4,392 matches
-
nu ești decât un nume! Dar dacă a scăpat de la hulire ceva până acum... Bani blestemați! bani blestemați! Să facem un pic de filozofie. Ce vi s-a întâmplat? A aruncat Cresus 36 cu noroi în dumneavoastră? Mondor v-a răpit dragostea pentru firimitura voastră de pâine? Sau poate Zoilus 37 a cumpărat împotriva dumneavoastră o diatribă la gazetă? Nu invidiez carul lui Cresus; renumele meu, prin faptul că nu valorează nimic, scapă limbii lui Zoilus; cât privește firimitura mea de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
adevărat periculos. De ce? Deoarece sub această formă îl vedem permanent gata să invadeze totul. Și priviți pe cineva care cere ca statul să furnizeze în mod gratuit meșteșugarilor, muncitorilor instrumente de lucru; acest lucru înseamnă a invita statul să le răpească de la alți meșteșugari și muncitori. Altcineva vrea ca statul să împrumute fără dobândă; nu poate face acest lucru fără a viola proprietatea. Un al treilea reclamă educația gratuită la toate nivelurile; gratuită! adică pe cheltuiala contribuabililor. Un al patrulea cere
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și bunurilor lor. Se concepe că acest drept individual, deoarece rezidă în toți cetățenii, poate îmbrăca forma colectivă și legitima forța comună. Și de ce statul nu are dreptul de a pondera proprietățile? Deoarece pentru a le pondera trebuie să le răpești unora și să îi gratifici pe alții. Or, niciunul din cei treizeci de milioane de francezi neavând dreptul de a lua, cu forța, sub pretextul de a se ajunge la egalitate, nu văd cum forța comună ar putea fi învestită
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dificil a se vedea că acest drept va deveni temelia unei forțe comune legitime. Dacă unul dintre acești sălbatici și-a consacrat timpul, forțele, inteligența pentru a-și crea un arc și săgeți și un altul vrea să i le răpească, toate simpatiile tribului vor fi pentru victimă; și în cazul în care cauza va fi supusă judecății bătrânilor, spoliatorul va fi în mod infailibil condamnat. De aici nu mai este decât un pas până la organizarea unei forțe publice. Dar, vă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
popularizator atât de abil al teoriilor lui Malthus și Ricardo; în 1849, pe Fonteyraud, această vie și fermecătoare inteligență, una dintre cele mai scumpe speranțe ale economiei politice; în sfârșit, în data de 24 decembrie 1850, moartea i l-a răpit pe Frédéric Bastiat, omul care știa cel mai bine să facă populare și accesibile adevărurile economice și unul dintre cei care au onorat cel mai mult știința. Frédéric Bastiat s-a născut la Bayonne, în data de 25 iunie 1801
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
luminată și ghidată? Bastiat ar fi putut să îi fie ghid, tot așa cum autorul Poor Richard's Almanack 76 a fost ghidul democrației americane. De ce a trebuit oare ca Cerul, care ne lasă să așteptăm un Washington, să ni-l răpească deja pe Franklin al nostru? Gustave de MOLINARI Postfață Douăzeci de mituri despre piețe Când ne gândim la meritele și la limitările găsirii de soluții la probleme de coordonare socială prin intermediul mecanismelor pieței, este util să spulberăm o serie de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
destul de recunoscător... Recunoștința rămâne o floare rară. Această inconsecvență are pentru "păcătoși" o judecată care implică intenția binefăcătorului cântărind nu cât de mare este darul, ci, culmea, din ce intenție pornește. Necesitatea de a fi recunoscători ne cam tulbură recunoștința, răpește oarecum recunoștinței bucuria; suntem înclinați să devenim susceptibili față de cel ce ne obligă să-i fim recunoscători, prin faptul că întrebuințează în avantajul lui starea de constrângere în care ne aflăm (Th. Mann). Lipsa recunoștinței rămâne condamnabilă indiferent de interpretări
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
anume variantă a lui "a fi" este mai bună, mai adevărată, mai frumoasă? Cel ce hotărăște trebuie să judece în spațiul posibilului, în cele din urmă să adjudece și astfel să convoace ființa spre real. Cu fiecare hotărâre i se răpește ființei bogăția posibilului și i se dăruiește sărăcia realului: de acum înainte asta și numai asta va fi, din multele care ar fi putut fi. Dar lui a fi în sens plin nu-i aparține decât realul, iar dacă "a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
