3,201 matches
-
Costin Merișca, Tragedia Pitești 9. Al. Husar, Periplu prin memorie 10. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 1) 11. Ion I. Lapedatu, Memorii și amintiri 12. Helmut Kohl, Am vrut unitatea Germaniei 13. Radu T. Constantinescu, Temă cu variațiuni 14. Leah Rabin, Viața noastră, posteritatea lui 15. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 2) 16. Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor 17. Constantin Ciopraga, Caietele privitorului tăcut 18. Virginia Șerbănescu, Scîntei din vatra vremii 19. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 3) 20. Inge Deutschkron, Am
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
structuri ale gândirii comune. Asemenea evreilor, noi creștinii respectăm etica dreptății, sincerității și disponibilității, pe baza iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui... În anul 1995, la Tel Aviv, fostul prim-ministru israelian și laureat al Premiului Nobel pentru pace Itzhak Rabin, care a luptat pentru pacea cu palestinezii persecutați și asupriți, a fost asasinat de un evreu ortodox fanatic. La locul asasinatului, în timpul înregistrării emisiunii În căutarea urmelor, ce avea ca temă iudaismul, am declarat: "Cu greu mai există un alt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
evreu cu Cele Zece Porunci. Ele sunt, după cum a explicat scriitorul Thomas Mann, în urma ororilor nazismului, "cuvântul concis și etern, piatra demnității umane", "abecedarul comportamentului uman"". Sursele iudaice pentru o etică a umanității au fost ilustrate excelent de Walter Homolka, rabin și rector al Colegiului "Abraham Geiger" din Potsdam, în cartea pe care am scris-o împreună în 2008 Weltethos aus den Quellen des Judentums (Etica mondială în izvoarele iudaismului). Despre "etica mondială din perspectivă creștină" vorbisem deja în anul 2005
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Churchill sau De Gaulle -, sunt capabili să piardă bătălii, dar să câștige războiul. Pot să piară de mâna unor fanatici chiar din rândurile susținătorilor lor, câștigând bătălii, dar pierzând războiul iar mintea mea se îndreaptă spre Anwar Sadat și Yitzak Rabin. Mă întreb dacă la vremea lor nu ar fi meritat un mai mare sprijin. Clipa lor încă trebuie să vină. Sau sunt doar vise? Viziunea mea de pe urmă "Visele sunt doar umbre?" Semnificația acestui vechi proverb german este că ceea ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se aseamănă cu o sinagoga. Cripta se înalță într-o încăpere ca un cavou boltit, semicilindric. Și este acoperit cu catifea mov, cu semnul cultului mozaic pe ea. Și o stea galbenă cu șase colțuri cum e la evrei. Doi rabini stau în fața mormântului, după un mic grilaj de fier, si mângâie poporul care vine și se roagă. Aici se odihnește împăratul și Proorocul David. Aici se odihnește Regele lui Israel care a scris Psaltirea. A scris cei 150 de psalmi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
evreilor tradiționaliști. În textele celor trei, fiecare episod este recadrat, indexat, repertoriat, etichetat, certificat conform tradiției. Modalitate un pic cam greoaie, nu prea "picioruș de porumbel", cum se zice prin comitetele de lectură ale editurilor. Voința de a stabili că rabinul Ioshua ben Iosef, fiu al lui David, fiu al lui Abraham etc., este într-adevăr cel anunțat de Lege și de Profeți, fără alte precizări, obliga la deschiderea umbrelei cu multiple atestări. "Telefonată", fiecare indicație de loc sau de rudenie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fără toate aceste ofrande ale tandreței și ale dorinței umane, nu e chiar sigur că Hristosul credinței ar fi triumfat asupra lui Ioshua personaj istoric, și că, în loc să dăm peste primul, nu ne-am ciocni la tot pasul de acest rabin extravagant pe care unele pasaje ne lasă, destul de imprudent, să-l întrevedem: un emergumen care se și vede pe culmile gloriei, învingător de o rară lipsă de modestie (Dumnezeu nu este vărul meu), ocărându-și auditoriul ("neam de viperă"), brutal
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
