3,662 matches
-
de mare folos, crede-mă. Psihiatrii sînt niște labagii, știi asta. Margot pare să se fi așteptat la acest fel de negare și a venit pregătită să Înfrîngă orice rezistență pe care i-ar opune-o taică-său. Începe să recite o poezie de Lawrence Ferlinghetti. E o poezie tristă despre un tip care rătăcește la volanul mașinii sale, cu cîte un rînd de haine pentru fiecare viață a sa. Ultimul vers este despre copiii lui: „s-au prăbușit În nimicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield se gîndește că ar trebui să se ridice, dar nu poate. — M-ai prins de... picioare. — Îndreaptă-te. GÎndește-te la chinezoaice. Pentru că aveau picioarele bandajate, trebuiau să gîndească pe spate. Au scris poeme. ținîndu-i picioarele În palme, Reverendul Telluride recită: — „Iubitul meu nu va veni la mine În seara asta, eu nu pot merge la el. VÎntule, poartă-ne tu iubirea“ Tien Li, secolul al treilea. Asta a fost povestea noastră, spune Zelda. Vremea, de fiecare dată vremea. Wakefield ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
intelectualității române în fața reprezentanților culturei mondiale, acel elogiu înflăcărat care a stîrnit interesul unanim pentru țara noastră. Mai adăogăm pentru informare că bucata de față va fi urmată în curînd de poezia „L’incendio della sonda“, pe care Marinetti a recitat-o la una din conferințele sale din aula Academiei Comerciale și al cărei colorit și sonoritate au entuziasmat atunci miile de auditori de față”. Ar fi de reținut aici continuitatea - pe linia promovării latinității - între relațiile poetice ale lui Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dan, care nu va atinge nici măcar cu un deget ceva nou cumpărat Înainte să fi citit manualul de instrucțiuni din scoarță În scoarță și nu va fi devorat pînă și textele scrise mărunt, pînă cînd va fi În stare să recite totul din memorie. Așa că, acum, Dan (dragul de el) citește manualele și-mi demonstrează cum funcționează chestii de genul aspiratoare, espressoare de cappuccino și uscătoare de rufe. Singura binecuvîntare În toată chestia asta, pe lîngă faptul că acum sînt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mereu: "E, așadar, atât de dificil să mori?", iar eu încercam să-l conving că acesta e un vers din Vergiliu pe care, când Nero a fost detronat, un însoțitor căruia îi ceruse să fugă împreună cu el i l-a recitat drept răspuns. "Știu, m-a repezit el, dar așa trebuie să se întîmple. Nu mai poți dezlega tu ceea ce zeii au legat într-un fel." Și mi-a întors spatele, mormăind: "Ăstuia îi e frică de o flacără după ce a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a făcut frică ai dat înapoi. Ai avut curaj ― se zice ― doar până la arestare. ― Era primăvară. 12 aprilie... ― Te-au torturat? ― Nu. Dar amenințarea cu tortura e și ea o tortură... După ce-am abjurat, a trebuit să fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să umblu pe colinele acestea, să-mi bucur ochii bătrâni de priveliștea verii, înainte de a orbi de tot
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vede că ai depășit o limită până la care ea îți tolerează părerile, te declară eretic. Și, în clipa aceea, războiul e pornit. Nu mai ai de ales decât între penitență și rug... După ce am abjurat, supraveghetoarea mă urmărea să-mi recit cei șapte psalmi zilnic. N-aveam voie să ies să mă plimb. Eram extrem de descurajat. Pe deasupra, vedeam că boala de ochi se înrăutățea. M-am temut că voi orbi înainte de a mai vedea o dată locurile dragi, din tinerețe, și m-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să mă izbesc peste tot de tribunale. ― De aceea fugi de lume. ― Inchiziția n-ar privi cu ochi buni nici faptul că discut cu tine. Dacă ar ști, mi-ar interzice să mai ies din casă. M-ar sili să recit, supravegheat, cei șapte psalmi și atât. ― Dar nu e un semn rău, pentru noi toți, că te simți mai bine printre chiparoși decât printre oameni? ― De când am ieșit pe poarta Inchiziției, nu fac decât să explic că n-am dorit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spre el, să-l îmbrățișez. Numai că, spre uluirea mea, el s-a grăbit să traverseze strada. Am tras o înjurătură și m-am întors acasă scârbit. Mi se îmbulzeau prin cap numai gânduri care-mi sfârtecau creierul. Făcusem penitență, recitând, conștiincios, cei șapte psalmi obligatorii, sub ochii reci ai unei supraveghetoare, dar să fac penitență și după aceea, pentru că oamenii erau lași, mi se părea prea mult. În acele momente de furie, eram în stare de un gest care să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
