7,841 matches
-
diferenței, de exemplu, presupune existența unei comunități politice "constitutive", adică o comunitate politică în care cetățenii își reprezintă identitatea ca fiind definită într-un anume grad de apartenența la ea. La Michael Walzer găsim ideea conform căreia justiția în stat reclamă ca bunurile să fie distribuite în acord cu reprezentările împărtășite legate de acele bunuri. Aceasta presupune astfel că cetățenii sunt parte a unei comunități, împărtășind un fel de viață în care bunurile au înțelesuri particulare. Importanța comunității la nivelul statului
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
credeau că membrii unei comunități trebuie să fie față în față. Și totuși, care ar fi motivul pentru care am considera că o comunitate în înțelesul comun trebuie să fie "față în față"? Pe de o parte, o comunitate ar reclama un grad de intimitate care este posibilă doar atunci când cei implicați cunosc personalitatea celorlalți. Pe de altă parte, dacă acceptăm ideea că orice grad de alienare este incompatibil cu comunitatea, că, altfel spus, comunitatea previne alienarea, aceasta se poate petrece
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
direcție. Ideea importanței deosebite a atmosferei de la locul de muncă a fost exprimată mai apoi de Elton Mayo în sociologia industrială. Sigur că aceste elemente au fost legate în perioada la care făcea referire Bauman și de creșterea complexității activităților reclamate de procesele de producție, ceea ce făcea ca fluctuația crescută a forței de muncă să nu mai fie indiferentă proprietarului afacerii. Dacă operațiuni simple puteau fi executate mecanic practic de oricine, pentru cele specializate era nevoie de un antrenament care nu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o anumită treabă (...). O instituție, pe de altă parte, este mai degrabă înțeleasă ca un produs al adaptării sociale, în general neplanificat, adesea rezultat al intereselor convergente" (Selznick, 1992: 223). A instituționaliza înseamnă a infuza cu valoare, dincolo de cerințele tehnice reclamate de realizarea unei anumite sarcini. A trece de la organizație către instituție și apoi către communitate este specific în diverse proporții școlilor, spitalelor, bisericilor, asociațiilor profesionale, partidelor politice ș.a. Dar cei care se raportează cu precădere la stat ca la instituția
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
slabe. Ca în orice construcție, și comunitățile astfel conturate trebuie întreținute și, la nevoie, reparate. Afirmația este valabilă inclusiv pentru comunitățile obișnuite bazate pe prietenie și rudenie. Pentru a fi puternice și cu premise de a rezista timp îndelungat, comunitățile reclamă mult sprijin, instituții potrivite pentru coordonare, educație, precum și oameni care să fie medici, antreprenori sau facilitatori ai comunităților în forma lor modernă. Comunitariștii politici, de exemplu, tot subliniază în ultimii ani rolul antreprenorilor sau al organizatorilor comunității, deosebit de importanți în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
neglijarea tuturor celor implicați. "Printre animalele mari cel puțin, nepotismul discriminativ este probabil mult mai răspândit decât nepotismul non-discriminativ, parțial deoarece cele mai multe organisme sociale interacționează cu mai mult decât un singur tip de rude, parțial datorită faptului că nepotismul non-discriminativ reclamă circumstanțe în care altruiștii nu trebuie amenințați de cei din afară. Dintre toate organismele discriminative nepotismul este probabil cel mai complex în societățile umane, în care fiecare individ este în contact social cu o mare varietate a rudelor de diferite
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
poate fi comunitate) este societatea "urbană". Caracteristicile ei, după Louis Wirth, ar fi opuse celor ale societății populare. 1. Dimensiunea populației cu cât este mai mare, cu atât posibilitățile de diferențiere între indivizi sunt mai mari. Aceasta generează competiție și reclamă mecanisme formale de control social pentru a furniza solidaritate, mai degrabă decât solidaritatea care apare pe baza relațiilor de afecțiune. Segmentarea relațiilor umane și aspectul utilitar al acestora reprezintă caracteristica societății urbane. 2. Densitatea populației aceasta crește complexitatea structurii sociale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu este unitatea de orice fel și la orice cost. Importantă este unitatea care menține integritatea persoanelor, a grupurilor și a instituțiilor. Astfel, arată Selznick, comunitatea ar fi profund federalistă în spirit și structură, o unitate a unităților. Aspectul este reclamat de multiplicitatea și complexitatea mecanismelor sociale ce contribuie la menținerea unei balanțe între integrare și autonomie. Cele mai importante astfel de mecanisme sunt metodele corespunzătoare de socializare, adică tocmai căile de cultivare a autonomiei și responsabilității. Aceasta este facilitată de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
