3,311 matches
-
acum parte din lumea confuză În care Îl tîrÎse Frank. Îmi plăcea stilul acesta grijuliu, dar atenția lui părea de fapt atrasă În altă parte și deja mă Întrebam la ce-l mai angajase David Hennesy. — Domnule Prentice, sînt foarte recunoscător că ați venit. Din păcate, faptele sînt acum mai... ambigue. Vă pot explica... Unde-i Frank? Aș vrea să-l văd. Vreau să faceți aranjamentele pentru cauțiune - pot să ofer orice garanții cere instanța. Señor Danvila...? Cu un efort, avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
luat-o din loc. — Așa s-ar părea. (Ședea lîngă mine cu o figură inexpresivă și din cînd În cînd Îmi trăgea volanul din mîinile nevricoase.) Antenele astea de satelit sînt foarte sensibile. Tot timpul trebuie recalibrate. Proprietarii vor fi recunoscători. Posibili membri? Știi ce, cred că da. Nu m-ar mira să vină la club chiar mîine. Își desfăcu fermoarul hainei și scoase o casetă pentru țigări gravată, din argint, pe care o puse pe bancheta din spate lîngă aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doamna Ionescu îl asculta cu un oarecare interes, punându-i când și când întrebări suplimentare. Apoi îi povestea și ea, pe scurt, cum își pe trecuse ziua. Nu vorbea prea mult. în general era o persoană tăcută. îi era profund recunoscătoare lui Ion pentru că o susținuse să se retragă din învățământ și să stea liniștită acasă. Să aibă grijă de gospodărie, de propria ei persoană și de el. Se descurcau cu banii câștigați de el. Propunerea lui o făcuse fericită. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ora 7, îl zărea pe domnul Ionescu dor mind destins, sforăind ușor, bine înfășurat în plapumă. Se trăgea instinctiv mai aproape de el și el o cuprindea părintește în brațe, continuându-și netulburat somnul profund. Clara se cuibărea în brațele lui, recunoscătoare, și adormea la loc, instantaneu. însă în zilele în care se trezea cu chipul domnului Neacșu în minte mai târziu de ora 7, când deschidea ochii și nu-și mai găsea soțul cu capul pe perna de alături, simțea cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
firmă de construcții și cu siguranță îi putea oferi un sfat. îi povesti cu lux de amănunte despre bucătăria ei devastată - fără să-i pomenească, însă, despre monstrul cu nenumărați ochi de gheață care o pândea de după ușă. îi mulțumi, recunoscătoare, când îl auzi oferindu-se să vină s-o ajute, la gândul că nu mai trebuie să și tulbure soțul cu întâmplarea asta nefericită. Fugi în dormitor să se îmbrace. Familia Neacșu locuia aproape de ei, la câteva stații de autobuz
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ploii din afară nu pătrunsese înăuntru - decât ea, cu ja cheta ei udă, cu pantalonii jilavi și cu botinele mustind a apă. Se relaxă imediat. Se așeză pe o canapea de piele, la o măsuță de bar, și îi surâse recunoscătoare fetei care îi aduse cafeaua și îi luă jacheta roz de lână, ducându-i-o la garderobă. Sorbi cu nesaț din cafeaua fierbinte care îi liniștea agitația și mai ales înfrigurarea de care se simțise năpădită când ieșise de acasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tine când ai dat mâna cu Manolescu, de parcă ar mai fi mare brânză de capul lui. Nu zic de ce a făcut acu’ douăzeci de ani, chiar se poate trăi frumos din asta, uită-te la Mușina cum Îl publică, optzecist recunoscător. Poate scrii o carte și-i trimiți lui Mușina manuscrisul, În definitiv la el au apărut Vakulovski și Baștovoi, te poți baza c-o să te ia și pe tine În seamă, dacă te-a luat Marineasa mai Înainte. Dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
