9,883 matches
-
lui aici... Și, în acest scop, modifică orientarea doctrinei în două privințe: estetica și politica. El propune, pe de o parte, o teorie lărgită a artelor frumoase, iar pe de altă parte, un îndemn cetățenesc într-o opoziție mai puțin radicală cu cetatea. în chestiunea esteticii, Epicur îndepărtează artele frumoase ca fiind inutile pentru ajungerea la ataraxie. Dorințe naturale îmie îmi par a fi mai degrabă nenaturale...) și nenecesare, ele nu intră nicidecum în discuție cînd e vorba de conducerea individului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ficțiune între sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea din era noastră... Dughenile în care se elaborează fabulația creștină presupun o elogiere a textelor biblice simultan cu încropirea unei discretări a operelor incompatibile cu creștinismul. Materialismul radical, ura față de religie și față de preoții ei, deconstrucția lumilor nevăzute pe care le putem găsi în De rerum natura includ de fapt atât lucrarea, cât și pe autorul ei pe lista Otto* a idolatrilor lui Hristos... Ce se poate spune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg ce transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc și-ar bate joc de Milostenia rațională... în detaliul biografic, după maniera forte care eludează opera și conținutul ei, Lucrețiu face obiectul unei condamnări fără apel: aflat sub vraja unui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unui asasin - simplul produs al unei mecanici pentru care - și contra căreia - nu putem face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamentului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge totul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sfârșitului agregărilor care constituiau un trup și un suflet. Dar atomii dăinuie, existența lor e eternă. Cadavrul n-are de-a face cu cerul, ci cu pământul, el nu-i dator pentru niciun tratament transcendent, întrucât se supune celei mai radicale imanențe. Sufletul, muritor ca tot restul corpului, se dezintegrează, și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
condamnare a iubirii-pasiune sunt reținute cel mai adesea din Lucrețiu, considerându-se că ele reprezintă pur și simplu o desconsiderare a iubirii. Pentru a merge în sensul caricaturii obișnuite - Lucrețiu pesimist -, sunt ignorate cele câteva versuri care contrabalansează această incriminare radicală a patologiei amoroase în favoarea unei celebrări a iubirii sub altă formă, cea a cuplului ce trăiește o poveste în care se întoarce spatele dezlănțuirilor furioase ale pasiunii pentru a edifica o existență în comun. Paginile vehemente, dar și ironice și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Les Cyniques grecs. Lettres de Diogène et Cratès, traduse din greaca veche de către Georges Rombi la editura Babel, 1998. Ele datează din secolul al II-lea î.Hr. până în secolul I d.Hr. și trădează o netă înclinație stoică, vizibilă prin critica radicală a plăcerii aproape la fiecare pagină. A se vedea și Michel Onfray, Cynismes. Portrait du Philosophe en chien, Grasset, 1990, Livre de Poche. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia lui Platon, un subiect
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
disparităților economice dintre cetățeni nu va fi modificat brusc, deși se poate afla într-o situație în care să dăuneze unui segment important al populației, datorită mecanismelor și instituțiilor pe care le-a creat și a căror dispariție sau transformare radicală nu este dorită. Același lucru se întâmplă deseori și în administrația publică, unde sistemele vechi nu sunt înlocuite de cele noi, folosindu-se argumente ce țin de i.: vechiul sistem a devenit larg acceptat, funcționarii s-au obișnuit cu el
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
guvernele alternative, acest grafic nu va fi unul linear, ci vom observa o serie de urcușuri și coborâșuri care se datorează politicilor diferite propuse de guverne. Diferența de nivel este cu atât mai mare cu cât schimbarea guvernului este mai radicală. De exemplu, în România, schimbările de guvern au implicat o modificare aproape totală a partidelor la guvernare, iar politicile economice, în plan teoretic, diferă semnificativ. Însă, în cazul Olandei, creștin-democrații și laburiștii au făcut parte din mai multe guverne succesive
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
aprecieri nuanțate și originale privind interdependența între suprapopulația agricolă relativă, densitatea rurală, nivelul de trai al gospodăriilor țărănești și structura socială a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale. Sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și cea dintâi afirmare a „rolului evoluționar al clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu și Baltasiu, 1996, p. 82). Evaluând recent contribuția teoretică a sociologilor poporaniști și țărăniști, I. Bădescu apreciază efortul lor de a regândi legea standard
