5,027 matches
-
celelalte, și-a aruncat geanta pe canapeaua cu care se mândrea în fața oricui, proaspăt îmbrăcată într-o stofă cu dungi subțiri crem și maronii, urmată, cu pași mărunți și sfioși, de vecina rămasă în picioare cât timp cealaltă s-a reîntors în vestibul, unde era cuierul de perete cu oglindă, și și-a scos anevoie haina neagră, s-o atârne pe un umeraș. Apoi a mai străbătut o dată încăperea mare, despărțită printr-o ușă-glasvand de o alta mai mică, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în cerc, pentru că încă nu înțelege ce se întâmplă și nu există un capăt de care, apucând, să reușești destrămarea ghemului. Acum cel mai rău e să fie singur. Însă doamna Marga Pop e în spital. Fiica ei s-a reîntors în Elveția. Ioana Sandi e la mare. Radu Stănescu e în Ardeal. Yvonne Alexa e la Sinaia. Aurelia Mocanu urmează niște cursuri. Silvia Zara s-a dus în deltă. Răzvan Brancu face experimente de fizică în laboratoarele de la Magurele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se arată acum gândurile acestea care au și fost spuse, într-o formă sau alta, dar, bineînțeles, cu aceleași înflorituri și despicări infinitezimale ale firului, Ioanei Sandi sau mai curând Mioarei, fiica doamnei Marga Pop, în acele zile când se reîntorsese pentru a pune ordine între lucrurile lăsate moștenire, mobile, tablouri, bijuterii, veselă și hârtii. Casa golită aproape cu totul de lucruri arăta mai mare dintr-odată și mai plină de lumină. Cele două ferestre-ușă, late și cu jaluzelele imense înțepenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
creier. Niște cîrlige mici. Dar acum vorbea de parcă aproape o luase razna. Își Întoarse din nou capul și se uită pe fereastră. Soarele proiecta niște forme pe suprafața apei. O pată de ulei se colorase În argintiu și albastru... Își reîntoarse privirea În cabină și văzu că Mickey se uită la ceas. — Kay, zise Mickey. Îmi pare rău, prietenă dragă. Trebuie să mă Întorc la Sandy. — Bineînțeles că trebuie. — Nu vrei să stai aici pînă mă Întorc acasă? Nu fi prostuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sale poate fi considerată hotărîtoare în raport cu catolicismul european al primei jumătăți a secolului al XIX-lea28; în 1832, are loc călătoria ad limina a lui Lamennais, Montalembert și Lacordaire, menită să trezească vii ecouri și considerații controversate; Montalembert și Lacordaire se reîntorc prin Milano, neuitînd să își prezinte prin Mellerio 29 omagiile lor față de Rosmini, care la vremea respectivă locuia la Trento; călătoria la Roma avea să se dovedească a fi cu adevărat decisivă în evoluția ideologică a abatelui breton, la fel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Împăratului Mauritius, în care, pentru a-i demonstra nefericirea sa, începu să-i descrie pacea de care se bucura înainte să fie înălțat la demnitatea de Pontif, pe cînd ducea o viață umilă de monah: "Sub culoarea episcopatului m-am reîntors la cele lumești; căci în această nouă stare de slujbă pastorală 65 trebuie să servesc atîtor lucruri pămîntești, pe care nu-mi amintesc să le fi servit vreodată în viața laică. Am pierdut plăcerile înalte ale liniștii mele; și m-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din toate părțile și potopul care mă afundă mă îndreptățesc să spun: "Sînt în ape adînci, și potopul mă doboară" (Ps. 68) (Ps. 69,2). Încheind acestea, vreau să îmi revin, dar nu reușesc din cauza tumultului de gînduri să mă reîntorc. Deci s-a îndepărtat de mine cel ce este în interiorul meu, încît nu pot să ascult profetica voce care strigă: "Întoarceți-vă la mine din toată inima" (PS. XXXVIII)" Și în acest chip Sfîntul Părinte suferă fiindcă "printre rînduielile pămîntești
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se răspîndi asemenea unui balsam peste plăgile infectate; ea a insuflat un nou curaj, o nouă viață neamului omenesc dezorientat, împovărat, obidit de veacuri de nenorociri; ea a adăpostit omul sub aripile sale materne, iar acesta, deja îmbătrînit, s-a reîntors, după un miraculos șir de lungi și crude încercări, la vîrsta primei copilării; ea și-a educat acest copil al său, născut din divina sa iubire; și atunci o nouă sămînță a fost aruncată deasupra Pămîntului, cea care a dat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