un autoturism ș.a.m.d. sunt modalități fundamentale în care ne manifestăm autonomia. Dar acestea le datorăm părinților, dascălilor, instructorilor, opticianului, oftalmologilor, scriitorilor, publiciștilor, celor ce fabrică și furnizează curentul electric, diversele piese ale autoturismelor etc. Din această perspectivă, autonomia reclamă comunitatea și necesită interdependență. Astfel, persoana autonomă este aceea care depinde de ajutorul altora pentru a căpăta și a-și menține autonomia în mod substanțial. Autonomia reclamă comunitatea deoarece conștiința despre noi ca ființe capabile de alegere este ceva ce
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și furnizează curentul electric, diversele piese ale autoturismelor etc. Din această perspectivă, autonomia reclamă comunitatea și necesită interdependență. Astfel, persoana autonomă este aceea care depinde de ajutorul altora pentru a căpăta și a-și menține autonomia în mod substanțial. Autonomia reclamă comunitatea deoarece conștiința despre noi ca ființe capabile de alegere este ceva ce ne învață alții. Chiar dacă ne gândim la ea ca la dezvoltarea identității sau dezvoltarea capacităților, autodezvoltarea este un proces social. Deși poate constrânge individul în numeroase moduri
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nesfârșite de anarhie. Dacă statul este o rătăcire condamnată la dispariție, dacă vrem să păstrăm umanitatea, atunci este nevoie să găsim formele în care ordinea socială să se poată institui în absența statului. Atunci anarhia ar fi răspunsul, iar aceasta reclamă comunitatea deoarece numai în comunitate poate fi menținută astfel ordinea socială. La rândul ei, comunitatea reclamă o anumită egalitate economică pentru că dacă crește distanța dintre bogați și săraci, valorile acestora vor fi diferite, relațiile vor fi mai puțin directe și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
atunci este nevoie să găsim formele în care ordinea socială să se poată institui în absența statului. Atunci anarhia ar fi răspunsul, iar aceasta reclamă comunitatea deoarece numai în comunitate poate fi menținută astfel ordinea socială. La rândul ei, comunitatea reclamă o anumită egalitate economică pentru că dacă crește distanța dintre bogați și săraci, valorile acestora vor fi diferite, relațiile vor fi mai puțin directe și multi-fațetate, iar sensul interdependenței care sprijină sistemul de reciprocitate va fi slăbit. O atenuare a ideii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mâncare, producând o stratificare economică. Clasa supraordonată își creează apoi accesul la mijloacele de producție pentru a menține stratificarea. Pentru Marx, creșterea inegalității economice stă la baza formării statului, și este implicit un factor ce conduce la slăbirea comunității. Comunitatea reclamă o anumită egalitate economică, iar menținerea unei anumite egalități economice în absența statului reclamă comunitatea. Dar abordări recente arată că de fapt slăbirea comunității și dezvoltarea inegalității sunt concomitente și consecințe ale formării statului. Păstrarea caracteristicilor relațiilor comunitare reclamă anumite
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
producție pentru a menține stratificarea. Pentru Marx, creșterea inegalității economice stă la baza formării statului, și este implicit un factor ce conduce la slăbirea comunității. Comunitatea reclamă o anumită egalitate economică, iar menținerea unei anumite egalități economice în absența statului reclamă comunitatea. Dar abordări recente arată că de fapt slăbirea comunității și dezvoltarea inegalității sunt concomitente și consecințe ale formării statului. Păstrarea caracteristicilor relațiilor comunitare reclamă anumite dimensiuni relativ reduse ale acestora. Pentru ca ele să poată fi păstrate este nevoie ca
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Comunitatea reclamă o anumită egalitate economică, iar menținerea unei anumite egalități economice în absența statului reclamă comunitatea. Dar abordări recente arată că de fapt slăbirea comunității și dezvoltarea inegalității sunt concomitente și consecințe ale formării statului. Păstrarea caracteristicilor relațiilor comunitare reclamă anumite dimensiuni relativ reduse ale acestora. Pentru ca ele să poată fi păstrate este nevoie ca, atunci când comunitățile cresc, să fisioneze. Procesul de fisiune este o parte normală a vieții societăților fără stat. Atunci când sunt prea mulți ca să se mai poată
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
menținută în special de sancțiunea socială a dezaprobării. Alături de valorile "absolute", pe care le vedem, în principiu, impunându-se identic oriunde, stau valorile relative. Fapt de cultură, acestea din urmă variază de la societate la societate. Spre deosebire de acestea, valorile absolute se reclamă de la o sursă supranaturală, fiind proclamate de diverse religii. Codurile morale variau și ele la fel ca și doctrinele religioase ce se înfruntau în societățile trecutului. Fiecare dintre aceste religii își afirmă propriul sistem de valori absolute pentru care clamează
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sunt distruse. Astfel, sublinierea importanței extraordinare a justiției în liberalism este o consecință a faptului că nu există comunități sau o perspectivă morală împărtășită. O comunitate care pune justiția pe primul loc este o comunitate de străini. Apoi, atomisul social reclamat de poziția liberală este lipsit de înțeles (oamenii sunt imersați în relații sociale, cu cei din familie și nu numai), tendința de răspândire a acestuia având consecințe ca rate ridicate ale divorțului, apatie politică ș.a. Dar există și autori care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
