5,132 matches
-
decât numai purtătorul sensului său, acela și-ntr-un caz concret va nimeri linia cea fină peste care trecând începe declamațiunea trăgănată și lungită peste măsură. Daca portamentul dă vocei facultatea de-a ține tonul și de-a-l lăsa să răsune, atuncea volubilitatea dă vocei dibăcia de-a înșira repede dupăolaltă elementele vorbirei, fără de-a scădea ceva din claritatea și preciziunea pronunției. Precum portamentul își are purtătoarea [sa] în vocală, elementul muzical al limbei, volubilitatea și-o are în consonantă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
logic însă care în propusăciuni împreunate arată auditorului dependința uneia de cealaltă seamănă cu un picior de vers a cărui membre reprezintă proporțiunea de arse și teze. Daca accentul logic care unește propusăciunea principală de cea subordinată le lasă să răsune ca o unitate de arse și teze, asta nu mai e cazul la propusăciunea incidentă (Zwischensatz). Aceasta desparte membrele propusăciunei sale supraordinate și adică în pozițiunea naturală. De-aceea aicea accentul logic are de-a marca propusăciunea despărțită prin o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fel [de] ridicare a vocei, care, repețindu-se mereu, produce în declamațiune cântarea (Singsang) cea mai urâtă. Pe cât de puțin trebuie să auzim ritmul în elementele sale pe-atât de puțin și rima. Precum are artistul dătoria de-a lăsa să răsune impresiunea etică a ritmului și învălui în el sensul ca cu un văl des, tot astfel trebuie să reproducă urechei noastre și elementul muzical al rimei, fără însă de-a sili urechea noastră ca să stăruie asupra rimei. Numai acolo unde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va avea ceva solemn și profetic; și astfel, prin însuflețitoarea mărime a ideei și prin tonul însuflețit al actorului, declamațiunea va face ca acea impresiune adâncă făcută asupra sufletului sultanului să fie, ca curat umană, îndreptățită pe deplin și să răsune ca atare și în pieptul auditorului. REPREZENTAREA CARACTERELOR (DIE CHARAKTERDARSTELLUNG) (CARACTERIZAREA. GRIMA. MASCA. COSTUMUL) NATURA CONCEPȚIUNII IDEALE A CARACTERULUI Orce reprezentare a unui caracter are scopul de-a pune înainte-ne un om întreg care poartă în el principiul vieței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nepreocupată a unui auditoriu ce participă, Clavigo trece prin toate tonurile până la o mișcare estremă a sufletului. Și în toată scala aceasta nu trebuie sărit nici un ton, ci trebuie legate astfel unul de altul încît cel început să se audă răsunând în fantazie în cel următor. Astfel Clavigo percurge stadiile unei atențiuni încordate, dar deocamdată numai teoretice, a unei încordări penibile, a unei turburări văzute amestecată cu tendința de-a o oprima și a unei risipe a sufletului în care el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se pietrifică. Această dispoziție primordială în rău sau în bine se manifestă în accentul etic. El deschide misteriile adevărate a vieței omenești, adâncimile caracterului și este creația cea mai însemnată pe terenul artei reprezentărei. La lovirea aceluiași ciocan aurul va răsuna cu timbrul său senin și original, lutul, fierul și celelalte cu a lor. În șirul dezvoltărilor noastre am avut adesea ocazia de-a observa că cu cât mai multe momente ale artei noastre sânt implicate în viața internă a unui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
marele scandal al tuturor oamenilor de bine, s-au amenințat cu pușcăria și chiar din mijlocul atmosferei vițiate ce-i înconjoară s-a ridicat un glas spre a le striga: "E timpul să vă moralizați! ". Este adevărat că glasul a răsunat în pustiu, căci el pierduse demult dreptul de a le vorbi pe acest ton. Este însă netăgăduit astăzi că atmosfera politică a țărei are trebuință să fie purificată de miasmele pestilențiale ce o apasă; "moralitate" este cuvântul ce se află
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
