3,256 matches
-
pulpele bronzate, bustul se tot clatină. Timidul nu e deloc ascet, micile bucurii ale coliviei îngăduie o scurtă evadare, râsul deșănțat al plăcerii, dar stă pierdut pe pagină, cu gândul aiurea. Refugiat între cărți, rămâne destule ore aplecat asupra coperților, răsfoiește pagini, volume, redescoperă litere și cuvinte : „Un om suferă și rabdă nenorociri peste nenorociri. Le rabdă, se cuibărește în propriul său destin. E stimat. Într-o seară întâlnește un prieten pe care l-a iubit. Acesta îi vorbește distrat. Întors
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
primești. Apar și doamna Mitulescu și Lena. Chiriașul face conștiincios față conversației, așa că poate fugi cândva, amurgul îl găsește somnolând în chilia de la mansardă. Prea târziu să mai ajungă la muzeu, deși insectele, peștii... atâtea subiecte atrăgătoare. În lipsa atlasului zoologic, răsfoiește însemnările sale de cititor rătăcit. Bibliotecara Cornelia Matei n-a mai revenit ! Tocmai pentru după- amiaza sălcie de duminică îi lăsase numărul de telefon. L-ar fi salvat, orice chemare l-ar salva, l-ar ridica din forfota furnicarului și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grătarul fierbinte al patului de campanie, da, l-ar fi primit în ea, zi întreagă, un veac, uite nebunia zilei. N-ar fi auzit urletul arzând aerul, n-ar fi văzut fiarele dezlănțuite rarefiind aerul. Acum doar caietul : cuvinte moarte. Răsfoiește paginile. „Furnica la furnică trage.“ „Pentru furnică, e mai bine să nu aibă aripi.“ „Furnica distruge și piatra.“ „La un loc, furnicile devorează leul.“ „O picătură de ploaie înseamnă un potop pentru furnică.“ „Furnica furnică dorește.“ Fraze transcrise repede, sub
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
deasupra plebei animale. Când treci de la putință la act, însă, poate însemna lașitate.“ Domnul Nalbandu corectează, de multe ore, memoriul tehnic, recitește, pedant, ca totdeauna, fiecare frază, ștergându-și chelia înainte de-a relua, încă o dată, pagina parcursă ; Sandu Stoian răsfoiește carnețelul cu schemele tragerilor loto, tabele, diagrame și probabilități, încadrează cu tuș suma la care au ajuns economiile lunare pentru mașină, pliază planșele venite de la heliograf și aruncă un mentosan între dinți ; politicosul Mișu Varlam și-a descheiat elegantul sacou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
multilateral dezvoltate“, și se clătina sub greutatea cuvintelor, lăsă ziarul să cadă lent lent, o piruetă și țop, în picioare, țeapăn, galeria în delir, parterul înmărmurit, urlă copiii de entuziasm, s-ar cutremura cupola. Luminița schioara cea înaltă și buzată răsfoiește, probabil, printre atâtea diagrame și dosarul de divorț, Grefu gâfâie, peste ultimul număr din Sportul, domnul Pasăre trage în tuș complicatele rețele. Impertinenta a ajuns și ea în confesional, la marea preoteasă care ascultă, înregistrează amănuntele călătoriei de la Caransebeș cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai beau și nu mă-mbăt, le ținu Ioana Radu isonul din boxe. Așa fac cei trei prieteni de pahar În fiecare săptămână. Se Întâlnesc Într-un separeu al cârciumii și, dacă nu au motiv pentru chef, ori inventează unul, răsfoind o cărțulie cu zilele naționale ale statelor lumii, ca să Închine un pahar În cinstea lor, ori deschid televizorul și aleg prin vot deschis știrea zilei. Așa procedaseră cu o seară Înainte, când tocmai se agitau guvernanții În legătură cu FMI-ul... Acu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
juvăț, Îl popriră cu mascații. Că Dumnezeu, că mătănii, că spovedanie, că iertarea păcatelor făcute și nefăcute, că anafura mamii lor, nimic. Justiția intransigentă. Da’ azi văzui că iar se schimbă calimera. Nu, e clar, tot nu-nțeleg. Gicu, fiindcă răsfoiește ziarele și la birou și acasă, face pe informatul. Auzi, Șpriț, Gigi trebe să Își pregătească drumul către parlamentul european. Nu l-a luat Vadim În partid, după ce l-a făcut albie de porci? Nu l-a pus nambăr tu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
