3,555 matches
-
mică bibliotecă, apartamentul având calorifer) și un pian cu coadă. De ordinar, după ce se strângeau toți invitații, se desemnau grupurile. Femeile (Ioana, Erminia, madam Farfara, Smărăndăchioaia, Sultana și în trecere și Elvira) se adunau lângă șemineul gigantic, în jurul impecabilului Ioanide, ras în cap. Acesta era statul lui major. Și când se deplasa, fenomenul se petrecea colectiv, încît spre a găsi pe Ioanide era de ajuns a căuta grupul femeilor. Hergot și Erminia făceau uneori mici ședințe muzicale, pe care, răsturnat într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sufrageria, seara, aproape fără excepție făcea observațiile sale meteorologice: - Mamy, temperatura e scăzută și barometrul la uscat, să știi că peste noapte vom avea ger. Să spui servantei să pună lemne în sobele de teracotă. Acum, când nu se mai rădea, Pomponescu nu mai consulta nici barometrul. În privința toaletei, presupunând că soțul ei a pierdut îndemînarea de a se rade singur, madam Pomponescu aduse un frizer în casă, care plictisi pe ex-ministru prin aceleași indiscreții auzite de la toți. Ca să nu-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că peste noapte vom avea ger. Să spui servantei să pună lemne în sobele de teracotă. Acum, când nu se mai rădea, Pomponescu nu mai consulta nici barometrul. În privința toaletei, presupunând că soțul ei a pierdut îndemînarea de a se rade singur, madam Pomponescu aduse un frizer în casă, care plictisi pe ex-ministru prin aceleași indiscreții auzite de la toți. Ca să nu-l mai vadă în ochi, Pomponescu, amenințat cu prezența lui, se bărbierea singur, dar numai stimulat. Această criză ținu vreo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără acoperișuri și fără zidurile de la etaje, din biserică se smulgeau ferestrele, lăsând mari orbite negre în zidurile sfărâmate. Pănă la 15 decembrie 1986, în preajma Crăciunului, terenul pe care fusese ridicată între 17161740 falnica mănăstire era complet liber, totul fusese ras de pe fața pământului”. Din fericire au fost și monumente istorice și religioase care au scăpat de distrugere ca urmare a aplicării soluției translatării, soluție care s-a aplicat pentru prima dată, la inițiativa inginerului Eugen Iordăchescu, în cazul bisericii de la
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
și dulapuri de epocă. Firește, aceste amănunte interveneau în conversațiile lor, dar i-am auzit mîndrindu-se și cu obiecte cu atît mai entuziasmați, cu cît obiectele erau mai inutile. „Iată, narcisele au revenit printre noi“ sau „Doamne! Harrison și-a ras mustața“. Acolo unde eu vedeam o frunză, ei vedeau „o frunză verde încîntătoare“. Unde eu vedeam o nouă termocentrală, ei vedeau „progres tehnologic“ sau „industria care devastează zona rurală“. Odată, la o petrecere, un cuplu a început să se certe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și dulce și două tablete roz într-o linguriță. Se trezi cînd soarele strălucea și respiră cu ușurință printre clinchetul lighenelor împărțite la fiecare pat. Pentru prima oară de cînd se internase, se simți suficient de bine pentru a se rade, dar după ce-și dezmierdă smocul de păr de pe bărbie, își împrospătată doar fața și mîinile și rămase tolănit în aerul și lumina blîndă. Domnul Clark arăta mult mai bine. Fața lui era din nou a unui om bătrîn, gînditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark să ia cuvîntul. Lanark se ridică oarecum încurcat. — Nu prea știu, zise el, ce să spun. Nu sînt patriot. Nu-mi place orașul Unthank, îmi place soarele. Am venit aici pentru că mi s-a spus că Unthank va fi ras și înghițit în cîteva zile, și toți care au pașaport al consiliului vor fi transferați într-un oraș mai însorit. Se așeză. Urmă un moment de tăcere, apoi Ritchie-Smollet îl întrebă: — Monboddo va spus asta? — Nu, unul dintre secretarii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
imediat ce-ți vom găsi un înlocuitor. Pettigrew și cu mine bem la Vascular Cavity. E o cîrciumă mizeră dar aproape de birou, și vezi mereu cîteva frumuseți pe-acolo. îîi făcu cu ochiul). Dacă treci pe-acolo mai tîrziu, o să radem una împreună. Ieși repede. Omul cu avionul îl conduse pe Lanark la ultima dintr-un lung șir de uși în perete. O deschise ușor, trase cu ochiul prin crăpătură și șopti: — Pare liniștit. Nu cred că trebuie să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de WC și trăi sentimentul confortabil că altcineva o va goli. Deasupra chiuvetei blocate era o oglindă, iar un dulăpior cu o ușă din oglindă era agățat de peretele opus. Deplasînd ușa, reuși să se vadă în profil. Jack îi răsese barba și-i potrivise mustața. Părul lui cărunt, dat de pe frunte, se aduna stufos în spatele urechilor, creînd imaginea impresionantă a unui om de stat. își puse mîinile în șold și-și zise calm: — Cînd lordul Monboddo spune că a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