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de sistem. Alegerile politice declanșează aspirația difuză ca soluționarea unor probleme să fie supusă atenției publice. În general, opoziția este avantajată (în mod special în campaniile electorale) pentru că poate veni cu platforme bazate pe propunerea inițierii unor programe de schimbare radicală, ignorând continuitatea. Dar și partidul/partidele de guvernământ pot, în anumite conjuncturi, să se simtă liber/libere de a depăși rezistențele, datorită apariției unor presiuni interne sau externe, a unor factori sau actori sociali care au poziții de putere: instituțiile
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
jos în sus, care pornesc de la identificarea nevoilor de către comunitățile însele și elaborarea de planuri locale de dezvoltare. Multă vreme s-a pus un semn de egalitate între planificarea și managementul centralizat al dezvoltării sociale și economice. Abordarea cea mai radicală o întâlnim în societățile socialiste. Odată cu victoria revoluției sovietice, a fost inițiat un plan național de dezvoltare, având ca bază ideologia partidului comunist, ce s-a concretizat în planuri cincinale transpuse în fiecare domeniu de activitate. Efortul de transformare a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
societății pe baza principiului intervenției statului, condus de partid, în toate domeniile vieții, inclusiv în cel personal, proces care a avut ca efect abolirea celor mai multe libertăți individuale. Pe de altă parte, sistemul economic a fost reconstruit pe bazele unei planificări radicale. A apărut economia planificată sau de comandă, în care decizia în legătură cu producția, alocarea prețurilor și distribuirea bunurilor era coordonată de la nivel central. Eșecul acestui tip de planificare în regimurile comuniste a început să se întrevadă încă din anii ’60 și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
1. 5. Planificarea răspunsului la r. este acea etapă în care se dezvoltă acțiuni concrete și proceduri de reducere a amenințărilor asupra obiectivelor proiectului. În literatura de specialitate sunt prezentate câteva strategii-standard de răspuns la r.: - evitarea r. este strategia radicală prin care se evită acele etape ale proiectului care pot genera r.. De exemplu, nu se mai include în lista de parteneri o organizație care a generat mari întârzieri în proiectele anterioare; - transferarea riscului prin încheierea de asigurări sau externalizarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o parte, atragerea de capital străin în vederea creării unei piețe capitaliste, iar pe de altă parte, împrumutul cultural al instituțiilor, valorilor și comportamentelor din țările avansate. A doua jumătate a secolului al XIX-lea a reprezentat o perioadă de transformări radicale pentru societatea românească, transformări realizate cu ajutorul capitalurilor și instituțiilor străine. Începutul secoluiui XX reprezintă debutul unui proces de evaluare a rezultatului tuturor acestor transformări accelerate cărora le-a fost supusă societatea românească. Spre deosebire de elitele de la 1848, reprezentanții elitei implicate în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Vietnam, Laos, Cambodgia și Mongolia. În sens general, tranziția reprezintă trecerea sau procesul de trecere de la o stare sau formă la alta, termenul fiind utilizat și în alte domenii. În istorie, ca știință ce dispune de propria terminologie, pentru schimbarea radicală a structurii economice, sociale, politice și culturale este utilizat termenul de revoluție. De aici și prezența acestui termen în caracterizarea căderii regimurilor comuniste din Cehoslovacia (Revoluția de catifea) și România (Revoluția din Decembrie). Însă termenul revoluție era oarecum indezirabil politic
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
liberalismului, să se limiteze la supravegherea aplicării legii, aceeași pentru toți, guvernând cât mai puțin, căci aceasta este „cea mai bună politică guvernamentală” (A. Smith, apud Pop, 2002, p. 413). Există însă și liberali care adoptă o poziție mai puțin radicală. Funcționarea liberă a pieței este foarte importantă și în concepția lor, dar nu exclud măsuri de intervenție care să asigure un echilibru între eficacitate și echitate. Problema pe care și-o pun unii dintre susținătorii liberalismului este aceea că societatea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sistemului legate de natura actorilor ce acționează în interiorul său. Teoriile globalizării susțin că epoca westfalică s-a încheiat în jurul anilor ’60-’70, iar acum trăim de fapt într-o lume post-westfalică, pe care procesul de globalizare o transformă în mod radical, în sensul multiplicării exponențiale a interdependenței dintre statele sistemului internațional