19,627 matches
-
Cameniță, soția tovarășului Cameniță, această frumoasă femeie fusese un fel de artistă. Cine este tovarășul Cameniță știu foarte bine, cum știe oricine din orășelul nostru: tovarășul Cameniță este omul cel mai puternic din orașul, din raionul nostru, este primul-secretar al raionului nostru, conducătorul Partidului în raionul nostru. Doamna Cameniță avea și are o slăbiciune deosebită pentru pantofii eleganți, iar domnul Toma este cel capabil să-i îndeplinească orice dorință în această privință, să-i satisfacă orice gust, oricât de pretențios: zeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
frumoasă femeie fusese un fel de artistă. Cine este tovarășul Cameniță știu foarte bine, cum știe oricine din orășelul nostru: tovarășul Cameniță este omul cel mai puternic din orașul, din raionul nostru, este primul-secretar al raionului nostru, conducătorul Partidului în raionul nostru. Doamna Cameniță avea și are o slăbiciune deosebită pentru pantofii eleganți, iar domnul Toma este cel capabil să-i îndeplinească orice dorință în această privință, să-i satisfacă orice gust, oricât de pretențios: zeci, sute de pantofi minunați a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
inevitabilul: tovarășul Cameniță a fost brusc promovat la regiune și s-a auzit la noi în orășel că a și fost trimis în Uniunea Sovietică, o jumătate de an, la specializare, chiar în capitala Uniunii Sovietice. În locul lui, aici, în raionul nostru, au rămas Gârmoci și Fanache, așa zicea tata în șoaptă, cu o undă de ironie nereprimată, în locul lui - doi, unul la Partid, iar celălalt la Securitate, la un loc ăștia doi nu fac cât unul, cât Cameniță, cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu a fost în măsură să-l liniștească. Dacă, de obicei, Fanache era acceptat de Gârmoci ca egal al său, ba chiar, adeseori, tacit, acesta îi dădea mână liberă șefului Securității să conducă el totul în orășelul nostru și în raion, acum, și asemenea situații erau rare, extrem de rare, tovarășul Gârmoci a simțit nevoia să-și manifeste apăsat autoritatea asupra lui Fanache, o fi Securitatea mare și tare, totuși, el, Gârmoci, era primul-secretar al raionului Serenite, el purta în fond toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
totul în orășelul nostru și în raion, acum, și asemenea situații erau rare, extrem de rare, tovarășul Gârmoci a simțit nevoia să-și manifeste apăsat autoritatea asupra lui Fanache, o fi Securitatea mare și tare, totuși, el, Gârmoci, era primul-secretar al raionului Serenite, el purta în fond toată răspunderea pentru înfăptuirea politicii Partidului aici și de aceea putea dispune cum credea de cuviință de capul oricui și deci și de capul lui Fanache, dacă Fanache nu respectă directivele Partidului. Fanache, tuciuriu, isteț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
profesorului Vodă. Pe Gârmoci puțin îl interesa cine este al treizecișiunulea, pe el îl interesa să completeze lista, să nu aibă toarășii de la regiune motive de reproș, să nu-l facă de râs pe toarășul Cameniță, care provenea din cadrele raionului nostru și urmărea cu atenție toate semnalele care soseau din raionul Serenite. -Sunt elemente dușmănoase? a simulat tovarășul Gârmoci o vagă curiozitate. -Dușmănoase! a strigat cu convingere șeful Securității locale. -Atunci, bine, a hotărât primul-secretar. Și tot el: -Chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe el îl interesa să completeze lista, să nu aibă toarășii de la regiune motive de reproș, să nu-l facă de râs pe toarășul Cameniță, care provenea din cadrele raionului nostru și urmărea cu atenție toate semnalele care soseau din raionul Serenite. -Sunt elemente dușmănoase? a simulat tovarășul Gârmoci o vagă curiozitate. -Dușmănoase! a strigat cu convingere șeful Securității locale. -Atunci, bine, a hotărât primul-secretar. Și tot el: -Chiar și numele e dușmănos, ce nume e ăsta, Vodă?, ăsta e nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
glezne ori chiar până spre genunchi. Din când în când se oprea și rostea tunător oricui se afla de față: -Bă, trebuie să fiți mândri, noi am pus bazele unei noi localități înfloritoare, Steagul Roșu. Între timp, venise ordin de la Raion că localitatea se va numi Steagul Roșu, în loc de Hotarele. Tatei i se părea stupefiant și de-a dreptul caraghios să locuiască într-o localitate care se numește Steagul Roșu, dar asta e, ce mai conta, pe lângă atâtea supărări. Iar lista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
