2,619 matches
-
operă, autorul ne introduce în istoria creștinismului antic, invitându-ne să luăm în considerație toate aspectele cu care acesta s-a confruntat în primele patru secole. Elasticitatea dezbaterii discursului ne deschide perspectiva unei abordări unice și profunde, plină de sens, rafinament și dinamicitate. Stilul expunerii este curgător, plin de noutăți și de comentarii de specialitate, abordând cu multă facilitate, pe înțelesul tuturor, subiecte istorico-teologice, alternate de o serie de comentarii științifice, exegetice imparțiale. Autorul ne pune în fața ochilor o serie de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în care privirea ne este purtată pe aceste trasee ondulate. Arta lui Utamaro este un exemplu strălucit de realizare în xilogravură colorată a unui univers de forme și de personaje construite prin jocuri de trasee curbe și contracurbe, trasate cu rafinament și eleganță absolută. Poziția aleatorie între formele din imagine duce la dezordine și haos. Compoziția statică sau dinamică a formelor este elementul esențial pentru reușita unei compoziții expresive. IX. Stabilitatea formelor în imagine a. Cu cât latura orizontală a formelor
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
în profunzime specificul acestei profesiuni. Pentru a simplifica lucrurile, noi reținem contrastele fundamentale de negru pe alb și alb pe negru; de negru pe gri și gri pe negru; de alb pe alb și negru pe negru (lucruri de mare rafinament plastic). Mă opresc la două exemple elocvente: gravurile lui Masereel în alb-negru, gândite inspirat, cu contraste violente, și la multe din colajele lui Matisse, imaginate în raporturi teme de culoare. Pentru „ucenicul grafician“, înțelegerea și aplicarea contrastului cromatic sunt hotărâtoare
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
au plasat din nou curiozitatea sociologică în centrul disciplinei. Din cauza poziției proeminente a școlii "societății internaționale", asemenea interogații nu au dispărut deloc din școala britanică a Relațiilor Internaționale. Iar constructiviștii au adus un nou nivel de claritate conceptuală și de rafinament teoretic în analiza societății internaționale și mondiale, complementând astfel și extinzând cercetarea Școlii Engleze. Resuscitând analiza societală, afirmarea constructivismului a generat și un interes reînnoit pentru istoria internațională. Atâta vreme cât teoreticienii Relațiilor Intrenaționale erau devotați ideii că statele sunt conduse de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
avizată În legătură cu o chestiune la care nu te-ai gândit până atunci. Acest fapt este tonifiant, chiar măgulitor pentru sine, deoarece știi că nu poți să ți-l explici altfel decât prin contribuția unui fond psihic Înzestrat cu intuiție, fler, rafinament al observației sau flexibilitate În prelucrarea informațiilor și În realizarea asociațiilor de idei. Μ Un aspect interesant al subiectivității declarației martorului, Într-un proces judiciar, constă În faptul că Îi este greu atât judecătorului, cât și martorului Însuși să distingă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
valențele în carte, mergând de la generalul întemeiat pe viziunea deconstructivistă actuală, venind dinspre filosofie, istoria culturii, hermeneutică literară ș.a., trecând prin arcul temporal care unește modernitatea, cu neomodernismul și postmodernismul spre particularul unei experiențe poetice de o mare bogăție și rafinament al formei, ocupând un loc central în neomodernismul românesc postbelic. Această triplă structură a lucrării a presupus stabilirea unei relații hermeneutice atent argumentată între problematica actuală a deconstrucției, conturarea esteticii neomoderniste și felul în care o voce lirică puternică, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
am precizat deja, Modernismul este cel care promovează un nou tip de retorică, în care prioritar este semnificantul, alegerea unor cuvinte potrivite fiind absolut necesară pentru crearea unei idei, adică a unui semnificat. Predilecția pentru sensul estetic, prin cultul formei, rafinamentul limbajului și al construcției textului nu este altceva decât ceea ce Eugen Lovinescu numea generic înnoirea limbajului, care genera, ulterior, o intelectualizare a emoției 35, sau cum Hugo Friedrich definește noua poezie, drept romantism deromantizat, acesta nemaidorindu-se un limbaj al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Firește, Ana Blandiana aparține altei categorii: a intelectualilor care se revoltă, dar care nu își țipă revolta, ci și-o interiorizează, într-o altfel de metaforă, cea a sugestiei. Cuvintele devin intelectualizate, aproape ermetice, subversive prin ele însele și prin rafinamentul expresiei. Fără să renunțe, însă, la haina, mai puțin nobilă, poate, dar vulnerabilă, a emoției, Ana Blandiana nu își pierde vitalismul, când: "nesupusă ca un personaj responsabil, și nu ca unul recalcitrant, aceasta citește, la întâlnirile cu publicul, în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unitate de măsură a artei și a poeziei. Nu mai interesează ce spui și cum spui, ci ce ești în stare să sugerezi prin ceea ce spui... Să exprimi puțini, să sugerezi enorm"119. Desigur, apare o anumită maturitate, un anumit rafinament, care ia naștere din experiența oferită de vârstă. Apare starea de nostalgie, de meditație, de închidere și mai profundă, în sine: Ce poate fi fericirea,/ Dacă nu această plutire,/ Prin fructe și frunze,/ În raza de miere prăfoasă, foșnind,/ Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