crescând astfel responsabilitatea reciprocă a statelor sistemului. Această epocă post-westfalică este dominată de actori transnaționali ca actori dominanți în sistemul internațional. Odată cu apariția organizațiilor regionale, grupărilor sau rețelelor teroriste, organizațiilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a avea putere de influență asupra relațiilor internaționale. Existența acestora modifică modul de operare al relațiilor internaționale (așa cum s-a întâmplat, de pildă, în cazul instituției războiului, care a devenit predominant asimetric în secolul XXI), dar nu într-o manieră radicală. În ultimă instanță însă, tipul de organizare care strânge cea mai mare putere și deține monopolul asupra deciziei în relațiile internaționale rămâne statul. Se păstrează în continuare sistemul securității colective, care este însă propulsat de interesul național (în care, în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dihotomiei legitim-nelegitim este însă riscantă, pentru că nu ne permite să încadrăm teoretic actori precum mișcările de gherilă sau milițiile, ale căror activități, în diverse părți ale globului, au un caracter transnațional. Tabloul actorilor devine și mai complex dacă abandonăm separarea radicală a politicii internaționale de cea internă. Urmând mai vechea strategie de cercetare liberal-pluralistă, statul poate fi privit ca o rețea de agenții (ministere, departamente) care pot intra, fiecare, în rețele transnaționale; același lucru se poate spune despre municipalități sau alte
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
aici, la încrederea în posibilitatea evoluției progresiste. Nimeni altul decât Norman Angell este cel care argumenta, încă din 1918, că transformări semnificative la nivel conceptual/ideatic sunt cele ce determină comportamentul politic și social al umanității în absența unor transformări radicale a naturii umane (apud Sylvest, 2004, p. 425). Critica ideii armonizării naturale a intereselor Opozanții realpolitik-ului - sau cel puțin o parte dintre ei - sunt în același timp avocați ai domniei legii la nivel internațional și susținători ai securității colective pornind
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
încercările solide de a rezolva dilema prin afirmarea modalităților sociale complexe și continue prin care agenții și structurile sociale se construiesc reciproc. Sistemul internațional este rezultatul agregat al interacțiunilor actorilor internaționali. Orice interacțiune îl reafirmă sau îl modifică, incremental sau radical. O serie de interacțiuni inovatoare pot aduce, pentru constructiviști, o schimbare a sistemului. Simultan însă, actorii internaționali există ca actori sociali determinați doar prin înțelesul, rolul și acțiunea lor, toate concepute în interiorul și în funcție de percepția asupra coordonatelor sistemului internațional. Argumentul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mozaicată, cu un grad de generalitate care se pretează la adaptări în fiecare dintre cele două tabere enumerate în dihotomiile de mai sus și căruia, prin urmare, îi lipsește unitatea proprie unui nou curent de gândire. În același context, adepții radicali ai fiecăreia dintre pozițiile menționate critică teoria constructivistă tocmai pentru că este diferită, în anumite aspecte, de convingerile și asumpțiile elementare. Din acest punct de vedere, într-un mod radical, constructivismul poate fi atacat ca neaparținând nici uneia dintre abordările clar conturate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unitatea proprie unui nou curent de gândire. În același context, adepții radicali ai fiecăreia dintre pozițiile menționate critică teoria constructivistă tocmai pentru că este diferită, în anumite aspecte, de convingerile și asumpțiile elementare. Din acest punct de vedere, într-un mod radical, constructivismul poate fi atacat ca neaparținând nici uneia dintre abordările clar conturate în relațiile internaționale și contestat ca atare din cauza eclectismului său. Pentru un adept al premiselor și viziunii constructiviste despre lumea internațională, constructivismul reușește să constituie, în mod coerent și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și feminismul constructivist sunt cele care au tatonat depășirea criticii în direcția propriei construcții alternative și a transformării. Contribuțiile la această a treia categorie devin, în acest stadiu al subdomeniului, cele mai promițătoare, mai inovatoare și mai importante, etapa criticilor radicale epuizându-și, după două decenii, potențialul de originalitate. Radu-Sebastian Ungureanu Conceptul de „securitate” În primul capitol al acestei cărți s-a arătat că, în momentul constituirii relațiilor internaționale ca domeniu autonom în studierea politicului, specificul noii discipline a fost definit
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]