2,788 matches
-
regilor poloni 52. Ori, după cum se poate vedea și din genealogia familiei, singurul boier ce a ajuns să primească demnitatea de șambelan, însă, a Curții din Viena, a fost boierul Vasile Balș53. Acest fapt, conjugat cu preocupările sale istorice, ce răzbat din toate scrierile sale, întărește convingerea noastră că el este autorul lucrării respective. Memoriul din ianuarie-februarie 1791 prezintă o viziune politică foarte amplă și o percepție clară a principalelor direcții politice ale secolului al XVIII-lea în sud-estul Europei, legate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
teoriei privitoare la originea sa daco-romană), ci și al Moldovei și a țărilor învecinate 289. De altfel, această istorie a familiei nu a fost un simplu accident în viața sa, ci pasiunea sa pentru istorie a fost o constantă ce răzbate aproape din toate scrierile sale. Pentru alcătuirea ei, Balș s-a documentat ani la rând, fie la Iași, fie la Viena, în Biblioteca Curții, adunând informații despre această familie, atât din vechile cronici moldovene și muntene, cât și din lucrările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
manifestă prin înclinarea în sensuri opuse a nimfei Echo și a micului emisar al lumii supranaturale. Una, aplecată spre pămînt sub forma stîncii cu care o pictură uniformă în tonuri de gri o confundă deja ; celălalt, orientat către cerul de unde răzbate singura licărire de lumină din tot tabloul : contraste care, prin mijloacele complementare ale compoziției și coloritului, reunesc în una și aceeași imagine nostalgia zadarnică a nimfei, neînțelegerea fatală a lui Narcis, neputința și atotputernicia ecoului. Sexualitatea feminină și originea societății
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mult, încât nu am întâlnit nici măcar unul singur dintre deținuți care să fi regretat perioada petrecută în închisoare, cu siguranță tocmai pentru faptul că perioada de privațiuni le-a adus tuturor o mai mare apropiere de Dumnezeu. Din toate poeziile răzbate o mare credință, o mare dragoste de Dumnezeu, de neam și țară, într-un loc în care singurul ajutor palpabil era cel venit de la Dumnezeu. 2.1. RADU GYR Născut la 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel, urmează cursurile primar
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de temniță grea, timp în care însă reușește să compună un număr însemnat de poezii. Dintre acestea amintim câteva titluri: „Rugăciune pentru pace”, „Cântecul potirului”, „Cântec după gratii”, „Limită”, „Vecernie”, „Rugăciunea din amurg”, „Laudă”, „Noaptea Învierii”. Din toate poeziile sale răzbate o adâncă înțelegere teologică a existenței umane. Totul se raportează la credință și la Dumnezeu, Cel la care poetul și filozoful se roagă cu nădejde în izbăvirea de neajunsurile efemere ale unei vieți mizere, plină de privațiunile din universul concentraționar
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
a mai rămas Așa de omorât de voia lui, Strivită’n rău cu fiecare pas - Dar, îndurându-Te să mă încui În temnița venită cu dreptate Mi-ai descuiat ușa ca nimănui Când și’ntr’un stârv ca mine mai răzbate Fiorul ne’ndoielii că nimic Nu e al nostru - afară de păcate -. Raportarea la Mântuitorul Hristos stă în centrul majorității poeziilor părintelui Imbrescu, arătându-ne astfel un om care a înțeles cu adevărat viața creștină care e viața întru Hristos, Cel
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
uneori replica: - Mae, faci crucea mare să-ți ungă corpul și ține-ți minte, crucea și semnul său creștin ne-au ținut în viață; oriunde ne-am duce, de oriunde am veni, prin cruce putem izbândi. Ai noștri toți au răzbătut doar așa. Avea atâta dreptate bunica, pe un parcurs existențial atât de tumultuos, doar credința nu le-a putut fi luată sau știrbită. Semnul crucii era și este ceva revelator în saga arborelui nostru genealogic, dar așa cum o făceau și-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
