2,643 matches
-
alb e prea vizibil, Sanctitate! îi spuse însoțitorul său, grăbindu-se să-l acopere cu propria sa mantie, de culoare mov, mai puțin vizibilă. Sfântul Părinte ajunse la castel teafăr și nevătămat, dar epuizat, plin de praf, cu un aer rătăcit, cu chipul descompus. Porunci să fie coborâte grilajele mobile din fier pentru a interzice accesul în fortăreață, apoi se închise singur în apartamentele sale ca să se roage, poate și ca să plângă. În oraș, lăsat pe mâna pedestrașilor germani, prădăciunile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe jumătate beat - și total pe dinafară. Uri se așeză lângă el și, după o îmbrățișare scurtă, stând pe scaun, îi vorbi la ureche. În timp ce ei vorbeau, Maggie studia clubul. Aproape de intrare, zări un bărbat abia venit, care părea la fel de rătăcit ca ea. Purta niște ochelari fără rame, care îl transformau într-un „adult“ între acești copii petrecăreți. Își dădea seama din expresia feței lui Eyal că Uri ajunsese la partea cu moartea ambilor părinți. Eyal scutura din cap și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în cadrul ușii. —A, da. Am uitat. Lucrează doar la laptop. E singurul tip de calculator pe care îl folosește. Îmi pare rău. La naiba. În locul ăsta, curat ca un mausoleu, asta fusese unica ei speranță. Nu existau foi de hârtie rătăcite, nici teancuri de cărți prin care să caute. Era o fundătură. Se mai uită o singură dată la birou. Gândește, Maggie, gândește. Doar un telefon, un fax, un carnețel gol, o poză cu, presupuse ea, Eyal și sora lui când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-l sperii. (Câinele începe să latre de undeva de sus, ca și cum cei doi ar fi pe fundul unei gropi și câinele i-ar lătra de pe marginea gropii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Disperat.): Iar! O, nu... Iar, iar! BĂRBATUL CU BASTON (Umblând rătăcit cu privirile în sus.): Crezi că-i același? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: El e. E unul singur. BĂRBATUL CU BASTON: Ne-am băgat într-o chestie prea de tot. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: În orice caz, am coborât prea mult. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ipoteză, pe suprafața unor secole. Cât va dura până când omenirea o să poată fi modelată arbitrar, potrivit unui scop atât de perfid ? Dar până când Ceilalți vor implementa pe planeta lor modelul confecționat undeva, În nu știu ce colț de Univers, de un creier rătăcit? Ce se Întâmplă dacă Între evoluția naturală a omologilor noștri spațiali și imaginea dirijată cu care vom Încerca noi să-i păcălim survin diferențe esențiale? Cine poate garanta că vor opta pentru varianta care ne convine nouă? Aștept un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doreau, fie pentru că, dimpotrivă, se vor fi convins că experimentul nu duce, nu poate să ducă, la nici un rezultat? - De ce și Într-un caz, și În altul nu se poate merge pe presupunerea că ne-ar lăsa de capul nostru, rătăciți undeva În Univers, insignifianți și neinteresanți? Îl Întrebasem odată pe Roger Howard. Bun, nu le folosim la nimic; cu ce le dăunăm Însă? Au Încercat, nu le-a ieșit pasiența sau, mă rog, le-a ieșit, s-au edificat, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în Africa, așteptîndu-și cu încredere ceasul. Acolo, la mormântul caricaturistului antimonarhic, se revelează geniul oratoric al celui mai formidabil tribun pe care l-a cunoscut istoria modernă. Antonio José de Almeida fascinează masele prin simpla lui prezență, prin privirile sale rătăcite, prin vocea lui cu nesfârșite nuanțe. Când începe să vorbească, imensa mulțime din jurul lui aproape că nu mai îndrăznește să respire. Este stăpânul absolut al tuturor acelor reuniuni gigantice - 100.000 de oameni, dintr-o populație de o jumătate de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că bătrânul Kuropatkin, În travestiul lui rustic, a reușit să evadeze din temnița sovietică, dar nu despre asta-i vorba. Ceea ce mă interesează este evoluția temei bețelor de chibrit: acele bețișoare magice, pe care mi le arătase, fuseseră bagatelizate și rătăcite, armata lui se risipise și ea; totul se prăbușise Între timp, ca trenulețele mele pe care În iarna lui 1904-1905 la Wiesbaden am Încercat să le fac să meargă pe smârcurile Înghețate din parcul hotelului Oranien. Urmărirea unor asemenea motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dormitorul