2,766 matches
-
uimire. Spre sfârșitul verii tot ce învățasem altădată începea să dispară. „Problemele“ care au survenit în casă în ultimele două luni au început de fapt în octombrie și au atins punctual critic în noiembrie. Totul s-a năruit într-un răstimp de douăsprezece zile. ::::::::::::: Am relatat „incidentele“ în ordinea derulării lor. Lunar Park urmărește aceste evenimente într-un stil destul de direct și deși e vorba, cel puțin la suprafață, de o poveste adevărată, nici un fel de cercetare specializată n-a contribuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când, își umflă parcă în răstimpuri adierele moi. Iunie 1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara târziu arhimandritul Piticariu ne vorbește despre Ilie Răcoare care vrea să se facă călugăr. Starețul (un fel de haiduc în rantie) îl strânge de mână de țipă, apoi îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Enăchescu. Bătrân tare e? Ei nu, nu-i tocmai bătrân. Cum nu-i bătrân? Apoi nici nu i-a crescut barba. Apoi popă fără barbă se poate? Dă, așa câte-o leacă tot i-au dat niște cioturi..." Tăcem un răstimp. Vasile întreabă. Da de omul cela cu copii mulți, din Topolița, știi? De Ion Bălan cum nu? cel cu douăzeci de feciori. Știu. Oare să fie toți ai lui Ion Bălan? Eu știu? Poate să se mai fi rătăcit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nuferi mici, galbeni, buchete de nu mă uita. La Sfântul Gheorghe. Lumini. Noaptea. Într-un târziu pe bord. Se vede în depărtări marea argintată de lumina lunii și farul ca un ochiu care clipește se închide și se deschide în răstimpuri. Aici sunt cherhanale bine întemeiate. Aici domnește un fost stăpânitor al Buhazului, Iani Milano, ucigașul lui Spirea, după cum spune Basarabeanu. Orășelul amenințat să fie înmormântat în nisip. Marea mugește departe, se vede în zare ca o coroană argintie de spumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Petru stolnic (6987) Mateiaș stolnic (6995-6996) Dragoș stolnic (6996) Ioan Frunteș stolnic (6997 și sub Bogdan) Todor păharnic (6965-6996) Negrilă păharnic (6969-6978) Tăiat la Vaslui. Boerii cari au întovărășit pe Olena (după Karamsim): Iancu, Sincu, Gherasim. Boeri fără titlu un răstimp. Pârcălabi: Manoil, Vlaicu, Duma (fiul său), Isaia, Stanciul (cu fiul său Mârza), Buhtea, Fete Ion, Goian, Sandru, Zbiarea, Albul, Radu Gangur, Ivașcu Hrincu, Oanță, Ioan Boureanu, Luca, Neag, Fete Gotcă, Petre Hrăman, Pașco, Andreica Ciortorovski, Ioan Secară, Dujbog, Groza, Micotă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
va trăi în vremile viitoare. [GHERGHIȚA VÂNĂTOARE]2 28.12.948 În pădure la Gherghița, la vânătoare, pe un vânt aspru din crivăț, cu fulguiri de ninsoare. Îmi venea rândul să stau în aripa dreaptă a vânătorilor, unde fusese un răstimp frământare și vuiet de automobile. Mă hotărăsc să trec în aripa stângă, unde socotesc să găsesc un loc mai liniștit. Când ajung cu însoțitorul meu în țiitoare și ne oprim, văd la treizeci de pași înaintea mea, între tufărișurile uscate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Moldovei și mai mult decât atât, respingând toate propunerile venite din aceeași parte de a împărți Moldova. În cadrul acestei politici, domnia lui Alexandru cel Bun se remarcă printr-o intensă activitate de organizare internă și de dezvoltare economică a Moldovei. Răstimpul de 32 de ani, cât a domnit Alexandru cel Bun reprezintă o epocă de pace și prosperitate. Dar luptele dintre urmașii acestuia slăbesc țara și îngăduie polonilor și lui Iancu de Hunedoara să intervină în treburile interne. În căutarea unui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oastea de feudali a Poloniei are nevoie de multă vreme să se adune și să pornească la acțiune. Până la terminarea luptelor din Prusia, până la organizarea unei campanii de pedepsire împotriva Moldovei, era nevoie de cel puțin doi ani. În acest răstimp se puteau schimba multe și tânărul de 22 de ani nu se sfiia să-i înfrunte pe poloni. Desfășurarea evenimentelor i-au dat câștig de cauză celui care a știut să forțeze norocul. Pustiirile din sudul Poloniei l-au determinat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