care cuprindeau, în special, prevederea de a lupta în serviciul armatei atunci cînd regele pornea război. Pentru acele vremuri, sistemul era excepțional: cuceritorii păzeau proprietatea asupra pămînturilor în vreme ce angajau și alți oameni în diferite servicii, cedîndu-le uzufructuri atrăgătoare, care se reîntorceau la rege la moartea feudalilor, ai căror succesori erau învestiți după bunul plac al regelui 180. Noii stăpîni ai Europei și-au dat curînd seama că politica lor era mai bine servită dacă încredințau pămînturile Episcopilor și Bisericilor decît războinicilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
învingă. Biserica a fost găsită de Grigore într-o stare asemănătoare celei în care se afla pămîntul în momentul solstițiului de iarnă. Deși astrul dătător de viață, ajuns la maxima sa distanță față de centru, care domnește în zona noastră se reîntoarce în acel punct extrem în cursul său și se reapropie de meridianele noastre, totuși nu se întoarce atît de curînd, așa încît trebuie să împiedici marile rigori ale anotimpului, care se petrec atunci cînd el se rotește; dar, în pofida neajunsului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru că, dacă se despart, pierd orice înțelegere spirituală și devin neroditori și înglodați în cele materiale; și atunci cooperarea dobîndită de laici va fi foarte utilă și prețioasă, cînd laicii și Clericii, odată ce au renunțat la orice separare, se vor reîntoarce la corpul unic al lui Cristos, căci un singur trup alcătuiesc membrele și capul, iar tutela acestuia este încredințată Bisericilor. 154. Cel de al patrulea principiu de reglementare a bunurilor ecleziastice împiedică posibilitatea ca acestea să lezeze integritatea Clerului, pentru că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
un ordin care s-a numit tip, prin care se separau de Biserica Romană. Acest Tip a fost apoi înmînat Papei, atunci cînd Episcopii i s-au supus lui Leon al II-lea. 121 În anul 677 Ravenna s-a reîntors la ascultarea față de Papa Donus. Acei Arhiepiscopi s-au revoltat din nou în 708, și a fost mîna Providenței că acel Exarhat a încetat la scurtă vreme, prin distrugerea pe care i-a provocat-o Regele Astolf al longobarzilor în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lucru pe care-l ia în serios sunt diamantele. Producătorul o bătu ușurel pe mână și-i răspunse: Nu așa te îmbogățești, drăguțo. —Ești atât de profund, îi replică Julie cu un sarcasm care lui îi scăpă, pentru că deja se reîntorsese la discuția despre trabucuri cu tipul cu afacerile imobiliare. Bărbații au continuat să ignore pe toată lumea mai puțin pe ei înșiși și avioanele lor cu reacție, așa că Julie, care are un talent teribil de a redirecționa atenția lumii asupra propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ține. —Mersi, i-am spus luând Kleenex-ul și ștergându-mi ochii. Presupun că, în seara aia, eram total conectată la centrala de schimbare a dispoziției, din moment ce m-am simțit copleșită de un sentiment spontan de fericire turbată când m-am reîntors la petrecere. Daphne avea dreptate. Camionul înecat era o dovadă de iubire mai concludentă decât un inel. Păcat, însă, că nu poți să-l porți la deget pentru ca toată lumea să-și dea seama cât e de concludent. Mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o Piaf sau o Billie Holiday și-ar fi avut un talent uriaș care s-o susțină. În realitate, era În ultimul hal de vulnerabilă. — Toată lumea pare s-o fi simpatizat, am observat asta la Înmormîntare. — La Înmormîntare? (Sanger se reîntoarse În prezent, privirea lui recăpătîndu-și concentrarea.) N-a fost cea mai bună zi a lui Andersson. E un băiat drăguț, ultimul dintre hipioți, care-a aflat că are talent de mecanic. Ea Îi amintea de anii adolescenței petrecuți cu rucsacu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Am virat să intru pe drumul de coastă și mi-a apărut În raza vederii șirul de pueble Întinzîndu-se de-a lungul țărmului pînă spre Marbella, albe și nemișcate ca niște cavouri de cretă. Spre deosebire de ele, tărîmul Residenciei Costasol se reîntorsese la viață, vîrtej de emoții și visuri Însuflețite. Însă Cabrera Îmi băgase mortu-n casă; era de parcă ar fi citit scenariul scris de Crawford și era la curent cu rolul ce-mi fusese repartizat. Încercam să mă calmez uitîndu-mă la Întinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