existat comunitariști de stânga și de dreapta anarhiști, socialiști, liberali și conservatori. Unele dintre aceste doctrine și regimurile cărora le-au dat naștere au aruncat o lumină nefavorabilă asupra ideii de comunitate. Astăzi este însă dincolo de acceptare orice doctrină care reclamă obediență totală față de tradiție, care nu oferă libertatea alegerii în căsătorie, educație, muncă, religie și politică. Uneori, solicitările pentru comunitate pot merge într-adevăr prea departe. La începutul anilor '80, Taylor sublinia că teoria politică recentă în comunitate fusese ignorată
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
În fine, a treia sursă a fost reprezentată de atenuarea demersurilor de promovare a statului providență de către cei ce îi fuseseră suporteri loiali. Noii comunitarieni știu bine că o comunitate are nu doar beneficii, ci și pericole și deficite. Ei reclamă nu doar libertate, ci și solidaritate, nu doar drepturi, ci și responsabilități. "O temă centrală este creșterea responsabilității personale și sociale. Ethosul comunitar nu este în principal despre simpatie, bunăvoință sau compasiune. Este despre îndeplinirea obligațiilor noastre ca părinți, copii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunitățile democratice" (Selznick, 2002: 10). Dar problemele "capitalismului bunăstării generale" au nevoie de acceptarea principiilor comunitariste. Cum aceste idei apar chiar din tabăra liberalilor, astfel apare un hibrid ce poate fi numit "liberalism comunitarist". În fapt, "noii" comunitariști nu pot reclama nici originalitate, nici puritate ideologică. Ei împărtășesc grija conservatorilor cu privire la continuitatea culturală, pentru restrângerea urmăririi propriului interes și pentru promovarea standardelor morale la care toți trebuie să adere. Dar deși tradițiile merită respect, ele trebuie să fie deschise la schimbare
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
indivizilor. Foarte simplu spus, liberalismul justifică aceste mișcări. În viziunea liberală, cele patru mobilități reprezintă libertatea și urmărirea fericirii private sau personale. Astfel înțeles, liberalismul este un adevărat crez popular. Orice efort de a reduce mobilitatea în cele patru arii reclamă o folosire masivă și dură a puterii statului. Oricum, această popularitate are și o parte de tristețe și de nemulțumire care este în mod intermitent articulată. Comunitarismul ar fi, iarăși simplu spus, tocmai articularea intermitentă a acestor sentimente. El reflectă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în mod intermitent articulată. Comunitarismul ar fi, iarăși simplu spus, tocmai articularea intermitentă a acestor sentimente. El reflectă sentimentul pierderii, iar pierderea este reală în fiecare din cele patru mobilități părăsirea cartierului sau orășelului natal, la fel cea socială, care reclamă eforturi, cea maritală cu singurătatea, abandonul copiilor etc., și chiar și a patra, când oameni cu idei rămân în afara grupurilor ce au programe coerente. Ajungem astfel la ceea ce este adevărat în primul argument comunitarist: noi suntem mai adesea singuri decât
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
asupra căror ne aplecăm mai mult au existat perioade caracterizate printr-o efervescență spirituală aparte, ideile ș( proiectele avansate de diverșii g(nditori nu au fost (nsoțite decât ca excepție ș( de schimbări semnificative (n planul realității sociale. Deși realitatea reclama constant schimbări de esență, g(ndul a luat-o (naintea timpului, așa cum se (nt(mplă de cele mai multe ori. Desigur, toate evenimentele și procesele trebuie privite având în fundal contextul continental și cel regional. În perioada vizată, în Balcani au avut
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
momentul 1848 este cu deosebire important ca declanșator al unei efervescențe culturale cu totul aparte (n spațiul rom(nesc. Fie că era vorba despre interpretările referitoare la situația reală din Principate, despre cele legate de drumul de urmat ș( acțiunile reclamate de aceasta, despre c(t, ce ș( cum ne-ar fi fost de folos să luăm de la alții ș.a.m.d., toate aceste elemente au atras atenția g(nditorilor din epocă. Variatele idei ș( proiecte propuse au contribuit la constituirea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cu un plus de constanță pentru cei dint(i. Creșterea numărului celor ce activau (n sectorul industrial a generat apariția mișcării muncitorești cu influențe (n planul organizării politice (formațiuni socialiste, social-democrate ș( muncitorești). "Chestiunea țărănească", problemă fundamentală (n acele timpuri, reclama structurarea unor forme moderne de acțiune (n măsură să promoveze interesele țărănimii. Astfel a (nceput sinuosul drum de constituire a unei formațiuni politice țărăniste, alături de agregarea polului politic social-democrat. De asemenea, necesitatea promovării elementului rom(nesc ș( a limbii rom
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]