acela care se stăpânește pe sine Însuși. Bagă bine la cap, că tu ne-ai luat cu Țuțea data trecută, Însă nici eu nu mă las. Am cotrobăit prin bibliotecă ca un apucat. Vă spun sincer că n-am mai răsfoit cărțile de ani de zile și am dat peste unu’ și mai deștept, are un nume frumos și a fost filozof. Șopenhauăr. Gicule, nu-ți mai lansa ochii În atmosferă preacum melcul, n-am zis șo pe cineva, că nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mândra adunare? Dar ea de-amicii tăi sfială are Și de-oiu vorbi au cine mă ascultă? Spre-a-ți aminti trecutele petreceri Condeiu-n mână tu mi-l pui cu sila. De la oricare-un snop de fraze seceri, Apoi le răsfoiești filă cu filă. Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia immobilă. {EminescuOpIV 335} ORICARE CAP ÎNGUST Oricare cap îngust un geniu pară-și, Cu versuri, goale de cuprins, să placă Și, cum dorește, sgomot mare facă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
PEISAJ (cca 1874) Pe când soarele deschide porți de aur peste stanuri, Într-o scenă infinită se deschid păduri și lanuri. Noaptea verde-a frunzărimei pietre scumpe o-mpodoabă; Ce se scutur tremurânde peste florile din iarbă. Trandafiri s-aprind ca jarul, răsfoiți în răsărit, Glasuri mii învioșază codrul umed și iubit. În poiana tăinuită blânde sboară dungi de lună Când departe-n munți și codri duios buciumul răsună. Pe-a lor lume ridicată peste nouri se deschide Cartea cerului albastru cu mari
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Acum dacă Don Quijote se uită în oglindă, îl zărește pe Hamlet. Cunoașterea distruge ignoranța. Dar și misterul. Ideile migrează de la o carte la alta precum petrolul printre roci. Sunt om. Nici mai mult, nici mai puțin. Îl cunosc. I-am răsfoit mintea într-o seară. Să fie greșelile indivizilor? Ori ale speciei? Se pare că nu avem acces decât la misterele secundare ale vieții. Stăm încremeniți, precum măgarul lui Buridan, între gălețile cu obsesia eternității și cele cu tentația clipei. Marele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
„Dragă amice ireversibil, Volumul răsfoit de mine mi se pare un vehement protest împotriva unui eșafodaj ideologic surpat. Este o excelentă predică la parastasul comunismului, un osuar cu articulațiile intrate în putrefacție, un inventar acid al limbajului ce încearcă să peticească o manta făcută ferfeniță
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93054]
-
om, este viscolit de întrebări și le recită: „Când o căciulă oarecare nu răspunde la binețe, înseamnă că nu e nimeni sub ea?” „E neînțeles de ce, dacă jocul de șah are un rege, de ce sunt necesari și doi nebuni?” „Când răsfoim istoria găsim numai vitejia voievozilor! Nici un cuvânt despre Ion...” „E bine ce știm să știm. Ne-ar fi însă mai de folos să știm ceea ce nu știm...” Dar nu am să răstorn peste răbdarea dv. tot coșul cu mere domnești
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
Și tot ce iubesc s-ar transforma în fapte, Personaje pe care le-aș atinge cu o simplă dorință, Și care ar rămâne neîncetată neputință. Iubesc să scriu, ador să citesc, Cartea vreau să o iau în mână, să o răsfoiesc, Credința mea e nestrămutată, voi învinge, Într-o zi tot ce scriu în cărți va ajunge! TU EȘTI DE VINĂ Tu ești de vină Că acum iubesc să scriu poezii, Că acum iubesc să mă trezesc în zori de zi
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
nici mai bătrân, mătăhălos, rigid și cu voce surprinzător de calmă începu ședința. Mormăi câteva fraze stereotipe. - Ne-am întrunit în ședință pentru a analiza cererea candidatului! Și începu să-i pună întrebări dintr-un carnețel pe care-l tot răsfoia. La prima întrebare avea destule surse pe pereți și a găsit una care i s-a părut mai la obiect. Burlacu părea mulțumit si i-a adresat altă întrebare, probabil din statut. În continuare nu se mai potrivea cu nimic
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Ulterior află, în caz că nu știa candidatul, trebuia să răspundă secretarul care l-a propus! În continuare nu-l mai lăsă Rebegilă... răspunse la toate întrebările parcă îl băgase în priză cineva, iar laudele le primea tot Laur! Când termină de răsfoit carnețelul Burlacu, întrebă curios: - Mai are cineva de întrebat ceva? În murmurele aprobative... de negație, din nou îl auzi pe Burlacu încheind, - Se acceptă cererea candidatului de primire în rândurile partidului comunist și o vom trimite mai departe la județ