problemă cu... parcarea, cred. Bobby e mereu pe fugă și uită că nu sîntem În Spania anilor șaizeci. După ce-o să mă mut În casa aia o să pot să-l supraveghez. — Serios? Ai căzut cu totul sub vraja lui. Se reîntorsese sarcasmul combativ.) Charles, tu ești ultima persoană care să aibă vreun control asupra lui. — Nu-i adevărat. Și-n afară de asta, nici nu vreau să-l controlez - se descurcă de minune. El a readus Residencia Costasol la viață. — E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fost altceva decât o idealizare a acestui lucru. Defectul său este confuzia inevitabilă dintre autoritate și liberul arbitru - amăgirea comună că posesia uneia atrage după sine posesia celuilalt. Privind În urmă, sunt convins că hotărârea tatălui meu de a se reîntoarce În suburbii depășea cu mult liberul lui arbitru. Nu putea să nu o facă, așa cum, pe patul de moarte, n-a putut Împiedica acea amintire Îngrozitoare din „Marele Război“ să se ridice la suprafață. La vremea aceea Însă am ghicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fermă sub bărbie, el stoarse o frunză pentru a picura câțiva stropi usturători de zeamă pe dunga roșie a obrazului. Oțărându-se de arsura leacului, pacientul consimți, încă un răspăs de vreme, continuarea ancestralei și necunoscutei terapii. Estimp, maimuțica se reîntoarse țopăind, cu o ramură având pe ea câteva frunze rotate, fiecare mustind de o grăsime lipicioasă. Aborigenul alese, cu băgare de seamă, una dintre cleioasele frunze, o atinse, mai întâi, cu buzele, pe urmă, o lipi, apăsând delicat pe marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu ochi obosiți ce caută către odihna somnului, toți își mărturisesc bucuria participării la o seară de Înviere așa cum mulți dintre ei nu mai avuseseră de mult parte. Cu trecerea zilelor, treptat, foarte încet, trupul contuzionat al lui Marius se reîntoarce către vigurozitatea lui caracteristică. Îngrijirile atente și constituția robustă se dovedesc de un real folos, ajutându-l să părăsească micile defecțiuni care încep să-l supere din ce în ce mai puțin, chiar dacă încă se mișcă cu greutate, sprijinit într-un baston. Simte uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe Smaranda în viață, se împlinise, dar iată că o revede doar ca să moară în brațele lui. Are o figură atât de nenorocită, încât infirmiera își pune mișcată palma pe brațul lui. Îmi pare rău. Știu asta. Puteți să vă reîntoarceți în cameră. Un moment, vă rog. Nici măcar nu m-am prezentat. Locotenent Marius Rădulescu. Andrea. Andrea Kampa, Herr leutnant.158 Sus, pe clădire, sublocotenentul Novăceanu, în compania lui Mâțu și Nicky, scrutează atent depărtările. Priviți! spune el cu voce emoționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la rîndul său profesor universitar, numai că de științe sociale, nu de literatură, timișorean de obîrșie, nicidecum din Cluj, confuzia regretabilă amintindu-mi renumitele Ťadevăruriť ale postului de radio Erevan. ŤPost-mortemť aveam să trimit o scrisoare celui care, brusc, se reîntorsese din Marea Călătorie, fiind bucuros că există". În scrisoarea de răspuns, Mircea Zaciu amintește, amplificînd hazul necrologic, că George Munteanu, "vestitul autor al Ťdescopeririiť Vocii patriotului naționale", a răspîndit falsa veste și în rîndul studenților săi, adăugînd încă o gafă
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
Se aude „curajul” la alămuri și corzi grave. Mânecile albastre ale Sieglindei contrastează cu rochia gri metalic, dar rimează cu vocea sa tulburătoare chiar și in registrul acut. Brünnhilde preia melodia infinită ce debutează la clarinet, continuă la corzi, se reîntoarce la clarinet și se abandonează în vocea Petrei Lang. Un solo ca o rugăciune, ca un balsam pentru suflete. Frickae o apariție delicată, ce îndulcește furia gravă și senzuală adresată unui Wotan liric și tragic. Hundig este pur și simplu
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
măcar să păstreze publicul în sală, nu s-ar fi văzut concurat azi de baritonul ultimei șanse a unui PSD care s-a întors la vocile din fonotecă de teamă că își va ține spectacolele prin case de cultură de cartier. Reîntors pe prima scenă a partidului, Năstase vrea să și cînte dar să și regizeze spectacolul itinerant al PSD din campania electorală. Și-a luat cu el băieții din spectacolul din 2004, din vreo superstiție? Sigur, nu. Încercați să vi-l
Fonoteca de avarie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8691_a_10016]
-
F, Etaj III, Apartament nr. 1, Iași]. * Iași, 14 sept[embrie] 1970 Stimate domnule Teodor Vârgolici, Acum aproape o lună, fiind în trecere prin București, v-am căutat, dar chiar atunci ați plecat în concediu. Cred că acum v-ați reîntors și vă scriu. Ediția Campanii de Ibrăileanu am isprăvit-o și pe 5 septembrie am trimis- o domnului director Aurel Martin. Cred că o aveți pe masă. Sper ca textele selectate să fie acceptate, iar modul cum am întocmit- o să
Posteritatea istoricului literar Mihai Drăgan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2858_a_4183]