clinchetitoare să stau și să contemplu/ Singurătatea lunii și plânsul ei enorm/ Reverberat în nouri, ca-n murii unui templu/ Pe când viața-mi trece și turmele îmi dorm". Fiind o contemporană desăvârșită, creațiile Anei Blandiana se caracterizează, prin sinceritate și rafinament, construindu-și propria reacție, în fața lumii: una esențialmente culturală, livrescă, a citatului intertextual și a parafrazei, încorporând, în propriul text, fragmente de text și experiențe ale altora, și ale sieși, recunoscându-le și numindu-le explicit"161. Cel mai recent
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anul 2010, este cel care devine exterior oricărei etape creatoare. Făcând realmente trecerea spre un postmodernism al cotidianului, al fragmentarismului, al rupturii, al biografismului și al intertextualității, poemele acestui volum ascund o Ana Blandiana subtilă și matură, care utilizează cu rafinament și cu măiestrie limbajul și întreg arsenalul stilistic. Ne vom opri atenția doar asupra două dintre poemele acestui volum: "Ctitori purtându-și în brațe cu greu/ Mănăstirile,/ Ca pe un capital convertibil/ La change-office-ul vieții de apoi;/ Călugări tineri/ Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îi prisosesc Anei Blandiana. Depășirea granițelor estetice impuse de Generația sa, prin lepădarea de cuvânt (și de literatură, în favoarea morții) și prin înlăturarea nevoii de expresie frumoasă, realizând, astfel, deconstrucția canonului paradigmatic, nu îi știrbește cu nimic din creația artistei. Rafinamentul limbajului se interiorizează, devenind un rafinament al ideii, concretul devine abstract, iar realitatea exterioară devine, din nou, o realitate interioară. Este vorba despre o poetică a demetaforizării, puțin mai sumbră, însă, decât cea a Anei Blandiana (din a doua etapă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
estetice impuse de Generația sa, prin lepădarea de cuvânt (și de literatură, în favoarea morții) și prin înlăturarea nevoii de expresie frumoasă, realizând, astfel, deconstrucția canonului paradigmatic, nu îi știrbește cu nimic din creația artistei. Rafinamentul limbajului se interiorizează, devenind un rafinament al ideii, concretul devine abstract, iar realitatea exterioară devine, din nou, o realitate interioară. Este vorba despre o poetică a demetaforizării, puțin mai sumbră, însă, decât cea a Anei Blandiana (din a doua etapă a creației). Aceasta din urmă face
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
bine cel al tînărului furios, neconformist și gata să-și asume riscul evadării Adi Carauleanu a jucat cu aplomb, cu concentrare, personajul lui fiind singura rază de sinceritate și curaj capabilă să se opună agresiunii. Îl susține Bunica interpretată, cu rafinament al mijloacelor și cu o discreție a sentimentului, de Cornelia Gheorghiu. Personaj cu o simbolică limpede, Bunica încearcă să impună măsura bunului simț, tradiționalul optimism și judecata sănătoasă în această lume a derutei, compromisului și violenței. În rolul principal, Const.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În literatura franceză există două tabere despărțite de concepția despre scriitură: universitarii cred În frază, În stil, În vreme ce nonconformiștii cred În simplitatea spunerii. Alături de Pascal Quignard, Pierre michon, Pierre Bergounioux, Anne Garréta posedă o retorică tradițional franceză, elegantă pînă la rafinament, uneori abstrusă, exploatatoare moderată de dicționar: o scriitură elitară. Nu voi merge mai departe cu critica acestui stil care nu este În nici un caz inocent din punct de vedere politic: Pierre Bourdieu ar face-o mai bine ca mine și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Oeuvre posthume de Thomas Pilaster - Opera postumă a lui Thomas Pilaster, 1999) sunt niște excentrici care mobilizează, pe de o parte, curiozitatea infantilă dar și bagajul intelectual al cititorului, pe de alta, din partea scriitorului, circumvoluțiuni stilistice și retorice șlefuite cu rafinament și scurtcircuitate intempestiv de un grăunte de nebunie "dulce, inventivă, care ar fi ca o Înstăpânire a imaginației asupra realului" (interviu cu Richard Robert, in Les Inrockuptibles, nr. 47 - iunie 1993) Ca și În cazul lui Didier Van Cauwelaert, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decât a scenei!), facilitând sesizarea unor detalii altfel inaccesibile ochiului liber. Aici, supravegherea împrumută câteva dintre atracțiile voyeurisme-ului. În sfârșit, ce să mai zicem despre o strategie și mai perversă încă, strecurarea privirii prin gaura practicată uneori într-un evantai, rafinament