3,048 matches
-
Treceau însă cu o iuțeală vertiginoasă, ca un film învîrtit nebunește, și totuși se deosebeau precis, amețitor de precis... Erau mii, poate milioane, și se scurgeau într-o singură clipire, și reveneau în momentul imediat următor, neîncetat, neobosite... Și el răscolea prin ele ca într-un joc bizar și, privindu-le, murmura: " O secundă mai puternică decât o viață de om..." Peste câteva clipe i se păru că a greșit și adăugă, clătinând din cap: " Viața omului nu e afară, ci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uitậnd de foame și de sete. Vara, colindam pădurile pline cu zmeură, mure, fragi, culegậnd bureți, adunậnd flori sau adăpostindu-ne prin poienițe precum haiducii. Ne aminteam cu plăcere de anii din urmă, cậnd fusesem “hoți” sau “vardiști” și cậnd răscoleam pădurile în cete. Odată, ape rebele au adus cu ele pistoale adevărate, iar noi, în nebunia noastră, visậnd mereu la arme adevărate, le-am curățat cu grijă, le-am ars în foc și le-am lustruit și ziua întreagă au
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze. Un orologiu care în loc de-a-îmbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu există crime, Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse. Taci, taci, suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurință titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o sfăramă. Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii Adânc, demonic-rece ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc C-a ta făptură slabă-s. Nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Că liber-mare-mîndru prin condamnarea ta N-oiu coborî în iaduri de demoni salutat, Ca unul ce menitu-i de a le fi stăpân - Stăpân geniilor pieirii! Ce gând superb! O-nceată Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată, Nu răscoli-n bătaie-ți ruinile sfărmate A lumi-mi dinăuntru. Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele, El îmi arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii. - În sâmburul de ghindă E un stejar. - Cum dânsul din proprii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
consorții tăi cei plini de glorii. De cântec este sufletul meu plin. De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adînci și nemai auzite Ordonă numai - sau de vrei ca fluviul De foc al gândurilor mele mari Să curgă-n volbură de aur pe picioare De stânci bătrâne, într-o limbă aspră Și veche - însă clară și înaltă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cerului tău, o, Odin, Spune-mi atunci, să-nstrun ale ei coarde Ca să-mi câștig cununa mea de laur. Poate-ar fi vrut ei să mi-o dee... Dară De la pitici, eu nu primesc nimica". - "Sărman copil - zice bătrânul zeu - De ce răscolești tu toată durerea Ce sufletul tău tânăr a cuprins? Nu crede că-n furtună, în durere, În arderea unei păduri bătrâne, În arderea și-amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu - în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fum, scântei și vânt; Și în nunta ei grozavă turnuri negre ea aprinde Și făcliile-uriașe cătră stele le întinde... Evul arde - Roma este oceanicu-i mormânt. Norii sunt o spuză-n ceruri și prin ei topite stele. Și, ca oceanul negru răscolit de visuri grele, Urbea își frământă falnic valuri mari de fum și jar; Din diluviul de flacări, lung întins ca o genune, Vezi neatins cu arcuri de-aur un palat ca o minune Și din frunte-i cântă Neron... cântul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