arzători, umezi, strălucind, pentru ca dintr-o dată să devină triști, aproape dureroși. După aceea am observat că buzele i se mișcau ușor. Am auzit un murmur, fără să înțeleg, însă, ce spune. M-am apropiat. Mi-am dat seama că Ana recita versuri din Iliada... Brusc, am simțit că mă dor ochii din pricina soarelui, că nu mai văd nimic. Lumina a devenit neagră. XLI ― Ai mai visat ceva? ― Eram legat pe un rug și, cum se ridica o flacără, se pornea, din
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
așteptând să mor. ― Ai coșmaruri din ce în ce mai stranii. Faci singur treaba Inchiziției, Galilei. ― Nimeni nu mă acceptă altfel decât amenințat de un rug. ― Cu excepția Anei, desigur. XLII ― Am urmat-o din nou în oaza de lângă mare. Și am ascultat-o, iar, recitând din Iliada. La un moment dat, m-a observat și s-a apropiat de mine. Mă așteptam să fie mânioasă, să-mi reproșeze că o spionam. În loc de asta, m-a întrebat cu glasul ei răgușit și blînd: "Ești trist?" Și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
L-am iubit cum nu l-a iubit nici o femeie. Și, în vreme ce alte femei îl plângeau, eu stăteam împietrită, auzeam nisipul foșnind, vântul răscolind valurile... Așa au trecut nopți și zile. Toți au plecat, după ce l-au îngropat și au recitat fragmente din Iliada, iar căpeteniile sale cele mai apropiate au înconjurat mormântul strigând numele lui și al lui Ahile... M-am uitat cum caii ridicau în zare un nor de praf îndepărtîndu-se și am rămas singură cu deșertul și marea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
l-am adus pentru că m-ai dezamăgit". Uitîndu-mă mai atent, am recunoscut florile. Erau de pe mormântul lui Alexandru." Am venit să te iau" a adăugat ea. "Unde?" "Să asculți păsările de nisip ale deșertului". Vorbea tandru, cu tonul cu care recita din Iliada. Căutam un pretext ca s-o refuz, când m-am trezit... Uneori, noaptea, mă întreb, ascultând vîntul: oare melancolia să fie tot ce mai există bun în mine? ― Văd că aproape nu mă mai asculți, Galilei. ― Poate că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să mă vadă. Și va veni și sora mea, iar sora mea îi va face de rușine pe toți, da, îi va face de rușine pe medici, căci sora mea îmi cunoștea boala.“ Acesta este epitaful pe care l-a recitat Garibaldo după întâmplările pe care vreau să le povestesc: era o veche poezie egipteană, care putea fi interpretată în felurite chipuri. El însă își păstrase inima nobilă, în pofida chinurilor sufletești. În schimb, inima mea era și este atât meschină, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
niște căi care ar fi trebuit să mă călăuzească spre țintă; nu spre una precisă sau prestabilită, ci spre o țintă numai a mea. Prima dată m-a întrebat la care crez, în sensul de confesiune, mă raportam. I-am recitat crezul arian. Credeam că mă va acuza de erezie, că îmi va ține o lecție și va respinge ceea ce se afirma acolo. În schimb, a aprobat cu capul său mare și a zis încântat: - Ești pe calea cea bună, Stiliano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care n-am mai auzit-o până acum, trebuie spusă în picioare? În aceeași clipă mi-am amintit cuvintele pe care Garibaldo, cu mulți ani în urmă, mă pusese să le spun la moartea Vibanei: „Am doar timpul să recit acatistul, rugăciunea care se face pentru cea care te însoțește“. Umbra mi-a răspuns: - Oare cu mama ta vorbești în genunchi sau cu fruntea lipită la pământ? Cu regina ta vorbești stând jos? Aș fi putut să-i răspund că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
amândoi dezamăgiți și jigniți. Trecură alte mame și alți tați. O salutară pe Maja cu zâmbete de complezență, iar Maja le răspundea tuturor cu un surâs artificial de supremă amabilitate. Le spunea tuturor: — Sper să ne revedem după-amiază, vă aștept. Recita. Emma și-ar fi dorit să fie ca ea - să răspundă indiferenței cu indiferență și disprețului cu detașare, dar nu era În stare. Totul o rănea. Orice aluzie la nepotrivirea ei și orice tăcere. — Bineînțeles că-l aștept și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