el, idealul pe termen lung ar fi existența a două state, dar, pentru moment, este prea ocupat cu gherila lui epistolară și juridică dusă împotriva confiscărilor, cacialmalelor și exproprierilor fără despăgubiri, cu mulțimea de jalbe adresate miniștrilor și judecătorilor. "Sub Rabin, lucrurile s-au îmbunătățit mult. Asasinarea lui a însemnat un dezastru și pentru noi. Ne-am înțeles întotdeauna mai bine cu laburiștii din Partidul Muncii. Ceilalți ne-ar băga dacă ar putea în mormânt." Aceștia din urmă vor avea multă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la a avea o identitate și doar una. Micuții arabi vin la noi tobă de mândrie identitară, cei evrei la fel. Îi dezumflăm încetul cu încetul, încercând să dezvoltăm mica părticică divină existentă în fiece ființă umană. Asta ia timp. Rabin avea șaptezeci de ani când și-a depășit identitatea. Da, dar a murit din această cauză. Dar dumneata, ce identitate ai? Eu sunt arab, de cultură musulmană, de religie creștină, de memorie bizantină și trăind într-un mediu evreiesc. Sunt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Aș fi alungat acest gând răutăcios dacă n-aș fi văzut un alt vorbitor, câteva minute mai târziu, palestinian și ierosolimitan prin naștere, un spirit cultivat și generos, surprins ca și când ar fi căzut din lună aflând din gura acelorași doi rabini că unui evreu ortodox îi este interzis să calce pe Haram al-Charif. Ar risca în acest caz, impur cum e, să profaneze incinta Templului (măcar că aceasta nu este exact localizată pe esplanadă). Numai Dumnezeu este autorizat să reclădească Templul și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Hotărât lucru, dacă Duhul se manifestă undeva în acest oraș, atunci îl puteți surprinde pe fețele bănuitoare ale gardienilor de pe traseu. Slujitorii fac mai mult decât sanctuarele lor congregații, comunități, preoți și călugări iar remarca rămâne neîndoielnic valabilă și pentru rabini și imami. În orice caz, eu unul suspectez Ierusalimul creștin de existență dublă, studiu și rugăciune de o parte, însemne ale crucii de cealaltă. Am uneori impresia că pentru dominicanii, iezuiții și adepții ordinului Adormirii dindărătul porților închise, Sfântul Mormânt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ofrandă, sub inscripția Personal contributions for rebuilding the Holy Temple. Într-adevăr, de viitor e vorba. Obiectele fabricate și expuse sunt destinate să servească în cel de-al treilea Templu, a cărui reconstrucție promotorii acestui institut, fondat în 1987 de către rabinul Ariel, comandant în armata israeliană, o văd începută cât mai curând posibil. Sunt deja programate reluarea sacrificării de animale vii și repunerea în vigoare a sacerdoțiului. S-a trecut de asemenea la verificarea analizelor grupelor sangvine în anturaje două precauții
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sangvine în anturaje două precauții fac mai mult decât una singură pentru a ști cine descinde din Cohen și cine din Levi. Ideea de manevră a acestor precursori constă în a inversa secvența rabinică ortodoxă (numai că atunci când ai doi rabini, zice dictonul, ai trei păreri diferite). Să nu așteptăm ca Templul să coboare gata construit din cer, odată cu Mesia. Să-l devansăm pe amplasamentul moscheii Al-Aqsa, în prealabil distrusă și purificată, pentru a-i grăbi venirea, sau mai degrabă devulgarea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a-i grăbi venirea, sau mai degrabă devulgarea. Pentru că fiecare generație și-l are pe Mesia al ei în stare de adormire. E vorba doar de a-l trezi. Lubavicii de peste Atlantic și l-au imaginat în acest rol pe rabinul Mendel Schneerson. El a murit. Vor veni alții. Până atunci, n-avem timp de pierdut, acționăm. Un mic impediment totuși, pe un drum care se anunță atât de glorios: tot căutând din țară în țară o vacă perfect roșcată cea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
devenind și limba de toate zilele. Ceea ce, la urma urmei, ar face din ateismul născut din Luminile secolului al XVIII-lea o a nu știu câta șiretenie a lui Iahve, sau a lui Allah cum credea deja, înainte de război, marele rabin așkenazi Abraham Isaac Kook văzându-i venind pe Pământul Făgăduinței pe imigranții secularizați și progresiști ai Ișuvului. Istoria i-a dat dreptate: Lenin a trecut, kibbutzim așijderea. Talmudul și Ieshivot rămân. Un caz în speță sau aceasta să fie lecția
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
religioasă; că, în prezent, ele sunt în plin divorț, și că cea de-a doua își sporește pe zi ce trece avantajul. Dar statul evreiesc nu era oare aici, încă de la începuturi, înscris în filigran ca Statul evreilor? Herzl spunea: "rabinii la sinagogă, militarii la cazarmă". Or, sinagoga a invadat cazarma, iar cazarma, guvernul. Să fie o întâmplare faptul că stema Israelului e menora și că parlamentul se numește Knesset, adică "adunare" în sens religios? Că muzeul Holocaustului își trage numele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al nostru și numai al nostru". Am văzut un poster afișat în vitrină într-un mic magazin de suveniruri, nu departe de zidul occidental: The Chief Chaplain Rabbi Schlomo Goren sună șofarul în fața zidului pe 07. 06. 67. Acolo, marele rabin suflă în șofar, cu talit și rulouri, între doi parașutiști. În același butic, niște turiști americani, escortați de un agent de-al lor în civil, cu pistolet și pușcă M-16 (ca și cum n-ar fi și fără el destui soldați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Aceste specii protejate nu prea au ce căuta aici. În plus, culmea ghinionului, creștinii sunt, de regulă, cei care organizează aceste demonstrații semestriale de bunăvoință. În principiu, la Ierusalim, ei n-ar putea fi decât invitați, dar de către cine? Marii rabini în funcție nu sunt gazde deosebit de primitoare, și nici amatori de schimburi de vederi. Musulmanii ar putea eventual răspunde solicitărilor, numai că ei nu fac nimic chiar de capul lor: pluralismul nu-i o idee musulmană. Ca întotdeauna, persoanele înclinate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