ca să arate la fel ca dormitorul lui din Nisa. Au fost găsite câteva mobile similare, o serie de obiecte au fost expediate din Nisa cu un mesager special, s-au obținut toate florile cu care se obișnuiseră simțurile lui rătăcite, În toată varietatea și bogăția lor; o porțiune din zidul casei, vizibil de la fereastră, a fost zugrăvit Într-un alb strălucitor, pentru ca de fiecare dată când Își recăpăta relativ luciditatea, să aibă impresia că se află În siguranță, pe iluzoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aeronava. Metri Întregi de mătase galbenă intrau În alcătuirea ei, și mai era un balon micuț În folosul exclusiv al norocosului Midget. La imensa altitudine atinsă de aeronavă, aeronauții se Înghesuiau unul Într-altul, ca să se Încălzească, În timp ce micul solist rătăcit, Încă țintă a invidiei mele, În ciuda calvarului lui, plutea Într-un abis de stele Înghețate - singur, singurel. 3 O văd apoi pe mama ducându-mă În direcția patului prin imensul hol, unde o scară centrală se Înălța tot mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu ea În Elveția, câțiva ani mai târziu. Acest cuvânt, care pronunțat de ea ar putea fi redat fonic prin „ghidi-e“ (de fapt gde) Înseamnă „unde?“. Și asta era mare lucru. Rostit de ea ca țipătul răgușit al unei păsări rătăcite, cuvântul acumula o forță interogativă suficientă pentru toate nevoile ei. „Ghidi-e? Ghidi-e?“ se văicărea ea, nu numai ca să afle unde e, dar și ca să-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ușoare cu revere căptușite cu mătase, pălării cu calotă mare și boruri largi, voaluri albe, dese, brodate, bluze cu volănașe pe piept, volănașe la Încheieturile mâinilor, volănașe pe umbrele. Briza Îți săra buzele. Cu o viteză colosală un Clouded Yellow rătăcit năvălea pe plaja plină de viață. Un plus de mișcare și de sunet aduceau vânzătorii care-și strigau cu glas tare marfa: cacahuètes, violete de zahăr, Înghețată de fistic de un verde divin, bomboane aromate și mici cocoloașe uriașe dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bag în mine?!“ „De la I.T.B. am început să scriu. Dintr-o dimineață când mi-am pierdut servieta... Făcusem o beție la un amic... O femeie pe care am revăzut-o după aproape douăzeci de ani... O chestie de-asta, cu rătăcitul în noapte, cu spaima că m-am pierdut chiar pe mine, că am rămas undeva în acea noapte și nu mă mai pot regăsi, aduna... Că încă stau și mă mai aștept acolo, departe în acea noapte. Pe trepte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Melaniei Lupu. Pe vindiacul de piele, sângele strălucea fluid. Între degete îi rămăseseră fire albe smulse din capul bătrânei. Șerbănică Miga, ghemuit în colțul odăii, privea consternat. Ținea gura deschisă, încercînd să respire fără zgomot. Nevastă-sa, palidă, cu expresia rătăcită, prinse mâna profesorului. Degetele înghețate rămaseră rigide și femeia se ridică greu sprijinindu-se de zid. ― Nici o mișcare! țipă Nucu Scarlat aruncîndu-i o privire sălbatică. Semăna cu o fiară rănită. Obrazul desfigurat arăta oribil, iar peste unul din ochi pleoapa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
abil unelte ciudate, pile și agrafe lungi, subțiri, verifica rezultatul pe vreo trei chei asemănătoare și o lua de la capăt fără să-și piardă răbdarea, cu aceeași mână sigură. Lucra extrem de concentrat, figura mobilă își pierduse expresia de imbecilitate, privirea rătăcită. Inginerul se uita abătut la zidurile goale. Auzi declicul broaștei și se ridică apatic. ― Gata! exclamă încîntat cârnul. Stai numai o clipă să-mi strâng trusa. Îmi place să lucrez ordonat. Raul Ionescu împinse grilajul și se apropie de un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
O poveste fantastică! Aveți idee care poate fi miza? ― Habar n-am. Tot ce știu e că vor să-i scot peste graniță. ― Am înțeles... Deși realmente nu văd cum. Nu este avionul dumneavoastră. Tânărul îl întrerupse nerăbdător. Avea expresia rătăcită. ― S-au gândit ei la toate. Singura mea obligație e să aranjez astfel lucrurile încît să fiu mâine dimineață de serviciu. Spuneau că dispeceratul mă va trimite urgent la Stâlpi, o localitate lângă Craiova. Voi ateriza într-un zăvoi, la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