numărul documentelor din perioada anterioară. Acest lucru se explică datorită împrejurărilor de politică externă. Începând cu 1473, Ștefan cel Mare refuză să mai plătească haraciul cerut de Poartă și încep luptele pentru apărarea liniei Dunării în fața ofensivei otomane. Și în răstimpul de care ne ocupăm, cel mai mare număr de privilegii, 72, se referă la proprietăți de un sat sau mai mici de un sat. Moșii cumpărate sunt în număr de 54, întărirea unei moșii se face prin 32 de privilegii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Vlaicu, unchiul lui Ștefan, un sat și o seliște, care “ne-au rămas de la Vâlcea și de la cneaghina lui Olga”. Este, probabil, vorba despre un caz în care un boier nu are moștenitori și averea lui revine domnului. În răstimpul de care ne ocupăm are loc reînoirea a două privilegii: la 10 august 1472, domnul dă un nou privilegiu femeii lui Vindereu, deoarece vechiul privilegiu “s-au prăpădit în vremea ce au robit turcii Horincea”. Un nou privilegiu îi este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost date 252 de privilegii. Cele mai puține ca număr au fost date atunci când începe, în mod deschis, conflictul cu Imperiul Otoman, în timpul căruia Moldova a trebuit să facă cel mai mare efort militar, uman și economic. Perioada 1489-1503 În răstimpul 1489-1503 au fost date cele mai multe privilegii. Ca și în etapele anterioare, numărul cel mai mare se referă la moșiile alcătuite dintr-un sat. Proporțional, în cele trei etape, avem aproape același procent, când este vorba de un sat sau de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
societatea feudală. Dar și domnii de dinaintea lui Ștefan cel Mare, unii în ciuda unor domnii scurte, au înțeles rostul pe care îl avea biserica. Dacă ne referim la ultimul deceniu de dinaintea urcării lui Ștefan cel Mare pe scaun (1446-1456), în acest răstimp se dau cele mai multe privilegii, care cuprind scutiri de dări pentru satele mânăstirești. Timp de zece ani, între 1446 și 1456, domnii de dinaintea lui Ștefan cel Mare au dat mânăstirilor 38 de privilegii, iar Ștefan dă în primii zece ani de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
evident că și înaintașii lui Ștefan au dorit să atragă de partea lor biserica. Ștefan mai acordă Moldoviței un privilegiu în 1473, după care urmează un gol, până în 1482, când se dă un privilegiu mânăstirii Neamț. După alți cinci ani, răstimp în care ni se spune că domnia era consolidată, domnul mai acordă alte trei privilegii ca, între 1499 și 1503, să mai dea opt privilegii. În schimb, domnul a dăruit ctitoriei sale de la Putna 12 privilegii între 1466-1480, ca să îi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
civilizațiile arhaice. Și mai interesantă apare durata: „Ci mai bine să nentrecem/ De la roșu răsărit/ Păn’ la negrul asfințit”. Actele miraculoase de întemeiere a unei grădini pe mare, a unei vii în mlaștină trebuie să se încadreze, după cum știm, în răstimpul dintre apus și răsărit. Intervalul reprezintă un întreg, un ciclu diurn, în cazul baladei lui Bogdan, și de aceea are o funcție revelatorie asupra încercării. Protecția solară sub care se așază Bogdan îl ajută, alături de cocia sa din părți de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sunt proprii umanului circumscris planului mărginit și doar neofitul poate transgresa spațiul profan, dovadă că fecioara va fi cea care îl va găsi în vârf de munte, deci într-un topos inițiatic. Succesiunea amețitoare a evenimentelor din basme solicită, la răstimpuri, perioade de respirație pentru o mai bună conștientizare a evenimentelor. Astfel, propozițiile principale sunt reluate sub forma unei subordonate introduse de când, unde sau dacă. Intrarea mai adâncă în lumea ficțională se face printr-o întârziere regizată pe un anumit cadru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i lipsit de importanță. În acestă ipostază mă aflu și eu astăzi În fața Domniilor Voastre purtând peste câteva luni experiența a șapte decenii. Dacă e mult sau puțin veți deduce Dumneavoastră din Înșiruirea marilor transformări petrecute În țara noastră În acest răstimp. M-am născut la câțiva ani după făurirea României Mari. Am fost martorul ciopârțirii Ei, a ororilor războiului, a tranziției de la capitalism la comunism, a cinci decenii de totalitarism și În prezent la o nouă tranziție de la comunism la democrație
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