despotismului pe de alta. Sub monarhia adevărată nu se aruncă în apă două milioane pentru un chei ca al Brăilei; nu are nimenea curajul de-a propune răscumpărarea liniei Cernavoda - Chiustenge; nu se fac biurouri de împămîntenire în Adunare, unde tuns, ras [î]l trece pe ovrei între cetățenii statului român pentru parale; nu se jefoaie visteria și publicul cu lefuri ad-hoc de câte 40 000 fr. create pentru patrioți improvizați din advocați fără pricini și sabiuțe ignorante în directori de bancă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pus-o; și ceea ce ea fizic condamnă la uriciune e și moralicește urât și trebuie să culmineze în Tetzis și în Scarvulis, connaționali ai celor mai mulți dintre roșii. Această opinie nu este numai a mea. Vestitul etnograf francez Lejean contestă acestei rase orice putință de onestitate, iar un autor modern vorbește astfel despre ea: Grecul nu se bucură în România de nume bun. Oamenii avuți dintre ei sunt aproape fără escepție jucători de cărți și de o completă imoralitate sexuală; ceea ce le
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dreptunghiulare, se profilau pe fațada translucidă și netedă ca oglinda. Intram în palatul de marmură, gol de orice mobilier, de orice tapiserii, de orice picturi, și până la urmă, într-una dintre săli, pe un tron de marmură, găseam o fată rasă în cap și cu toată țeasta împodobită cu tatuaje mirifice. Într-o altă seară, într-un alt palat și-ntr-o altă sală, în locul tronului am găsit, în centrul cavernei de marmură, o presă hidraulică dintre cele din atelierul mamei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de dințișori la margine. S-a apropiat de mine și, zîmbindu-mi, mi-a făcut, cu degetele celeilalte mâini, semnul tăierii cu foarfecă. M-am lăsat tunsă chilug, fâșie cu fâșie, cu părul căzîndu-mi scânteietor în jur. M-am lăsat apoi rasă-n cap cu un brici dintre cele bătrânești, care se pliază-ntr-o teacă de baga. La sfârșit, Herman și-a trecut degetele peste emisfera netedă care-mi adăposteste creierul, cu voluptatea cu care ar fi mângâiat un sân de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu era în ele, ci în mine, în emoțiile mele, chiar în înfățișarea mea (sigur, sigur acolo, fiindcă țin minte că, privind în ochii de pește al adâncurilor ai lui Herman, am văzut o stranie prințesă a unui ținut îndepărtat, rasă-n cap și cu urechile ciudat de mari. A fost singura dată când m-am văzut frumoasă)." Anca plecase acasă în zori, sfârșită, cu oasele țepene, cu sentimentul pătrunzător că aceea nu era lumea în care se născuse, că maidanul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei ceva bărbătesc. Ucenicele mai vechi transmiteau novicelor ce aflaseră și ele de la cele de dinaintea lor: că madam Georgescu nu era femeie în toată puterea cuvântului, având ea pe sub fuste ce au bărbații. Unele mai spuneau că muieroiul s-ar rade pe bărbie, pe gât și între sâni, ca să nu-i crească părul ca la haiduci. O pudră groasă acoperea însă totul, dac-o fi fost adevărat. În orice caz, nu se măritase niciodată și împărțea odaia, pe undeva prin Rahova
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noastre, și totuși nimeni nu bănuia unde își țin misterioasele întruniri, prin ce rețea de canale subterane hălăduiesc... Dac-aveau cu toții ochi de azur, era pentru că însuși sângele lor era azuriu, ca al zeilor și-al păianjenilor. Incoruptibili și distanți, rasă de stăpâni venită din alte zone ale Cosmosului, acești "băieți" (semn al virginității lor rituale) de o netulburată și enigmatică veselie, interferaseră cumva, în vremuri imemoriale (care coborau, după unele rumori, până la bătrânul rege Burebista: căci era cert că Dekeneu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era pe lume. La ieșire stătea Porumbel, proptit cu spinarea în tocul ușii și trăgând din țigară. Chiar și după ce se-nsurase și-l dăduseră afară, venea tot timpul pe la școală, îl