există o complicitate, eu îl numesc pe acesta "conducător" doar în chip silnic și urăsc în el chipul pierdut al libertății mele. Și eu nu sânt vinovat nici dacă termin prin a-l alege liber pe cel care mi-a răpit libertatea, pentru că între timp am devenit victima mutilării care m-a supus. Deși în ambele cazuri "istoria se face peste capetele noastre", destinul colectiv este în cele două cazuri diferit: într-unul, el este rezultatul unui dictat dorit, cerut și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-ți pune întrebarea privitoare la utilizarea ei; și, mai presus de orice, a iubi libertatea. A iubi libertatea" nu înseamnă aici a iubi acel elan insurecțional care face ca indivizii și popoarele să se ridice împotriva celor care le-au răpit libertatea. Pentru ca acest sens al iubirii de libertate să fie cu putință, trebuie mai întîi să existe iubirea de libertate: eu pot să mă mut, cu hotarele mele, în ceva care nu are hotare; eu pot să mă mut în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devine pliul conștient de limita deplierii sale.) 8 mai Filozofii nu pot fi iubiți, ci doar respectați și, la rigoare, detestați. Medicul care îți spune cât mai ai de trăit îți impune prin autoritatea științei lui, dar tocmai pentru că îți răpește orice speranță, el nu are cum să fie iubit. Or, filozofii sânt aducătorii relei-vestiri. Nelăsîndu-ne să ne desprindem de "solul fenomenal" și de "tărîmul experienței", pentru a ne avânta către zeii trimițători de semne, către farmecul coincidențelor și către o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și, bineînțeles, nimeni nu părea să se mire sau să ne dea vreo atenție specială. 2 octombrie Specia umană este din capul locului amenințată, ca în filmele proaste americane, de "invadatori" camuflați sub aparențe umane. Eroarea acestor filme este că răpesc invaziei imanența ei. Ele îi fac pe invadatori să vină dintr-un altundeva misterios, dintr-o spațialitate exotică. În plus, camuflajul este formal, aparent și superficial, la o privire mai atentă "ceva" palpabil denunțând apartenența de fond la altă specie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și își alegea cărți. Avea mereu o bună dispoziție "erectilă", a unui om care dădea senzația că nu poate fi lovit de condiția muritorului, și și-a păstrat-o și după accidentul vascular care îi domolise ritmul vorbirii și îi răpise aroganța mersului tineresc. Era, pentru un poet, nespus de insensibil la tema morții, iar perspectiva propriului său sfârșit părea că nu-l impresionează deloc. Mi-l imaginez pătrunzând în sala de operație a doctorului Irinel Popescu cu gândurile în altă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
torționarul nostru pare să fi venit de pe Marte. Un singur cronicar aduce vorba de... Ceaușescu, scoțând în prim-plan o figură "accidentală" a istoriei (ca și cum pe Ceaușescu nu tot comunismul l-a creat) și salvând astfel sistemul. Filmului i se răpește valoarea implicită de document și totul este mutat în estetica vagă a "cruzimii umane". 2 iunie Cum îți dai seama că ai îmbătrînit? Constatând că ceea ce pentru tine a fost biografie, pentru alții a devenit istorie. La emisiunea "Vrei să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
critice, cari în timpul de față amenință a pierde, pentru vecie poate, limba și caracterul național a poporului român din Bucovina, el a otărît să trimeată în public broșura sa. Spune apoi că ființe denaturate din însuși sânul națiunei cutează să răpească odorul limbei părintești, schimosind-o spre glorificarea lor personală întru atâta încît să fie neînțeleasă de oricine nu ar cunoaște toate limbele europene. "Țăranul - zice d-l critic - se vede deodată depărtat de noi, țăranul de la care am trebui să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
d-l critic - se vede deodată depărtat de noi, țăranul de la care am trebui să - nvățăm limba, căci el a fost acela carele a păstrat-o, în lupta timpurilor, curată și românească. Și astfeli păcătuind ei (veți vedea cine), ni răpesc limba vorbită de milioane de români, cărora ei ne înstrăinează cu totul și prin aceasta chiar ni răpesc posibilitatea unei esistențe naționale". Cumcă ei nu au schimosit, ci au deșteptat la viață limba română și cu ea simțul național și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