grădini Când luna tainic străluci I-o spuse tremurând. Ea-l ascultă și-i zise-atunci Cu glasul apăsat: În veci nu pot să fiu a ta De n-ăi fi Împărat. {EminescuOpIV 494} Și el s-a dus ș-a răscolit Popoare, țări întregi, Sfărmat-a antice cetăți, Sdrobit-au mândri regi Și i-au supus și i-au silit Să-l aibă Împărat. Unii d-iubire-l ascultau, Alții de frică iar. Atunci s-a dus colo, colo, La cel castel măreț, Unde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Contemporanii au ars-o pe rug pe Ioana d’Arc, pentru că ea începuse să asculte numai de Dumnezeu. Sacrul poate fi cărarea vieții spre sens. Scrisul nu este gratuit. Cum ar fi arătat lumea fără Biblie? Vameșii cerului nu ne răscolesc decât bagajele sufletului. Religiile se străduiesc să transforme iluziile nemărginirii în speranțe. Fără religie, am ajunge pe drumuri. Să ne rugăm deci pentru sănătatea lui Dumnezeu. Dorințele mele se odihnesc, probabil, pe biroul îngerului păzitor care m-a luat în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai adînci pietrele ascunse în negură și în umbra morții. 4. Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor; stă atîrnat și se clatină, departe de locuințele omenești. 5. Pămîntul de unde iese pîinea, este răscolit înlăuntrul lui ca de foc, 6. pietrele lui cuprind safir și în el se găsește pulbere de aur. 7. Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o, 8. cele mai trufașe dobitoace n-au călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pe un loc al mănăstirii Aron Vodă”. Asta mă face să presupun că pe acolo s-ar fi putut afla acea enigmatică mănăstire “La Greci”, ridicată de Aron Vodă înaintea mănăstirii Sfântul Nicolae din Țarină. Da’ știi că mi-ai răscolit închipuirea? Acum, însă, vrei-nu vrei, hai să atacăm Morile de Vânt. Să! Plecăm întins catre creasta dealului Șorogarilor. Ajunși în capul de sus al uliții Moara de Vânt și nu Mori, de vânt cum s-a chemat, după cum am spus
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Dar înspre mine ți-e privirea. Când lumea îți va spune, povești nemuritoare Despre o fată care, a iubit prea mult Poate îi vei scrie și ei o scrisoare De mulțumire. Oare, vei scrie și atât? Vei scrie cărți sfioase, răscolind trecutul Sau poate trenul care l-ai pierdut, Vei scrie și amintirea, cu litere mărețe Și care în iubire te-au ținut. Vei scrie, te vei ruga, vei plânge Însă, te rog un lucru, nu uita Că mi-ai jurat
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
mă iubești la fel de mult, Hai să lăsăm totul în trecut, Să ne cățărăm pe o scară Și să zburăm cu gândul că nu o să doară. INOCENTA SPERANȚĂ Mă cutremur doar când aud glasul tău, Un glas ce de mult mă răscolește, Aș vrea să fiu măcar o parte din vocea ta, Să mă preling pe buzele tale asemeni unei salive, Și să aud cum șoptești tandru și duios Acel „te iubesc” ce înmoaie orice inimă nemuritoare, O speranță că vei iubi
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de tot, Eu n-am să te opresc, dar tu știi că te iubesc, Nu are rost să îți mai spun cuvinte ce le știi deja, Deci ia-ți bagajul și când pleci, pleacă și din inima mea! DINCOLO DE VIAȚĂ Răscolind trecutul am încercat să găsesc Un mod de a căuta ceva atât de ceresc, Privirea ta, și n-am știut cum, dar mă grăbesc, Căci e inutil să stau și să cerșesc. Mi-e teamă, dar e o teamă incomparabilă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de risipă și încărcați de patimi pârjolite, au plecat înspre cetate unde-au găsit altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul, înstăpânit pe oriunde, arunca umbre lungi spectrale. Pluteau singuratici răscolind secolele în așteptări; dezmățul pregătit de natură a căzut cu toate stelele din cer... se apropia furtuna întâlnirii cu astrul selenar. Iluzii pascale Ocean nesfârșit biruitor, pământ binecuvântat, oameni printre oameni, istorie milenară scump plătită! Întunericul izbucnește distorsionat din oceanul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cea adevărată, din văzduh, ca un colac plin de pofte își aruncase un fular de nori peste obrazul zdrențuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care-și făcea aprovizionarea de unde putea, iar acum seara se zorea înfrigurată la intrarea restaurantului să-și întâmpine preferențial clienții obișnuiți ai casei. Buchetele erau ornate cu ferigi... în funcție de obraz, avea pregătiți câte trei și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