vedeai prin colțuri cu alți golani ca el. Era ras în cap și arăta groaznic, tuturor le era frică de el. Vreme de vreo zece am fusese derbedeul școlii, ajunsese de poveste. "Vrei s-ajungi ca Porumbel?" le ziceau învățătoarele copiilor răi, sau care nu învățau. Chiar și mama lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țărmul golfului, însă, nu știau cum să plece mai repede, căci, dacă Didier îi întîmpina cuviincios, un bărbat pleșuv și umil ce se apropia de cincizeci de ani, celălalt nu se sfia însă să li se-arate gol cu desăvârșire, ras și pudrat cu talc pe tot trupul, văruit cu un alb marmorean până și pe părul ce-i înfășură craniul, așa încît doar marii lui ochi căprui mai erau vii pe o față pietrificată. Foarte puține lucruri se știu despre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aproape paralelipipedice de capete, ochi, solzi, burți sidefii și miros proaspăt și dulceag de pește marin. În fiecare dimineață se minuna cât de asemănătoare era mireasma aceea cu cea de care avea parte în pat, căci așa mirosea și vulva rasă cu grijă, cu labii aproape negre la capete, a femeii cu care trăia, o roșcată din poldere ce avea pasiunea florilor la fereastră și-a supei de mazăre cu cârnăciori, pe care-o mânca zilnic dintr-o mare cana smălțuită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce-ți rămâne să faci, când ai darul profeției și vezi într-o halucinație panoramică infernunle de la Maidanek și Dachau și Auschwitz, este să-ți smerești inima și să cazi în genunchi, ca Zosima, în fața briciului împrumutat cu care Domnul rade popoarele, căci a-i ucide în fașă pe cei ce vor ucide și schilodi ar fi răzvrătire și blasfemie, ca și când ai vrea ca răstignirea să nu fi avut loc și Hristosul să nu fi murit pentru păcatele tuturor. Femeia se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a-i lumina drumul în cealaltă lume. Decesul este anunțat prin tragerea clopotelor de la biserică de trei ori pe zi, prin doliul așezat deasupra ușii de la intrare. Femeile poartă părul despletit și sunt îmbrăcate în negru, iar bărbații nu se rad 40 de zile. În cameră sunt acoperite cu ștergare oglinzile sau alte obiecte „de bine”. Rudele mortului pregătesc cele 24 de punți, adică țesături din val și ștergare care se dau de pomană împreună cu un colac, o lumânare și o
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
tăgadă și mi-e teamă să nu înșel încrederea pe care Domnul Dumnezeul nostru se pare că a investit-o în mine... Aloim făcu doi pași iuți și prinse fața Abatelui în palmele sale fine: ― De ce anume ți-e teamă, Rade? Lasă-mă să te ajut! Abatele îi îndepărtă blând mâinile și vorbi pierit: ― În ultima vreme s-au întîmplat lucruri care îmi arată că istoria se schimbă, că se apropie momentul în care scopul ultim al Abației va fi atins
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în ele o determinare împotriva căreia învățase că nu e bine să lupte. Ultima confruntare se încheiase cu o lună de detenție și de post negru, în tainițele de sub Bibliotecă. Încă avea cicatrice din cauza mușcăturilor de șobolani. ― Nu te supăra, Rade! Știi bine că întrebările mele nu au alt scop decât să-ți ușureze povara... Uneori am senzația că poate citi și gândurile, nu doar sentimentele. Sau poate că sunt cu adevărat neajutorat... Ca întotdeauna când dorea să ascundă adevărata natură
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
conducătorilor erau limitate la unul singur, nu mai lung de patru ani. Fusese o regulă înțeleaptă. ― Nu știu ce să zic, răspunse într-un târziu Abatele. Bănuiesc că afecțiunea mea pentru tine ar trebui să-ți ajungă ca răspuns... Aloim pufni nervos: ― Rade, nu încerca să îndrepți asupra mea arme de care tu însuți m-ai învățat cum să mă feresc. Tactica asta de a arunca răspunsul înspre mine nu o să te ajute de data asta. Și totuși, cât ești de vulnerabili ― Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
greu era acela că lucrurile importante sau eficiente fuseseră inventate cu multă vreme în urmă. Ecranul se lumină și Radoslav se trezi privit de figura unui bărbat relativ tânăr, cu ochi albaștri și păr grizonat, cu o bărbie pătrată și rasă până la sânge și cu un nas deformat care părea să fi fost rupt de mai multe ori. ― Te salut, Abate! Eu sunt Hristobal. Dar dacă ești Abate și eu n-am greșit, cred că știi deja cine am fost. Chipul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]