care se află România zilelor noastre? Regretabil, "misiunea socială" a scriitorului român a luat, după '89, o turnură care ține seama mult mai puțin de paradigma momentului pașoptist decât de un fanariotism inculcat acestei categorii în doze noi, considerabile, în răstimpul perioadei comuniste. S-au creat reflexe durabile în acest sens păgubitor. Cârmuirile ce s-au succedat după prăbușirea lui Ceaușescu, începând cu cea a lui Iliescu, au poftit o trenă "culturală", iar o bună parte din literați abia aștepta să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Direcțiile, modalitățile poeziei noastre actuale? Aceasta e pusă frecvent sub semnul așa numitului postmodernism, concept labil la extrem, comportând o diversitate de sensuri stârnitoare de controverse, pe care, pe bună dreptate, cineva l-a asemuit cu norul lui Polonius. Nici răstimpul, nici substanța nu-i sunt precizate cât de cât armonios. Să înceapă acest postmodernism îndată după 1970, după cum nu ezită a ne propune Arnold Toynbee, sau după al doilea război mondial? Să aibă în vedere arta, disciplinele umaniste sau întreaga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
glaciare, pustiurile lumii toate ar înflori/ s-ar înfăptui noua ordine economică pe planeta Pământ/ încetișor, încetișor...". Fragmentul din care am citat se numește "Cutia planetară de viteze". Și au trecut 30 de ani de atunci, iar în tot acest răstimp, oriunde mergeam în țară la festivaluri literare, unde ne întâlneam toți ai noștri din generația 80 și când zic asta, mă gândesc în primul rând la optzeciștii din provincie, care n-au avut șansa unică a unui Nicolae Manolescu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
1839, complotul condus de Ioniță Popovici - descoperit la Iași - legat, probabil, de mișcările bulgarilor din sudul Dunării, a avut ramificații și în colonia bulgărescă din Huși”. În ceea ce privește limba vorbită de bulgari, Gh. Ghibănescu a apreciat că au existat trei etape („răstimpuri”), care corespund cu dialectele lor: „unul curat bulgăresc, altul amestecat cu turcisme, și altul cu rusisme”. Fără îndoială, conviețuirea îndelungată a bulgarilor cu alte populații le-a influențat limba, lingviștii stabilind, ca și în cazul limbii române, pătrunderea unor cuvinte
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
În timpul căreia nu mai există apă pentru irigații, Înainte ca paza de frontieră să te lase fără sezonieri. Amenințarea dezastrului e mereu acolo, persistentă și neliniștitoare precum vîntul de după-amiază. Valea a fost deșert și va fi iar deșert. În răstimpul acesta Încerci să scoți ce poți cît mai ai vreme. Bătrîni din birourile agențiilor imobiliare zic: „Păi, nu-i nimic nou. Am mai văzut asta. Mi-amintesc că-n ’28...” Dar un factor nou, ceva ce nimeni n-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care va exista în permanență în istoria universității românești.] EPISODUL LEON SCULY (1853-192...) Abia după douăzeci de ani de la episodul Negură, de care am amintit în acest volum, Facultatea de Medicină din Iași începe să funcționeze de facto. În acest răstimp, de două decenii, existența acestei școli s-a limitat doar la simpla consemnare a ei, ca facultate virtuală a Universității ieșene. Mai multe încercări, datorate unor intelectuali formați în mari școli occidentale, nu au reușit să înfrângă rezistența majorității medicilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
până atunci, un bărbat care s-a prezentat drept rudă a răposatului și care a pretins că era prea devreme pentru a fi îngropat Paul, că mai era o jumătate de oră până la ora anunțată în ziar, că în acest răstimp s-ar putea să mai vină vreun doritor să-și ia rămas-bun de la Paul Georgescu, că trebuia respectat termenul. Am așteptat tăcuți în jurul coșciugului încă neacoperit, dar n-a mai venit nimeni, bineînțeles. După un timp, straniul necunoscut s-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Dinescu de la Uniunea Scriitorilor era o agitație postrevoluționară care amintea de filmele cu Lenin la Smolnîi, un du-te-vino de nedescris. Printre cei de acolo era și D. Țepeneag, pe care nu-l mai văzusem de cincisprezece ani și mai bine, răstimp în care el trăise în Franța ca exilat obligat. Ne-am strâns mâinile și atât, ca și cum ne despărțiserăm ieri, fără efuziuni nelalocul lor. Mi-a spus că se afla în București de o zi, după o călătorie prin Europa pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fuge gândul? Ba nu, lucrează. Creionul îi alunecă pe hârtie. Versurile se cheamă unele pe altele, poate cele religioase care, postum, se vor numi Clepsidra și Călătorie spre locul inimii... Dacă nu proză, povestirile, sau tot poeziile Shakespeare... Așa, în răstimp de șapte ani, între 1947 și 1954, sub presiunea suspiciunilor, a singură tății auto impuse, V. Voiculescu a dat literaturii române nu numai fascinantele Povestiri dar și originalul roman Zahei orbul. Cu similitudini în Codin de Panait Istrati, elaborat pe parcursul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]