i-au plăcut mutrele noastre și a început să se milogească în stilul lui caracteristic, cu apropouri directe și declarații diluate: - Ce aș mai bea, măcar o baterie.. două... și aș mânca o friptură ca lumea! Începuseră să ni se răscolească mațele și scoteau niște ghiorțăituri de s-au speriat și ospătarii, specie.... specială care nu se sperie așa ușor; el nu știa că aranjasem treaba! În orice caz, a rămas cu gura căscată când a văzut portofelul bine garnisit al
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
toți, gazda și slugile, amândoi s-au pus pe treabă. Fata era încântată de atenția ce i-o acorda musafirul și cum amândoi erau tineri, era și luna florilor, șoaptele lor se răspândeau peste toată suflarea satului, miresmele pământului le răscoleau sângele, nu le-a rămas altceva de făcut decât să joace cu patimă rolul, ce le-a fost dat de creatorul tuturor vietăților și lucrurilor, și ca totul să aibă sens, au trăit acele clipe cu sentimentul iubirii. Tânărul a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cum o să o alerg eu prin tot patul ăla gigantic. Ne aruncăm în el și nu apuc să o răsucesc de două ori, că Liliana mea dispare în fugă pe scări. Nici până în ziua de azi nu știu după ce a răscolit atât prin camera ei, răsturnând cutii și dărâmând maldăre de cărți, ce știu e că eu, muncit fiind și cu șampania în bot, am adormit fără să-mi dau seama. M-au trezit săruturi și mângâieri, dar se pare că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aminte că are o poză, cu părinții ei și ea bebeluș, în rucsacul din spatele ei, fotografie pe dosul căreia parcă scria: Roumanie, 1977. Sau așa ceva. M-a făcut curios. Și, ca un prost, i-am cerut să o caute. A răscolit mult, spre disperarea mea, dar și din vina mea, cel care-i cerusem să o caute, același care doream să petrecem altfel timpul, dacă tot ajunsesem în iatacul ei. Ea se ambiționa să o găsească, răstumînd cutie după cutie cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întreb, în speranța că mi va lămuri misterul. Nu le-am cerut decât poza în care apar eu", îmi răspunde ea, "dar parcă ei au mai multe și parcă mat era una în care apare încă un personaj." începem să răscolim prin fotografii. Memoria mi se împrospătează cu fiecare minut care trece. Sânt aproape sigur că e ea, cea pe care am cunoscut-o frică de pe vremea când sugea sigur, mult și bine. Mă gândeam și la ce plănuiam să fac
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fără jenă, pentru că eu am mai văzut-o goală, sau să-mi iau politicos la revedere, trasmițtnd salutări familiei? Era apetisantă, îmi plăcea, și cred că și ea era hotărâtă, că nu mă chemase la ea doar așa, ca să ne răscolim trecutul. Ne sărutasem cu o seară înainte și am invitat-o să urce la mine la hotel, dar mi-a răspuns că nu vrea, pentru că nu e bine să știe toată lumea ce face ea cu viața privată. Nu m-a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
decât mine, de a le cunoaște familia. Cum ar fi să intri în casă, ea să-ți spună "uite, ți-l prezint pe tata", și tu să spui "salut n-am făcut armata împreună cumva?" La asta mă gândeam când răscoleam prin poze. Dorința sexuală devenise și mai puternică. Ea părea puțin nervoasă. Și se enerva că nu găsea poza aia care ar fi lămurit problema noastră. Într-un târziu a găsit-o. Mi-a întins-o cu mâna tremurândă. Era
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a făcut într-o dimineață? A intrat valvârtej în biroul transmitere date, strigând la Brașov, că, de, era șeful: "Unde-s călimările cu cerneală?" La indiferența cu care nici măcar nu i-a răspuns Brașov, nu i-a rămas decât să răscolească toate sertarele și să adune vreo patru călimări pe jumătate pline și să dispară dând mărunt din gură. Era caraghios așa micuț și cu chelie, compensând lipsa de păr cu o barbă netunsă de o viață și cu niște funduri
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]