contureze prima lor acțiune de luptă, apoi i-a răpus oboseala. Au adormit în noua lor casă, o casă pe care o imaginau ca fiind casa curajului și a libertății. *** În acest timp, în orășelul Serenite, în biroul șefului de raion Gârmoci, telefonul suna furios. Chiar mai-marele peste orășelul nostru și peste împrejurimile sale a ridicat receptorul: se găsea la sediu la ora aceea târzie din noapte fiindcă era o situație de urgență. După cum, normal, prezentă era și umbra sa, jumătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pădurea Galimea, acționează grupuri armate organizate... Tovarășul Cameniță urla scos din minți, dacă ar fost posibil l-ar fi strâns de gât prin telefon pe Gârmoci. Acesta se făcea din ce în ce mai mic, iar Fanache avea impresia că în curând șeful de raion chiar o să dea ortu popii acolo, făcut praf și pulbere de țipetele și de amenințările tovarășului Cameniță. Lui Fanache îi venea să pufnească în râs când vedea ce spectacol caraghios oferă Gârmoci, dar se abținea: știa prea bine că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și pulbere de țipetele și de amenințările tovarășului Cameniță. Lui Fanache îi venea să pufnească în râs când vedea ce spectacol caraghios oferă Gârmoci, dar se abținea: știa prea bine că nu e cazul să-și bată joc de șeful raionului, dacă pică biata căpățână a lui Gârmoci, automat cade și capul său, așa că tre să fie una cu șeful său, sunt legați unul de altul, precum clanța de ușă... Fanache l-a încurajat pe Gârmoci dând din mâini și zicând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
8 Martie, Ziua Internațională a Femeii, tovarășul Cameniță s-a deplasat împreună cu tovarășa Cameniță în orașul Serenite. Tocmai fusese înscăunat prim-secretar pe regiune și era prima vizită în noua funcție. Programul cuprindea: o ședință cu factorii de răspundere din raion, dimineața (timp în care doamna Cameniță a mers la dom Toma, marele meșter pantofar, pentru a-și comanda sandale pentru sezonul de vară...), iar după-amiaza, participarea la o mare serbare pionierească, la Casa de Cultură, urmată de o chermeză tovărășească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se bucură ei de promovarea dânsului și voiau să-i arate că nu se înșelase când le acordase încrederea sa. Sărbătoarea Zilei Femeii era doar un pretext: de fapt îl sărbătoreau pe tovarășul Cameniță, doar de aici, de pe meleagurile acestui raion, pornise ascensiunea lui, pe care ei i-o doreau fără egal... Și, într-adevăr, ziua a început bine și a decurs bine, cei doi șefuleți ai raionului Serenite erau pe punctul de a înregistra un succes deosebit: cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de fapt îl sărbătoreau pe tovarășul Cameniță, doar de aici, de pe meleagurile acestui raion, pornise ascensiunea lui, pe care ei i-o doreau fără egal... Și, într-adevăr, ziua a început bine și a decurs bine, cei doi șefuleți ai raionului Serenite erau pe punctul de a înregistra un succes deosebit: cel puțin așa apreciau ei după manifestările tovarășului Cameniță. Trecuseră cu brio de momentele grele, până pe la orele cinci ale după-amiezei, când deja serbarea pionierească era în toi (tovarășul asista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
amenințător, enorm, strivitor. -Bă, i-ați împușcat p-ăia ș-atât? Atât?! Ce, bă, voi credeți că ăia acționa de capul lor, n-avea complici, ăă? Măriți, bă, cercu, faceți, bă, cercetări ca lumea! Hai, marș la treabă! Drept care mai-marii raionului Serenite s-au înapoiat în orașul lor, cu coada-ntre picioare, adică fără glorie și cu dureri de cap. Fanache și-a suflecat mânecile, și-a pus mintea la contribuție și a început să completeze lotul de bandiți. Primul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de mânie proletară...) și să-l păzească atenți, iar la prima mișcare să tragă foc automat, direct în el, fără avertisment... *** Tovarășul Cameniță, contrar așteptărilor lui Gârmoci, nu s-a arătat furios la telefon. L-a întrebat doar pe șeful raionului Serenite dacă e o chestie serioasă, să nu cumva să-l pună pe drumuri aiurea. Cameniță a sosit cu puțin înainte de miezul nopții. A coborât din mașină. Toți au luat poziția de drepți. Mai--marele regiunii le-a dat pe loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și spun <au vrut limbă română?> și dimineață la radio a spus unul, că de asta am ajuns așa, că am vrut limbă română. Dar poate ne-a învrednici Dumnezeu, doar suntem toți români. O țară am fost, nu câteva raioane, gata, îi republică! Transnistria îi tot republică, Găgăuța tot îi republică, mai mare rușinea!...” Povestește apoi măicuța despre preotul din sat, despre biserică, că se pictează în interior și că-i tare frumoasă boiala, că ștefan Ilașcu, tatăl patriotului, este