evrei și creștini. Burrel nu-și pierde speranța de a aduce împreună, nu la o tribună, ci în jurul unei aceleiași mese de lucru, evrei, creștini și musulmani. El este în legătură atât cu un Tarik Ramadan, cât și cu cutare rabin ortodox. Mă asigură că astfel de întâlniri sunt destul de curente în Statele Unite și în Anglia. Arhiepiscopul de Canterbury ar fi fost cel care a deschis calea convorbirilor cu șeicul de la Al-Azar și cu grupul său din Alexandria. Așadar, cap spre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aceasta, n-ar avea dreptul la o eternă recunoștință din partea poporului ales? Nu eram departe de a-mi însuși această viziune euforizantă și disculpantă. Dar ea nu rezistă unei contralecturi evreiești a istoriei, ca cea schițată, nu fără delicatețe, de rabinul Jacquot Grunewald în lucrarea sa Chalom, Jésus. Căci primii creștini nu numai că le-au furat evreilor miturile lor fondatoare, memoria și riturile lor, seder sau Pessah. Nu numai că au tradus shabbat prin "sabat al tuturor diavolilor" și "orgie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
E drumul 90, botezat "Gandhi" (porecla paradoxală a lui Rehavam Zeevi, fost general de extremă dreapta, ministru al Turismului, asasinat în 2001 de un comando palestinian al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei). Există și un drum Yigal Allon, o autostradă Rabin... Străzile, piețele și podurile poartă peste tot un nume propriu. Israelul dă o nouă strălucire nu orașelor sale, după moda antică sau sovietică, ci marilor sale artere de circulație, botezându-le cu numele vreunui erou sau martir. Legendarul său se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ce are curajul să iasă din tipare. Nu-i un lucru frecvent să vezi o castă de ofițeri în rezervă care conduce și administrează, flancată de un grup de cârcotași patentați (scriitori, teologi, cineaști, ziariști, dramaturgi) care hărțuiește și deranjează. Rabinul Jacquot Grunewald mi-a semnalat tot ce datorează această insolită combinație amprentei talmudice. Fie că e din Ierusalim sau din Babilon, Talmudul recenzează toate tezele posibile și imaginabile, și este interesat mai mult de dezbateri decât de concluzii. O bună
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ca să-l vadă, căci pe acolo avea să treacă. (Luca, XIX, 1-4) În partea dreaptă a drumului ce vine dinspre Ierusalim, în dreptul punctului de control israelian care filtrează intrările, o căsoaie înaltă, albă, intactă, îți apare în mijlocul deșertului. E părăsită. Rabinii interzic practicarea jocurilor de norc în interiorul Israelului. Era hotelul-cazinou construit după acordurile de la Oslo de către un fost comunist irakian prieten al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, în vederea alimentării cu fonduri a organizației. Veneau aici să joace numeroși israelieni de rând (alții
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
evenimentele din 1920-1930 din regiune (construirea unui zid de separație, distrugeri de case ca represalii, atentate teroriste, intervenții americane) și, de exemplu, reacțiile indignate ale evreilor din Palestina la apariția Cărții Albe britanice din 1939, te freci la ochi. "Marele rabin Herzog rupe în public declarația englezilor. Irgun* sabotează stația radiodifuziunii din Ierusalim, clădirea imigrației este incendiată, este proclamată greva generală. Pe 19 mai, în timpul unei manifestații violente, un polițist britanic este ucis de gloanțe trase din mulțime. Comandantul șef britanic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la respectarea regulilor. Pe 19 iunie, ca urmare a asasinării unui evreu de către un arab, Irgun plasează o bombă într-o piață a arabilor din Haifa, provocând moartea sau rănirea a circa cincizeci de persoane..." Dacă înlocuiești "muftiu" cu "șef rabin" și "polițist britanic" cu "polițist israelian", ai impresia că citești Jerusalem Post sau Palestinian Times din această dimineață. Nu există niciun termen injurios antisemit care să nu fi fost întrebuințat în înfruntările șefilor israelieni în timpul războiului de eliberare (jidan, Shylock
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]