niște extraterestre. Femei așteptând pe canapele, altele la șamponat. Pretutindeni. — Este vorba despre un apartament cu trei camere de o sută douăzeci de metri pătrați, superfinisat, cu deschidere spre grădină - În grădină sunt diferiți arbori de talie Înaltă, un vis, recita secretara agenției imobiliare. Dacă vreți să-l vedeți, vă pot fixa o oră, În programul de astăzi. — O, nu, protestă Maja coborând vocea. Voiam doar niște informații, o prietenă trebuie să se mute la Roma și m-a rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Meri și să-i spună că avea să-și sacrifice și ultima umbră de mândrie și demnitate ce-i mai rămăsese, pentru a salva Battello Ubriaco, dar Își dădu seama că nu spaniola fusese cea care Îl sunase pe când Își recita rolul nedemn din farsă. Pe display rămăsese numărul Majei. Alergă până lângă lacul statuii Minerva și se opri doar atunci când se consideră destul de departe de influența nefastă a Facultății de Drept. — Aris? Îngână vocea ei subțire, educată și perfectă. Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dai seama? Tatăl tău nu e mort! — Cu-atât mai rău pentru el, era mai bine da-dacă murea! țipă Kevin coborând scările În fugă. În curte, surorile vorbeau cu fetițele, așezate pe marginea fântânei cu pești roșii. Camilla Fioravanti recita o poezie ciudată despre peștii care trăiesc ascunși În adâncurile mării. Peștele are un gust bun/ peștele e liber În ocean./ Peștele e mut,/ nimeni nu știe că el există/ până când moare/ și iese la suprafață./ Anarhistul e un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
venit ciorba, Andrei a-nceput să-i povestească: - Uite, vreau să te rog să vii cu mine la o întâlnire cu studenții Facultății de Istorie, acum, peste o oră, poți să vii? Mulțam și rămân dator. Nu, nu vreau să reciți nimic. Să-ți spun: e o tipă care se ține de mine și nu pot s-o resping direct. Ea a făcut filmul, dar îți dai seamă că de la colaborare la amor e ceva drum. Și individa e insistentă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vomitase pe ele. Mirosul o făcuse apoi să leșine și în cădere, fata se lovise la frunte și sângera. După asta, Ruddedit îl dăduse afară din cameră pe doctor și-l pusese să stea afară, în fața porții și să-și recite acolo incantațiile, ceea ce făcea, pe nas ca orice preot. Ziua se făcuse noapte din nou, iar noaptea se luminase de ziuă, iar durerile nu-i scădeau și nici copilul nu se mișca. Hatnuf, singura fată a doamnei, era aproape moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cineva mi-ar fi pus apă rece în gură. Am zis „Shalem” și am respirat ușurată după ce atâția ani fusesem amărâtă și nebună. I-am spus fiului meu „Bar-Shalem” și vechea apăsare din piept mi s-a risipit. Am recitat numele mamelor mele și am știut cu toată certitudinea că ele erau de-acum moarte. Mi-am pus capul pe umărul lui Werenro și i-am udat haina în amintirea Leei și a Rahelei, a Zilpei și a Bilhei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de mulți ani. E un om cinstit și duce greul familiei, deși unii dintre verii mei cred că a devenit prea temător în ultimii ani. Gera a continuat, spunându-mi povestea fraților mei și a nevestelor lor, arătându-mi copiii, recitând numele nepoatelor și ale nepoților, carne din carnea mea, cu care nu aveam să schimb nici un cuvânt. Ruben avea trei fii cu o nevastă pe care o chema Zilla. A doua nevastă, Attar, îi dăruise două fete, Bina și Efrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de băuturi răcoritoare Panther a devenit sinonimă cu energia, aventura și excelența, zic dintr-o suflare. Slavă Domnului. Ăsta e bla-bla-ul standard de marketing pentru Panther Cola. L-am scris de atîtea miliarde de ori, că sînt gata să-l recit și În somn. — Băuturile Panther sînt un adevărat fenomen de marketing, continui. Imaginea Panther este cunoscută În Întreaga lume, În vreme ce sloganul „Nu te opri“, devenit deja clasic, a intrat deja În dicționarele de profil. Companiei Glen Oil i se oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]