2,609 matches
-
pas înaintea ieșirii din scenă, istovit, cu privirile în gol; HAMALUL s-a trântit pe valizele lui și-și ține capul în mâini; acest tablou durează câteva zeci de secunde; brusc, din spatele, lor, se aude tic-tacul ceasului gării care a reînceput să meargă; toate privirile personajelor sunt îndreptate spre ceasul gării, pe care îl urmăresc o vreme, în tăcere; apoi, HAMALUL își caută prin buzunare și scoate un fir de iarbă; și-l pune între dinți, se ridică și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
avea un început și un sfârșit, dar și posibilitatea de a "renaște" în chip de An Nou. Fiecare An Nou aducea un Timp "nou", "curat" și "sfînt", adică un timp care nu fusese încă folosit și uzat. Timpul însă renăștea, reîncepea, pentru că Lumea era creată din nou la începutul fiecărui An. Am văzut în capitolele precedente cât de important este mitul cosmogonic ca model exemplar al oricărui tip de creație sau de construcție. Cosmogonia înseamnă și creare a Timpului, ba mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
primordiale, când lumea era in statu nascendi. Regenerarea prin întoarcerea la Timpul originar Toate aceste lucruri s-ar cuveni dezvoltate, dar nu putem deocamdată menționa decât două elemente esențiale, și anumeă: 10 prin repetarea anuală a cosmogoniei, Timpul era regenerat, reîncepea ca Timp sacru, deoarece coincidea cu acel illud tempus când Lumea începuse să existe; 20 participând în mod ritual la "sfîrșitul Lumii" și la "recrearea" ei, omul devenea contemporan cu illud tempus, deci se năștea din nou, își relua existența
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a regăsi prezența zeilor și Lumea puternică, proaspătă și curată, așa cum era ea in illo tempore. Aceasta înseamnă o sete de sacru și în același timp o nostalgie a Ființei. Pe plan existențial, experiența constă în certitudinea de a putea reîncepe viața, periodic, cu maximum de "șanse". Viziunea optimistă asupra existenței este însoțită de o adeziune totală la Ființă. Prin toate comportamentele sale, omul religios arată că nu crede decât în Ființă, că participarea sa la Ființă este asigurată de revelația
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
osândește familia laică și divorțul etc. etc. Încercările Centrului Catolic de a colabora cu Republica s-au dovedit, până la urmă, zadarnice, pentru că îndată după căderea lui Sidonio Paes, Centrul a fost desființat de noul guvern democrat, iar persecuțiile religioase au reînceput și cu mai multă furie. Este, însă, în esența catolicismului modern de a prefera regimurile universaliste, - deci și democrația republicană și masonică, oricăror regimuri naționaliste și totalitare. Deși, ori de câte ori echilibrul se frânge în favoarea forțelor de extremă stângă, cel dintâi lovit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Dar, după discursul deputatului Camoezas, Lisabona nu-și mai stăvilește indignarea. La 1 mai 1926 mulțimea atacă Parlamentul și ar fi intrat în sala de ședințe dacă poliția nu intervenea la timp. Legea, totuși, e votată la 4 mai. Presa reîncepe atacul împotriva Guvernului și Antonio Maria da Silva e acuzat fățiș de "dictatură". Un ziar vorbește de necesitatea creării unui "front unic" împotriva Regiilor tutunului. Reprezentanții tuturor partidelor de opoziție cer Președintelui Republicii demisia Guvernului - iar Guvernul cere aceluiași Președinte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mândrească cu meritele sale, ceea ce, tradus în cuvinte, a sunat așa, La mine acasă n-a răspuns nimeni, asta nu poate să însemne decât că sunt deja pe drum. Președintele se duse să se așeze la locul său și așteptarea reîncepu. Aproape după o oră intră primul alegător. Contrar așteptărilor generale și spre dezamăgirea membrului prezidiului celui cu ușa, era un necunoscut. Lăsă umbrela șiroind la intrarea în sală și, acoperit de o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rămas. Poate încă douăzeci de ani; poate doar câteva luni. Indiferent de prognoza medicală asupra stării mele, esențial era să nu iau nimic ca și cum mi s-ar fi cuvenit. Atâta timp cât eram în viață, trebuia să găsesc o modalitate de a reîncepe să trăiesc, dar, și dacă nu trăiam, trebuia să fac mai mult decât să-mi aștept sfârșitul cu mâinile-n sân. Ca de obicei, fiica mea, omul de știință din ea avusese dreptate, chiar dacă eu eram prea încăpățânat ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