opoziție, ba foaia din Strada Doamnei este din nenorocire aceea care-a introdus acest ton în presă și în Parlament și nu e mirare daca un diapazon, cultivat în curs de douăzeci și șapte de ani în coloanele unui ziar, răsună uneori, prin contagiu nervos, și în partea adversarilor. Admirabilă însă este aristocratizarea roșiilor. Cu ce înmănușat dispreț vorbește azi "Romînul" de Țicu, Pitpalac, de sfinția sa popa Tache etc.? Ca și când cine știe cine ar fi roșii? Adică ce mi-e Serurie, ce mi-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zestre nemaifiind a d-sale, nu mai putea vota în calitate de proprietar al unei moșii străine. Indignarea alegătorilor, văzând că însuși ministrul justiției, consilierul M. Sale, fraudează legea c-un cinism nemaipomenit, a fost atât de mare încît din toate părțile răsună strigătul: "Afară, mișelule! Afară, nerușinatule! ". Un alt alegător al d-lui Cîmpineanu e d. Nicolae Gavril, alias Nicolake Chelu, samsar cunoscut din vremea afacerilor Mihălescu - warszawsky. Acest d. a avut o casă în București, strada Belvedere; dar acea casă s-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să povestești altcuiva decât sorei tale, nici măcar quintul nu te va putea salva. ― Etete... Și cine o să-l împiedice? Încă puțin și îl am la degetul cel mic. Gîndește-te că încă nu l-am... ― Să taci! tună Abatele. Glasul său răsună atât de tare, încît femeia încremeni și căpătă brusc o paloare cadaverică. ― Rade, ce te-a apucat, glumeam... ― Ceea ce vei vedea nu poate fi nici măcar pentru tine subiect de glumă. Vino! Strîngîndu-și sutana în jurul trupului, Abatele ieși din cabinetul său
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Anul trecut m-am zbenguit cu Ursula până am făcut pneumonie... Mă tot întrebam eu de ce curva dracului nu voia să stea ea jos. Da' nu-mi pare rău. În seara aia i-am... Vocile se depărtară până când începură să răsune dintr-un loc pe care Rim îl presupunea a fi undeva în partea cea mai depărtată a clădirii. Era evident că bărbații pe care îi ascultase mai devreme erau călugări augustinieni. Nu îi văzuse însă intrând în biserică și asta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o noapte friguroasă ca asta. Acum tropotitul cailor se auzea clar chiar și pentru Stin, care rămase la o distanță sigură de quint. ― Vassur! Strigătul Abatelui se auzi distorsionat de goana calului, sunând tremurat. ― Să nu îndrăznești să-l atingi! răsună din nou vocea lui Radoslav. Rim nu era însă atent la el. În lumina pâlpâitoare a unei lămpi cu ulei, o putea vedea pe Maria călărind în dreapta Abatelui; la stânga era Aloim. Femeia se opri însă la o distanță de unde nici un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vrei să spui? - Dar nu e evident? Nu înțelegeți cu toții? strigă Insa, intrând brusc între Xtyn și cei trei. Chiar nu vedeți ce încearcă să înfăptuiască? - Se prea poate ca tu să vezi, o repezi Vartil. Numai că vocea ta răsună din morți. Dacă n-ar fi fost el... - Exact, strigă fata cu însuflețire. Așa e. Eu sunt visul lui. Fiindcă nu m-ați jertfit, vă voi fi recunoscătoare mereu și poate că nu vă voi putea ajuta în rand, dar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că felul în care îmi doresc eu viitorul e mai cuprinzător decât vă puteți imagina, tocmai pentru că vine din locuri în care mințile voastre s-au dezobișnuit să mai caute. Xtyn dădu să completeze cuvintele acelea, dar în minte îi răsună din nou vocea Alaanei. Trebuie să te duci în Templu. Chiar acum. Și singur. O să întîlnești acolo doi oameni de care o să ai nevoie dacă vrei să împlinești ceea ce ne-am propus. - Dar ce ne-am propus? - Un alt Kyrall
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
această intensificare poetică sau imaginativă a impresiei pe care orașul o lasă asupra ei există ceva care ar putea fi interpretat ca o formă de consimțămînt auctorial față de comportamentul Emmei: În sfîrșit, casele de cărămizi se apropiau, drumul începea să răsune sub roți, Rîndunica luneca printre grădinile în care, prin ostrețele gardului, se zăreau statui, cîte-o movilă plantată cu viță-de-vie, tise tunse și un scrînciob. Apoi dintr-o dată apărea orașul. Coborînd în amfiteatru și înecat în ceață, orașul se lărgea nedeslușit
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
7 tipuri de contraste. Un continuator este Kadinsky, care studiază teoria culorii și a formelor, cărora le dă o valoare cromatică. Interesante sunt la Kddinshy analogiile pe care le stabilește între culori și timbrele muzicale. Așa de pildă: galbenul luminos "... răsună ca trompeta", albastrul deschis "...seamănă cu flautul", albastrul închis "... seamănă cu violoncelul" etc... Cel care a încheiat strălucit seria artiștilor teoreticieni ai culorilor, a fost Josef Albers. Faza fundamentală a teoriei sale relevă deosebirea dintre culoare ca fenomen optic obiectiv
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
de ce s-a invocat atât de mult numele Revoluției. Ba mai mult de atât, de acum erau clare nu numai imposibilitatea unei dialectici, cât și imposibilitatea unei comensurabilități între capitalismul tehnologic și marxismul umanist. De aici și urletul ce a răsunat în întreaga Europă și în care predomina cuvântul Marxism. Nu se voia - pe drept cuvânt - să se accepte inacceptabilul. Tinerii au trăit cu disperare zilele acestui urlet prelung, ce era un fel de exorcism și un adio spus speranțelor marxiste