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
așa de bine, să stai aicea?> A terminat anul acela, a terminat zece clase, apoi a dat la Institutul Agricol”. „Este inginer?” „Economist, economist și el, și ea. Au fost colegi, la Chișinău s-au întâlnit... El a lucrat în raionul Slobozia, în satul Ciobruciu. Iată, astea nu le uit... Dar de acuma le uit. Tot, de dinainte mi-au rămas în minte. Apoi cu aspirantura (formă de învățământ universitar, n.n.). Lucra el în Chișinău când l-au arestat. Casa lor
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
tomurile lui Ortega y Gasset, schițam romane pe care nu avea nici un rost să le încep, fiindcă n-ar fi apărut niciodată, iar după-amiaza cutreieram ca un Don Quijote de Obor magazinele, făcându-mă simpatic măcelarilor, vânzătoarelor rumene și obraznice de la raioanele de mezeluri, șefiilor de „Alimentare“, care le dădeau pachete pe ușa din spate milițienilor, și unor responsabili de restaurante, generoși, în felul lor, cu amărâții de intelectuali: „Ia, bre, de-aici, de-o supă, dar ascunde-o, să nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nr. 5 din 1963 îi publică articolul “Tromba de uscat de la Satu-Mare” de lângă Rădăuți, fenomen natural rar, care a stârnit o mare senzație atunci. Profesorul Vasile Tiganescu a lucrat între 1966 și 1967 și la un Ghid turistic al fostului raion Ridauti, fără a i se recunoaște contribuția, calitatea de autor insusindu-si-o alții, pe nedrept. Fiind un om deosebit de harnic chiar și după pensionare, când de fapt alții își văd liniștit de odihnă binemeritata după anii de muncă și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
grațiat de restul pedepsei ce a mai avut de executat”. Citez textual din Biletul de eliberare: „Republica Populară Română, Ministerul Afacerilor Interne. Penitenciarul Formațiunea 0957 Ostrov (în Delta Dunării), anul 1964 iulie 31. Domiciliul avut la arestare în com. Hălăucești, raionul Pașcani, regiunea Iași. Bilet de eliberare 3/63 din 1964. Numitul Albert Petre, născut în anul 1919, luna februarie, ziua 16 în com. Pildești, raionul Roman, regiunea Bacău, profesia Preot, fiul lui Ianuș și al Veroana. A fost depus ca
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ostrov (în Delta Dunării), anul 1964 iulie 31. Domiciliul avut la arestare în com. Hălăucești, raionul Pașcani, regiunea Iași. Bilet de eliberare 3/63 din 1964. Numitul Albert Petre, născut în anul 1919, luna februarie, ziua 16 în com. Pildești, raionul Roman, regiunea Bacău, profesia Preot, fiul lui Ianuș și al Veroana. A fost depus ca condamnat de la 17.06.1961 până la 14.06.1968 de către Tribunalul Militar Regiunea II București, sentința 46/1963 pentru faptul de uneltire. A fost pus
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de către Tribunalul Militar Regiunea II București, sentința 46/1963 pentru faptul de uneltire. A fost pus în libertate la 31.07.1964 grațiat de către Formația 0957 Ostrov conform D:L: 411/64. Numitul se stabilește cu domiciliul în comuna Hălăucești, raionul Pașcani, regiunea Iași”. Deci am stat în închisoare de la 17 iunie 1961 până la 30 iulie 1964. Am stat în anchetă de la 17 iunie 1961 până la 22 ianuarie 1963, adică un an și șapte luni, perioadă îndelungată în care ca orice
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
meu am încurcat între ele, chiar de la început, trecutul, prezentul și viitorul. N-am avut altă intenție decât să vorbesc despre timpul Ingăi Wenzel care dormea în drum spre Rimini. și despre Inge Wenzel ca manechin, expusă în magazine în raioanele de confecții pentru femei, poate un pic și despre fratele ei Jakob din raioanele pentru bărbați. Dar cămașa de noapte se acoperă cu un alt timp și tergiversează povestea cu manechinul. Întâmplările și persoanele de altădată nu se modifică esențial
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
avut altă intenție decât să vorbesc despre timpul Ingăi Wenzel care dormea în drum spre Rimini. și despre Inge Wenzel ca manechin, expusă în magazine în raioanele de confecții pentru femei, poate un pic și despre fratele ei Jakob din raioanele pentru bărbați. Dar cămașa de noapte se acoperă cu un alt timp și tergiversează povestea cu manechinul. Întâmplările și persoanele de altădată nu se modifică esențial în memoria mea, nu se răstoarnă în opusul lor. Dar obiectele o fac tot
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]