într-o pădure întunecoasă. Acum se preface luminat, dar e o păcăleală. E tot întunecos. Așa o să fie veșnic, până o să moară. Revelații tulburătoare Lui Harry i-au trebuit șaptezeci și două de ore ca să o facă pe Flora să reînceapă să își ia medicamentele și o săptămână întreagă ca să o convingă să se întoarcă la mama ei, la Chicago. A doua zi după plecarea ei, l-a invitat pe Tom la cină la Mike & Tony’s Steak House, pe Fifth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spusese că nu a mai ieșit cu o femeie de mai bine de un an, ceea ce însemna că pasiunea tăcută față de M.F.P. reprezenta acum întreaga lui viață amoroasă. Îmi făcea milă. Băiatul avea nevoie să-și adune curajul și să reînceapă să facă eforturi. Dacă nu altceva, trebuia să se culce cu cineva și să înceteze să-și mai irosească nopțile visând la cine știe ce mironosiță sau zeiță mamă. Nici eu nu eram mai breaz, desigur, dar măcar eu știam cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trezise în dimineața aceea, dar acum, că vorbele îi scăpaseră întâmplător, trebuia să se pedepsească adăugându-și încă o zi la perioada de tăcere. Astfel, dintr-una se făcuseră două. — Asta e? am întrebat-o. Vrei să spui că o să reîncepi să vorbești peste două zile? Nu mi-a răspuns. Am repetat întrebarea, dar Lucy nu era dispusă să dezvăluie secretul. Nu a înclinat din cap, nu a clătinat din cap, nu a făcut nimic. M-am așezat pe pat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bate la skanderberg pe toate celelalte fete, dar e mai puternică și decât toți băieții. În cele din urmă, iritați, renunțăm, însă nu înainte ca Lucy să-mi amintească de cei cincizeci de dolari pe care i-am promis când reîncepe să vorbească. — N-am spus așa ceva, zic. — Ba ai spus, mă contrazice ea. Alaltăieri la cină. Când te-a întrebat Honey de ce nu vorbesc. — Încercam să te apăr pe tine. Nu vorbeam serios. Atunci ești un mincinos. Tati spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Păi, asta au făcut oamenii de cînd sînt ei oameni ! E adevărat că eufemizarea recentă a morții a pus „sfîrșitul” sub preș și că acesta nu mai este un subiect de bonton. Iată că site-ul nostru ne propune să reîncepem să vorbim despre moarte. Nu prea am înțeles însă cum. În sfîrșit, din rubrica „Consolare ptr cei îndurerați” am aflat următoarele : „în cazul în care nu reușim să depășim pierderea unei persoane, o metodă folosită și de către psihoterapeuți este realizarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
oricum, n-avea altceva mai bun de făcut: intrase în vacanța de Crăciun. De altfel școala fusese suspendată vreo lună de zile, din cauza febrei tifoide, așa că o dusese destul de bine din punctul ăsta de vedere. Abia pe 8 decembrie au reînceput orele. Nicu avea încredere în norocul lui, cu toate că - sau, mai bine zis - tocmai pentru că Dumnezeu îl pedepsise deja cu o mamă slabă de minte și cu lipsa unui frate ori măcar a unei surori, și-i rămăsese dator pe toată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai apoi le luase apărarea evreilor. Lahovary a scris în articolul Două politici că Nicu Filipescu e cu două fețe, că scrie după cum bate vântul, a amintit și de afacerea cu Mitropolitul Ghenadie. Și-aici era cât pe ce să reînceapă cearta, așa că primul redactor socoti oportun să schimbe vorba: — Ai văzut că bărbierii și frizerii cer să li se dea voie să lucreze în ziua de Ajun și de Crăciun, fiindcă altfel pierd o mulțime de clienți? Și, dacă nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pornit din nou, silențios, lăsând în urmă peronul aproape pustiu. Soarele s-a ascuns deja după orizont. Pe cer se observau semnele unui amurg liniștit. Încă puțin și se va întuneca complet. După o liniște relativă, discuția, întreruptă accidental, a reînceput. Dacă vreți să vizitați satul, cred că trebuie să angajați un ghid! Nimic nu mai este cum a fost cândva. Noroiul a fost înlocuit cu asfalt, căruțele cu cai au fost înlocuite cu mașini de teren sau microbuze, stupii și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