priveliștea, căciuli de stuf tăiat din iazurile lui Chiriță sau al Loieștilor. În general, fiecare casă bătrână arată până astăzi două cămări scunde, la care se ajunge printr-un culoar intermediar, strâmt și întunecos. Prin ferestrele mărunte mult soare nu răzbătea în încăperi. În curte, alături, se humuia un bordei pentru troacă, pentru așezatul lemnelor sau chirpiciului; în alt loc se zidea un cuptor pentru vară; lângă casă, cușca câinelui, paznic slăbănog și răbdător 37[...]. La vremea aceea Ipoteștii aveau 18-20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lucruri osebite. La o analiză de profunzime, sintagma românul s-a născut poet adâncește rădăcini și dezvăluie substanță în folclor. Oricât de rafinat ar fi artistul și în orice timp ar evolua, filonul gros ori sevele fine ale culturii tradiționale răzbat în opera fiecăruia de la frații Conachi și până la cele mai alese spirite ale creativității românești -, formând un păienjeniș subtil și nobil, indiferent dacă-i vorba de Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Brâncuși sau de Eminescu. În inconștientul lui Eminescu întrezărim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întocmai ca-n poveste! vei avea privilegiul să-i vezi, în sfârșit, pe cei de argint. Mai mult, sentimentul retrăit al copilăriei poetului, sau mai degrabă al senzațiilor declanșate de aceeași imagine din copilăria mitică ipoteșteană, ar fi acesta: chiar dacă răzbați prin hățișul pădurii de aramă (ajutat de mai mult sau mai puțin noroc), vei avea parte nu să întâlnești (de-a dreptul) pădurea de argint, ci doar șansa de a o vedea de departe, căci nu-ți este îngăduit s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Un azur întunecos, limpede, transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer183. Contopirea naturii reale, dar plină de infinite mistere, cu cea structurală a propriei singurătăți "vorbinde" din interior, răzbate intens în noua realitate artistică: Adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-un somn atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Simțea parecă un ghimp în inimă când ea era față, nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieții sale250..., ca să conchidă axiomatic: Martiriu este numele simțirei mele251. Propria sa filozofie de viață, dar și cea a lumii răzbate ferm încă din primele rânduri ale romanului Geniu pustiu: Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sânt decât creațiuni prea arbitrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mă prefac și eu într-o stâncă de gheață, să privesc etern răsăritul stelei polare 265. Caracterizări cu totul imprevizibile apar în Avatarii faraonului Tla: I se părea că e un greier amărât suspendat în nemărginire 266... Geniul eminescian, însă răzbate în tot ceea ce poetul cugetă: În mine, în pieire și renaștere este eternitatea 267... Câteodată, doar contururile îl definesc, iar descrierea are accente din proza lui E.T.A. Hoffmann: Privea în păretele afumat la umbra sa proprie, mare și fantastică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ating în descriere sublimul: Dumnezeu de-ar fi fost și-ar fi uitat universul, spre a căuta un altul în ochii ei albaștri mai mult, de-ar fi găsit, nu se știe, ... căutatrea ar fi durat vecinic 300. Curățenia fetei răzbate în toate descrierile mai toate nocturne: Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare 301. Altădată, portretul este atât de sugestiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în mână unor oameni nedrepți ar fi mai bine s-o ai tu, dar în urmă, ce importă? De-am fi amândoi în... în anii primei noastre sărutări. Ah! Iaca ce era să-ți spun312... Tonul familiar, grijile aceleiași familii răzbat în toată intimitatea lor, așa cum le-a cunoscut copilul în casa părintească. Aducerile-aminte troienesc cărările gândirii poetului: Nu-mi aduc aminte de mama decât ca de-o ființă palidă, un înger care mi-a descântat copilăria cu glasul ei dureros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vopsită fel de fel, cânta încet și pe nas, apoi a pus-o într-o groapă, au aruncat țărână deasupra ei de-au acoperit-o314. În nedumerirea lui, copilul părea că aude glasul ei cel dulce și încet. Tristețea din imagini răzbate peste tot: Vedea pe mama lui plângând într-un colț de fereastră, țiind spasmotic cu mâna o perdea albă315... În proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, chipul mamei este pe cât de veridic, pe atât de credibil, chiar dacă unele trăsături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acum ea vine dintr-un imbold interior: Noi, ce din mila sfântului/ Umbră facem pământului/ [...] Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-te165. Armonia creației izvorăște din armonia dulcii tinereți 166, la care poetul se întoarce ori de câte ori are prilejul. Târziu, în anii maturității, răzbate câte un carpe diem, plin și acela de regretul că tinerețea s-a dus și nu se va mai întoarce vreodată: Nu e păcat/ Ca să se lepede/ Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?167 Amarul maturității îl sugrumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vieții în sunetele pianului. Poesis, la rândul ei, va avea aceeași soartă, cu deosebirea că aceasta din urmă își va acompania moartea cu propria-i cântare. O muzică atât de rafinată se întrețese în Mortua est!, încât din durerea morții răzbate doar vraja ei diafană: O rază te-nalță, un cântec te duce/ Cu brațele albe pe piept puse cruce,/ Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier/ Argint e pe apă și aur în aer176. În tinerețea ipoteșteană înclinația poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în urma morburilor câștigate prin punerea în pracsă a idealurilor acelora pre care le cânta în poeziile sale." Fără îndoială că nu se pot relaționa în nici un chip aberațiile lui Grama cu contestările mai mult sau mai puțin docte de azi. Răzbat, însă, ici-acolo, și sonuri cunoscute, deși mai altfel formulate. De pildă: "Tinerimea noastră, amețită și îmbătată de atâtea laude grămădite pe capul lui Eminescu"... Ori: "Așa rușinos ca jugul lui Eminescu n-a fost nici unul, căci în acelea ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lumii acea gură grozavă, hulpavă, neiertătoare, ucigătoare, despre care se zice, ferească-te sfântul, că "n-o astupă decât pământul!" Trei zile și trei nopți, târgul s-a pornit și a trăncănit de zor, ca un uriaș malaxor, din care răzbăteau și s-auzeau, pe străzi, în piețe, la colțuri frânturi de păreri, aprecieri, adevărate sau eronate: ..."nepotism"..., "servilism"..., auzi dom'le: asta i-a cerut directoarei Bibliotecii de la Institut să întocmească o bibliografie exhaustivă pe tema "Nicolae Ceaușescu stea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
într-un viespar de călători, care așteptau, ca și noi, să se-mbarce spre toate direcțiile posibile din Europa sau America. Ne aflam și așteptam într-un zumzet babilonic de limbi străine, muzică de tot felul, care s-auzea și răzbătea, fie de la microfoanele din pereții aeroportului fie, mai ales de la aparatele de radio portabile ale călătorilor. Și, peste toate, se suprapunea la scurte intervale, huruitul metalic, ca un scrâșnet satanic, al aeronavelor ce decolau sau aterizau, aproape permanent. Arhitectura ultramodernă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sărmanele oasele mele bătrâne, stârnind o avalanșă de mugete și zbierete amestecate cu lipăituri pe ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce răzbătea Încoace părea să se răsfire totodată afară din apartament, Într-o beznă a neputinței disperate de a articula prin care șuiera un vifor de Înjurături. Era o voce necunoscută și am Înghețat amândoi auzindu-l spunând ceva de miliție, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
solitari și oratori În vânt care tocmai Începeau să vorbească despre Revoluția Furată. Pasajul Universității și zidurile clădirilor din Împrejurimi se umpluseră de inscripții și afișe pritocind și tălmăcind până la epuizare Istoria Revoluției Române și a Eroilor Martiri, prin care răzbăteau preludiile amarnicei Istorii a Loviturii de Stat și-a Teroriștilor, a Comuniștilor și Feseniștilor cu Întreaga lor liotă de Vânzători de Neam și de Țară. Acolo l-am văzut prima dată pe Iliescu jucând cercuri cu Ceaușescu, asistați de Odioasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un bust sănătos, cu sâni mici și erecți. Șortul larg Îi flutura până-n dreptul genunchilor drapelul american, dungat alb-albastru pe un crac și cu stele roșii pe celălalt. Când a trecut prin dreptul nostru i-am văzut privirea ochilor negri răzbătând Îndârjită prin sudoarea ce-i șiroia pe frunte. - P-astea, vere. Ce, nu-ți vine să crezi? Dau cu cinci sute paharu’ și nu bag nici un ban nici În pahare, nici În nămol, nici În nimic. - Și până seara cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noua guvernare comunistă, manifestațiile și mitigurile muncitorești se țineau lanț. Coloane de oameni cu steaguri roșii, cu secera și ciocanul inscripționate pe ele, fâlfâind în bătaia vântului, umpleau Piața Unirii. Uralele, aplauzele și huiduielile de la marele miting din Piața Unirii, răzbăteau în tot orașul. „ Tovarăși !”, striga un activist, în gura mare. „Vom construi, tovarăși, o lume nouă. Lumea de mâine, tovarăși..!” „ Uraaa... uraaa..!”, răspundea, din toate puterile mulțimea. Ziarele vuiau de știri senzaționale... „..S-au împărțit celor mulți, pământurile moșierilor..!” „Sabotajul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]