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și un joc pe computer, mai deschid și câte o carte, poezie înseamnă de obicei ceea ce scria Nichita (niciodată însoțit și de Stănescu) în anii '60. Volumele noi nu ajung la ei, iar când se mai întîmplă și asta, ei răsfoiesc puțin cartea și spun: asta nu e poezie, sânt niște aiureli. Pe de altă parte, cele mai tinere generații au poezia lor: /yn'cs-urile formațiilor de hip-hop sau gangsta-rap, care se bucură de o popularitate enormă. Multe texte ale lor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că înțelegem și iubim un om căruia i-am construit o mască în care el nu s-ar fi recunoscut? Cum poți să iubești un neadevăr? Nu mai vorbesc de felul în care continuă să fie discutată opera sa. Am răsfoit de curând stupefiat o carte în care se discuta corespondența poetului cu Veronica Micle (dinainte de publicarea ultimelor scrisori descoperite). Analizând cele mai neînsemnate, mai umane, mai ridicole câteodată fraze (dar cine nu e ridicol în corespondența intimă?), autorul punea la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aceleiași cărți, amândouă produse de mintea ta și de convingerile tale artistice, aceleași dintotdeauna, nu găsea destule superlative pentru primul, iar azi n-are destule injurii pentru al doilea. Ai auzit fapte care ți se reproșează: pure și simple calomnii. Răsfoiești ziarele și revistele, la umbra unui plop firav, cu frunze chircite de căldură. Nu există în tine decât suferința asta, strângerea asta de inimă. Găsești, firește, până la urmă, ceea ce căutai: banalizata mușcătură, previzibila aluzie. Știi că sânt de-acum, inevitabile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Explicația e lungă și plicticoasă. Ajunge, deocamdată, să spun că nu din motive de calitate, ci de prost management cultural. Românii răspund, de multe ori, la această situație printr-o grotescă reacție de frustrare. I-am văzut de nenumărate ori răsfoind enciclopediile venite din străinătate în căutarea numelor "marilor romîni" și tremurând de furie și umilință când constatau că nici măcar Eminescu - Goethe și Schiller ai României într-un singur poet - nu figurează în ele. în zadar le explicam ce șansă minunată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un alt domeniu în care să poți merge mai departe fără să scazi nivelul, nu-ți rămâne decât gestul fotbalistului la treizeci de ani sau al gimnastei la optsprezece: retragerea. Urmează ani de amărăciune și uitare, în care-ți mai răsfoiești uneori vechile pagini, vechile cronici în care erai numit "o promisiune a literaturii de azi". Tu știi că ai realizat ce-ai promis, dar oamenii cărora le-ai promis s-au dus și-au luat și promisiunea ta cu ei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu toate popoarele vechi au cunoscut calul. Calul a fost adus din răsărit. Imaginea călărețului e sublimă și plăcută ochiului chiar și astăzi. Dar văzută prima dată a fost înfricoșătoare: calul și călărețul păreau o singură ființă. Dacă te îndoiești, răsfoiește memoriile călătoriilor lui Columb. Caraibienii s-au speriat de oamenii genovezului mai ales pentru că i-au văzut călări pe cai. Ăsta a fost centaurul: un călăreț pe calul său. Când toți au început să învețe călăria, legenda s-a hipertrofiat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întrebă oaspetele nesigur. - O am. Oaspetele se uită în gol. Apoi spuse vioi: - Cunosc ipoteza unui astronom asupra sateliților lui Marte... Ai pe Swift în bibliotecă? Gazda se sculă și după câteva clipe îi aduse cartea despre Gulliver. Oaspetele o răsfoi un timp. - Uite ce scria ăsta la 1726, zise el. Astronomii lui de pe insula zburătoare Laputa, care nu știu de ce îmi amintește acum nițeluș de muntele plutitor al zânei Ngui, de care mi-ai vorbit, iată ce au făcut. Citez
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acum iubirea mi-a fost străină, datorită ție acum o cunosc în toată splendoarea ei. -Și eu te iubesc, Radu! într-un moment când Ramona lipsi pentru puțin timp din cameră, Radu luă singura carte de pe noptieră pentru a o răsfoi, când foarte surprins sub ea observă batista pe care el i-o dăduse cândva, acum ușor parfumată. Ramona intră, făcu ochii mari, apoi se aproprie de el și lăcrimând, îl sărută. în următorul moment, îmbrățișați tandru, amândoi plângeau. Printre lacrimi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Chișinău devenise orașul unei țări străine), era “pedepsită“ nepermițându-i-se cantonamentul chiar în sat. Odată ajuns acolo, se prezentă la comandant, colonelul Cernătescu, cu justificările firești. - Domnule colonel, m-am prezentat cu un singur soldat. - Dar, domnule sublocotenent, (colonelul răsfoia un dosar adus de aghiotant, chiar când fusese anunțată sosirea basarabenilor), ai avut 80 de oameni, patru tunuri, cai și un furgon! - Cu un singur soldat, cu doi cai (cât pe ce să- i pierd și pe ei), n-aveam
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]