extrem permis unei priviri iscoditoare. Sala à l’italienne se supune ea însăși controlului de proximitate, spectatorii se comportă aici ca și cum s-ar afla într-unul dintre acele „saloane” la scara orașului, care sunt piețele și piațetele. Privirea scrutează o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a realității. În contextul perioadei 1970-1975 sunt reperabile cele două tendințe existente în faza incipientă și în prima perioadă: orientarea spre tradiție și descoperirea registrului liric specific secolului XX, prin asimilarea experimentelor moderne, ce solicită un maximum de cultură și rafinament. Pe coordonatele spațiului și timpului românesc Ne propunem să urmărim în acest capitol poezia care reactualizează latura "tradiționalistă", cu trimiteri la poezia cuprinsă în universul "Gândirii", elementul balcanic și tot ce ține de folclor și poezia satului. "Poeții pământului"1
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iscusința plasării insolite și a valorificării posibilităților semantice nebănuite ale cuvintelor: văile sunt neumblate, adică respinse cum ar spune Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament. "Niște Epistole" (1969) "Armura lui Thomas și alte epistole" (1971) amplifică tonul grav al poeziei sale, al tainelor negrăite, dar se simte în ele și o anumită emfază supărătoare. În 1974 poetul scoate volumul "Cele ce sunt", în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înghițiți, de văzduh nămețiți/ Noi, voievozii cei roși de furnici,/ sunători precum șerpii din negre orații." Latura livrescă a creației lui Dan Mutașcu este și mai bine, poate, reprezentată într-o culegere de mici dimensiuni, "Scrisori bizantine". Gustul poetului pentru rafinamente lexicale și preferința pentru termenii dintr-un registru pitoresc găsesc un teren prielnic în încercarea de reconstituire a ceea ce reprezintă pentru poet Bizanțul: "Nompeia Corint Petras Atena/ Negrepont/ Durazzo Avalona/ Corfu;/ pierdute sunt de o vreme lungă, cât o remușcare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
oameni, întâmplări, fără o logică a spațiului și a timpului, istoria este cea a lui Ștefan, Ion Vodă, Decebal, Basarab, Bogdan, Neagoe, importanți în războaie pentru închegarea și consolidarea neamului, dar și pentru faptele lor de cultură. Cu exces de rafinament în expresie este prezentată istoria medievală într-o simbolistică clară, sub semnul ocultismului și al magiei: Inorogul, balaurul, Licoarna, Formica, Vasiliscul și Faraoanca, Zimbrul, Pasărea măiastră, Grifonul, visează întemeierea Țării Românești, vremile lui Vlad Țepeș, Ion Vodă, războiul de in-dependență
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
comune În planul arhetipurilor care-i apropie. Cuplurile nefirești sunt cupluri confuze psihologic și alienate din punct de vedere moral. Partenerii acestor cupluri Își vor sublinia tendințele prin cultură, preocupări intelectuale, artistice, sau prin modele de conduită hipercontrolată, afișând distincție, rafinament, politețe exagerată. Toate acestea trebuie Însă interpretate ca forme mascate ale pulsiunilor deturnate ale acestor indivizi. Separarea Prietenia și iubirea sunt selective. Eu Îmi aleg prietenul după preferințele mele și, la rândul meu, sunt preferat de celălalt În măsura În care corespund așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
puțin ca aspirație, o componentă a modului de a fi al lui Bacovia. Pentru a nu se lăsa „cu totul nimicit de viața reală”, poetul încearcă uneori „emoții bizare”, deși pornește rezervat față de asemenea experiențe. Gustul fardului, ca dovadă de rafinament decadent (stimulat și de denumirile exotice ale produsului: „pudra Germandrée”, „pudra Malaceina” - nume care îl amuza pe Arghezi)9), se întîlnește însă în cîteva rînduri cu nevoia de a-l folosi. La începutul anilor ’20, o erupție de bube albe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în Primul Război Mondial), sordide. Nivelul său material a fost cam tot timpul acela de burghez; unul obișnuit cu confortul (îi plăceau căldura, covoarele moi, halatele de mătase, ceainicele de porțelan) și care, din cînd în cînd, dă dovezi de rafinament, sesizînd, de pildă, parfumul specific unor mobile vechi. Faptul că trage cu ochiul la lux n-a fost relevat încă. în versurile și în proza sa, din toate etapele creației, există însă, cum am să arăt, numeroase cuvinte care denumesc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
evazive și dând sentimentul absenței de acțiune, textul insistă mai mult pe atomsfera de tristețe, ceea ce înseamnă că Yourcenar nu este o romancieră, ci o prozatoare pricepută la juxtapunea de fragmente relativ independente, unde personajele slujesc demonstrațiilor tehnice de mare rafinament. Fără a trimite la Memoriile lui Hadrian ori la Piatra filozofală, calificate totuși drept romane de către scriitoare, aceste observații se referă de fapt la decalajul între stilul Margueritei Yourcenar și proza tradițională, ele recunoscând calitatea sa de excepție: motivația calofiliei
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]