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare ale sacrului, iar fantezia liberă, tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți în butci” - pretext de frescă feudală - „starețul roșu” bea vin din potirul făcător de miracole, sacrilegiu urmat de scufundarea mănăstirii în Ostrov. După o lungă etapă de contemplare
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
și modernist. Nu era prima critică de acest fel, Însă a fost, după părerea mea, cea mai atent construită și mai fundamentată intelectual. Fiind cea mai amplă contestare a doctrinelor urbanistice contemporane, ea a stârnit o dezbatere ale cărei ecouri răsună și azi. Acum, la trei decenii de la apariția cărții, multe dintre opiniile exprimate de Jacobs fac parte din ipotezele de lucru ale urbaniștilor contemporani. Deși ceea ce autoarea numea „atacul meu Împotriva urbanismului și reamenajării din ziua de astăzi” viza În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
decorativ artificios, unele secvențe agreste (Secerișul, La cules) denotă un pitoresc în exces. Secerătoarele poartă „roșu mac” în păr și „vinete cicoare”, fete vesele „înoată” prin grâu, iar tineri țărani hăulesc pe lângă carele pline, „pocnind din bice”. Undeva, în podgoria răsunând de „chef și chiot”, apare, ca într-o scenă mitologică, „un satir încins cu viță”. La douăzeci și șase de ani, „sol al miilor ce-așteaptă-n suferință”, I. își puncta discursul cu semnale de alarmă: „Chiar sfânta noastră doină stă să
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
un timp singurii cărturari din societate care au lăsat asemenea mărturii; în rândul al doilea, la scurt timp de la înființarea provinciilor ecleziastice, în Biserică s-au declanșat diferende legate de imixtiunea străinilor în structurile locale, în timpul cărora au început să răsune argumente de ordin național. Ostilitatea arătată de slujitorii cultului față de celălalt pare să dezmintă „cosmopolitismul“ Bisericii creștine în evul mediu. În realitate, contradicția este aparentă. Comunitatea ecleziastică a fost prima care a avut conștiință de sine, a meditat asupra propriei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și rege între anii 1085-1092), Cosma de Praga își formula invectivele la adresa imperialilor atribuind unui nobil autohton o tiradă plină de sarcasm din care reieșea că erau destui cehi capabili să ocupe această demnitate; în împrejurările respective pentru prima dată răsuna ideea, preluată și reiterată ostentatoriu în secolele următoare, precum că germanii au venit coate-goale în Boemia să se procopsească pe seama localnicilor. Nu este lipsit de interes faptul că episcopul praghez Jaromír luase la consacrare numele german Gebhard și că papa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mda. Îmi iau iute și expresia detașată adecvată. — Ne-am gîndit să aruncăm o privire. — Fabia Paschali. Strînsoarea mîinii ei are ceva de vată udă. — Becky Brandon. Iar el e soțul meu, Luke. Haideți, intrați. O urmăm, iar pașii noștri răsună pe pardoseală și, cînd mă uit În jur, trebuie să-mi țin răsuflarea. Holul e efectiv uriaș. Iar scara interioară În spirală e Hollywood curat! Mă Închipui instantaneu coborînd grațios cu o rochie de seară fenomenală, În timp ce Luke mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
suficient timp să se Întoarcă cu capul În jos. Hai să-ți dau să-i asculți inima... Scoate Dopplerul, Îmi spîrcîie niște gel pe stomac și mi-l Întinde pe piele. O clipă mai tîrziu, bătaia de inimă Începe să răsune În cameră, „dum-dum-dum“. — O bătaie de inimă frumoasă și egală. Venetia dă din cap către mine și Îi răspund și eu, cum pot, dată fiind poziția mea culcată. Preț de cîteva momente, ascultăm toți trei bătaia regulată, ce se aude
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care l-am găsit... — E atît de diferit de orice altceva! spune Brianna. Atît de original. — Becky! Danny mă observă brusc. Vino să vezi designul! Carla, vino-ncoa’. Îi face semn să se apropie - și nu mai am aer. — Poftim? răsună În Încăpere glasul meu Îngrozit. Designul este reprezentat de un tricou cu cusături gofrate și semnătura lui Danny Kovitz, mînecile deșirate și plisate. Fondul e bleu, iar pe piept e un desen stilizat gen anii ’60, cu o păpușă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]