învioră cu un roșu de cărămidă buzele zgrunțuroase și obrajii surpați. Își strânse lațele într-o panglică neagră apoi schimbă capotul. Reveni prima în hol. Melania Lupu se interesă din pragul bucătăriei: ― Gata, copii? Panaitescu se trezi speriat. Le privi rătăcit și articulă greu, cu limba împleticită: ― Ce-i? Ce vreți? ― Totul e în ordine, zâmbi bătrâna. V-am pregătit ceva bun, dar poate că înainte ați vrea să vă faceți puțin toaleta... Panaitescu își plimbă automat mâna pe creștet apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urât, fără gât. Pe figura întunecată ochii se zvârcoleau căutând în toate părțile. Vorbi, fără să-și dea seama, cu glas tare: 65 ― Și totuși nefericita n-a înghițit nimic. A spus-o singură. Nu pot să înțeleg... ― Ce? întrebă rătăcit Matei. Își simțea capul golit de gânduri, o cutie vidă de care se izbeau sunete cu reverberații dureroase. ― Nu se moare așa din senin, mârâi înfundat Popa. E un mister aici, o mână diabolică. Sculptorul îi privi lung. Izbucni dintr-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai se pierde, De-i răspunde codrul verde Fermecat și îndrăgit De - acel sunet rătăcit. Iară inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de sunete, Ce te trage, plin de jale Colo-n rariștea din vale. Și un glas aude, pare, Ce-o chema în depărtare: " Mărgărită, Mărgărită, Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luîndu-mi ziua bună De la ceea ce-am iubit. 396 {EminescuOpVI 397} Astăzi mă dispart de tine Și sufletul mi-ai săvârșit, Pentru că a ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere Prin pustiuri rătăcit, Să pomenești câte odată Pre un om ce te-au iubit. Mă lepăd de toată lumea, Mă cernesc, mă - nstrăinez, Mă cufund în întuneric Lumina să nu mai văz. Ochii facă-se isvoare Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În bucăți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de eficiența autorilor ei și a posibililor complici. Urna era goală, pură, imaculată, dar nu se afla în sală nici un singur alegător, unul singur, de mostră, căreia să-i poată fi arătată. Poate că vreunul dintre ei umblă pe undeva rătăcit, luptând cu torentele, suportând biciuielile vântului, strângând la piept documentul care îl acreditează ca cetățean cu drept de vot, dar, așa cum stau lucrurile pe cer, va dura mult până să ajungă aici, dacă nu cumva sfârșește prin a se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lor specifice de competență, fie în operațiuni comune, și acordând întotdeauna un riguros respect reciproc, evitând conflicte de precedență care nu ar face decât să prejudicieze scopurile avute în vedere, le revine sarcina patriotică de a readuce la stână turma rătăcită, dacă îmi permiteți să utilizez această expresie atât de dragă strămoșilor noștri și atât de adânc înrădăcinată în tradițiile noastre pastorale. Și, amintiți-vă, trebuie să faceți totul pentru ca aceia care, deocamdată, încă nu sunt decât adversarii noștri, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ale diferitelor așezăminte religioase implantate în țară, în felul acesta sufletele defuncților fiind private de cea mai sigură împărtășanie a lor, iar comunitatea celor vii, de o demonstrație practică de ecumenism care, poate, ar fi putut contribui la readucerea populației rătăcite la matcă. Motivul deplorabilei absențe poate fi explicat numai prin teama diferitelor biserici de a nu deveni ținta suspiciunilor de complicitate, cel puțin tactice, căci cele strategice ar fi mult mai grave, cu revolta albă. De asemenea nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să înșele foamea cu sucurile sale sărace, și-o imagină pe soția medicului conducând pe străzi, prin ploaie, mica sa turmă de nefericiți, șase oi rătăcite, șase păsări oarbe căzute din cuib, șase pisoi orbi nou-născuți, poate că într-una din acele zile, pe vreo stradă oarecare, s-a încrucișat cu ei, poate că de teamă ei l-au respins, poate că de teamă el i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
încercând să-și amintească ceva ce uitase de mult. Apoi, pe un ton sumbru, fals teatral, a recitat versurile de început din Adio, dragoste, de Raleigh. „Ca visuri calpe, dusă-i fericirea Și fără-ntors e ziua ce-a trecut Iubirea rătăcită și mărirea: Din tot ce-a fost, doar plâns parc-am avut.“ Purgatoriul Nimeni nu trăiește cu convingerea că destinul său este să devină șofer de taxi, dar în cazul lui Tom, slujba aceasta reprezentase o formă deosebit de chinuitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]