_368709]