el a fost acela carele a păstrat-o, în lupta timpurilor, curată și românească. Și astfeli păcătuind ei (veți vedea cine), ni răpesc limba vorbită de milioane de români, cărora ei ne înstrăinează cu totul și prin aceasta chiar ni răpesc posibilitatea unei esistențe naționale". Cumcă ei nu au schimosit, ci au deșteptat la viață limba română și cu ea simțul național și cumcă au făcut-o spre glorificarea lor personală și (fie zis de noi) eternă, asta e prea adevărat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de programa a sa și va trebui să lucreze în spiritul ei. Atuncea nu trebuie să mai așteptăm o incertitudine nesigură, atuncea vom avea în mâni garanția unui viitori cert și sigur și nu vom mai lăsa să ne-o răpească nimenea. Până aicea ziarul "Politik". Va să zică, dacă presupunem cumcă acest ziar e espresiunea opiniei publice a cehilor, atuncea cehii cer o federațiune care să garanteze dezvoltarea liberă a fiecărui popor ca atare; și se pare cumcă aceasta ar fi și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
capetele până și a conducătorilor noștri cu promisiuni lucie, dar etern minciunoase. Cine ar crede cumcă ungurii, chiar de-ar promite-o, vor găsi în ei atâta simț de dreptate încît să redeie, d. es., autonomia Transilvaniei, pre care au răpit-o fără consimțământul romînilor? Și apoi neci nu avem noi să cerem de la unguri ceva, căci ei nu sunt competenți să ni dea nimica. Când un făcător de rele comite o infracțiune în avere publică ori privată, nu e făcătorul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
e în popor! Trebuie ca domn și popor să se identifice; cel întîi să fie espresiunea celui din urmă, astfel ca voințele lor să nu se contrazică niciodată! Trecem la punctul al treilea, la acela al susținerei în niște drepturi răpite prin puterea brută. Lasă că într-un stat liberal, care pretinde a nu voi alta decât egala îndreptățire a tuturor, măsure brute nu-și au defel locul; dar apoi chiar astfel ne-ar plăcea ca să nu prea facă nimeni apel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vom reflecta una câte una, dar mai Întâi premitem oarecari date istorice, spre a caracteriza interesul ce poate să-l aibă numitul tipograf pentru averea publică. D-l Goldner este acela care, pe calea protegiuirei personale și fără licitație, a răpit pe la anul 1862 publicitatea oficială din mână bătrânului Gheorghi Asachi, o publicicitate care a fost creația acestui om venerabil. Sub teascurile tipografiei sale au trecut cărțile scolastice și literatura aproape întreagă a unei însemnate epoce de dezvoltare națională. De-atunci
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cei bogați. Adeseori face și câte - o glumă de felul celor următoare: După ce jefuise mai de curând pe câțiva inși, apoi îi luă cu sineși în munți, unde-i ospătă și în fine le restitui jumătate din averea ce le răpise. Guvernul unguresc a destinat un premiu de 500 florini pentru cel care ar putea să-l prinză și să-l dea viu în mâna justiției; și 100 fl. pentru cine ar putea să-l împuște. Până azi Dianu a fost
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
septemvrie a încetat din viață unul din cei mai nobili bărbați ai românilor - Constantin Negri. În vârstă de 64 de ani și bucurându - se de o deplină sănătate, o boală grabnică, venită asupră-i în zilele din urmă, l-au răpit din mijlocul nostru. Constantin Negri reprezenta nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate intelectuală extraordinară căreia - i datorim, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor. El a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai serios decât cuvântul boierului moșnean Hurmuzachi, care în acea adunare de care am vorbit mai sus a pronunțat memorabililele cuvinte că românii din Bucovina au ajuns să apere de "liberalii" din Austria ceea ce n-au fost în stare să răpească turcii și tatarii, autonomia bisericii, limbii, școlii. Hotărîtu-s-au în tăinuitul sfat al proniei cerești ca 1877 să devină reversul lui 1777? II. Nu esistă stări de lucruri mai asemănătoare decât acelea ale Ungariei și României, o dovadă că amândouă țările
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe jumătate teologice, pe jumătate sofistice. Ruina frumoasei limbi vechi care se scria încă cu toată vigoarea în veacul trecut o datorim în mare parte înrîuririi stricăcioase a lui Eliade. Întâmplările politice de la 1848 și petrecerea sa în străinătate îi răpiră și restul de bun simț cât îi mai rămăsese. El deveni din ce în ce mai închipuit și mai apocaliptic, încît întors în țara lui și Făr' a fi încetat de-a esercita o înrîurire și mai mare ca-n trecut, el au mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]