voi explica totul! În timp ce cafeaua fierbea sfârâind în cafetiera cu filtru, sângele, ce circula prin sistemul sanguin al Sionei Bidaru, fierbea așișderea, gata-gata să explodeze. După aproximativ zece minute, la masa din bucătărie, cu licoarea frumos mirositoare în față, discuția reîncepu cu o întrebare formulată tot de doamna Siona Bidaru: Ce-ai pus în ea, măi omule, pietre de moară? Și de ce ai încuiat-o cu atâtea lăcățelele, doar suntem numai noi doi? Mai mult decât atât: Când ai ticsit-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cinci fermoare mă sâcâie, nu mă lasă să dorm. Mi-e teamă să dorm cu ea în aceeași cameră. Du-o, te rog, în altă parte! După ce soția târâse cu greu geanta încărcată până la refuz în camera alăturată și reveni, reîncepu discuția: Toată lumea vorbește de o schimbare radicală a temperaturii pe întreaga planetă. Eu personal îmi imaginez o încălzire globală generatoare de anotimpuri secetoase ce vor alterna cu inundații de proporții nemaiîntâlnite, care va dura aproximativ un veac și jumătate, poate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să verse într o bună zi, tot ce are în pipotă. Tu încă n-o cunoști pe Karin... 8. O înecă plânsul. Se zvârcolea în plâns ca un copil naiv care ar fi primit mai puține bomboane decât fratele lui. Reîncepu firul, cu suspine: Era în cumplita iarnă a anului 1945... În vecinătatea lagărului nostru era tot așa, un lagăr cu soldați, prizonieri de război. Erau in jur de 900 de deținuți. Pentru soldați condițiile din lagăr erau mult mai aspre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de un an, și mulți susțineau că era mai bine să provoace un „accident“ care să sfârșească cu el o dată pentru totdeauna și să-i scape de ceea ce se transformase într-o temniță comună. Acum îl înspăimânta ideea de a reîncepe lunga fugă; mersul nesfârșit prin nisipuri și bolovănișuri, tot timpul sub un soare neobosit, fără să știe încotro se îndrepta și dacă acea întindere dezolată se sfârșea într-adevăr undeva. își amintea înspăimântat chinul setei și al durerii de nesuportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se întreba cum putea targuí-ul să-l asigure că există și altceva, „mai rău“ decât acel ocean împietrit. Lăsau să treacă ceasurile zilei adăpostiți de vânt la umbra unui cort mare, de culoare gălbuie, unde se aciuiau și cămilele, ca să reînceapă marșul de cum începea să se lase înserarea, și continuau toată noaptea, la lumina lunii și a stelelor, uimiți mereu de niște răsărituri superbe, când umbrele păreau că aleargă pe crestele împietrite ale dunelor în formă de săbii, pe ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de aceea îi luaseră familia, ca parte din plata unei colosale datorii. Insh’ Allah!, ar fi exclamat Abdul-el-Kebir. își aduse aminte încă o dată de imaginea bătrânului și se întrebă ce s-o fi întâmplat cu el și dacă, așa cum promisese, reîncepuse lupta pentru putere. „Era un nebun, murmură încetișor. Un nebun visător, din cei care se nasc predestinați să încaseze toate loviturile și să fie însoțiți de gri-gri-ul nenorocirii, ce călărește lângă ei, lipit de straiele lor. Era atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vecie prin „pământurile pustii“ și i se făcu o milă fără margini pentru sufletul lui care, poate, avea să sfârșească întâlnindu-se cu cele ale călătorilor „Marii Caravane“. Apoi o visă și văzu cămilele mumificate și scheletele învelite în zdrențe reîncepându-și marșul pe întinderea tăcută și, mai târziu, străbătând gara și pătrunzând în orașul adormit; clătină din cap în semn de refuz, izbindu-se de pereți, fiindcă avea convingerea că veneau după el și că, în curând, vor intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
e în delir. Bisss! Mexicanul lungește gâtul, se întreabă dacă vede și aude bine. Marele Bronz stă priponit de contrabas. Mă dau greu la bis. De fapt, îmi pare rău că m-am trădat. Dar, fie ce-o fi. Când reîncep, nici nu mai știu ce fac. Dar știu că încep să iubesc Ferentarii. A doua zi, în școală, isterie mare: toată lumea voia să fie toboșar. Înnobilasem misia insului responsabil cu praful de pe dobă și tingiri. Până și proful de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cum am putea scăpa? Ușa e Încuiată și fereastra e prea mică. — Foarte bine atunci. Doctorul Czinner Îl văzu plecând și se Întoarse cu un suspin trist spre ceilalți. — Acum, spuse el. Suspinul venea de la pierderea sentimentului de siguranță. Lupta reîncepea. Era dezagreabila lui datorie: să scape dacă putea. — Un moment, spuse Grünlich, scrijelind la broasca ușii. — Nu e nimeni afară. Soldatul e de cealaltă parte a liniei ferate. Când ieși pe ușă afară, trebuie s-o iei la stânga și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]