am șters urmele, fricos, rușinat și totuși fericit. Am plecat, am apucat s-o mai văd Întorcându-se pe o parte, zâmbind. I-am mulțumit În gând Încă o dată, am fost chiar tentat să mă Întorc și să-i sărut, recunoscător și tandru, obrazul. N-am mai căutat-o, nici n-am mai apucat, când am Încercat s-o fac, de pe mobil mi-a răspuns robotul rețelei. Am aflat apoi că plecase din țară, se pare că definitiv, În Noua Zeelandă. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și vrăbiile, cu loc de popas în micul pavilion alb din apropierea lacului, unde împărțeau neastâmpărate și gureșe streșinile acoperișului, acum tac. Brusc, Smaranda se scutură ca de frig fără să vrea. Marius o apucă de mână iar ea îi zâmbește recunoscătoare. Ce s-a întâmplat? Să nu râzi de mine, dar mi-e frică. Imposibil, pentru tine nu există acest cuvânt! vocea jovială a lui Marius este contrazisă de mimica îngrijorată a feței. De ce să-ți fie teamă? Că-i război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unor glume cu iz amar. Un hohot de râs strident sparge murmurul conversațiilor. Aparține lui Iorgu Licheardovici, ai cărui părinți se aflau în vizite atât cu Marineștii, cât și cu doamna Hagiaturian. Acesteia din urmă, familia Licheardovici îi era extrem de recunoscătoare pentru că datorită relațiilor ei din lumea înaltă, făcuse să fie mușamalizat un scandal jenant ce lega numele lor cu vinderea unor cantități însemnate de grâu deficitar către armata română. Nespus de beat, Iorgu încearcă o curte stângace Smarandei. Fata nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
așa? Unul dintre informatorii mei mă poate ajuta în această chestiune. Vă promit că diseară voi ști mai multe. Manfred se ridică în picioare, tamponându-și fruntea transpirată cu o batistă. Marius se scoală la rândul lui. Domnule, vă sunt recunoscător pentru ajutorul oferit. Veștile aduse nu sunt deloc liniștitoare, dar oricum este mai bine decât nimic. În definitiv, care este adevăratul motiv pentru care mi-ați spus toate acestea? În afară de cel spus deja? Observ că nu aveți încredere în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
condiție pentru femeia iubită. A vrut să fii fericită, indiferent dacă erai sau nu cu el. Iar eu am să respect dorința lui. Fii fără nici o grijă, secretul rămâne între noi și el, acolo unde este. Mulțumesc. Vă sunt extrem de recunoscătoare. Și eu la fel. Mai mult decât îți poți imagina. Pentru că mi-ai oferit bucuria pe care nu o mai credeam posibilă. Aceea de a-mi regăsi nepoatele. Acum, dă-mi voi să mă sprijin pe brațul tău și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unor drepturi pînă ieri elementare, ne era teamă unul de altul, o coaliție tacită, ne făceam a nu Înțelege sensurile oculte, și aplicam aceste dispoziții, amendîndu-le În favoarea semenilor, ori de cîte ori era posibil, iar cei În cauză ne priveau recunoscători. Se năștea astfel o complicitate, În subteran, pe care justiția din țările lumii libere n-a cunoscut-o niciodată, pentru ea de neimaginat. Întorceam direcțiile acelor legi, dîndu-le un sens uman, prin savante interpretări lăturalnice. Dar cui ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rândul lui echilibru perfect între o anume tradiție interpretativă traversând diversele secțiuni ale simfoniei. Astăzi citim cu extrem de cuprinzătoare care deja este atașată acestei uimire despre avatarurile unor capodopere și suntem lucrări și propria sa sensibilitate care înflorește și se recunoscători destinului că trăim într-o epocă în care, rafinează odată cu trecerea timpului. Parcursul muzical s- având perspectiva și detașarea istorică, putem să a desfășurat urmărind un tempo constant, iar pentru beneficiem de asemenea muzici. Dirijorul Theo Wolters, sublinierea sinuozității desenului
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
creatori autohtoni și nu mai puțini de 126 de compozitori străini au trecut prin „laboratorul” Concordiei de-a lungul acestui aproape un sfert de veac. Miltiade Nenoiu ne-a oferit un „Portret în cinci închipuiri” pentru posteritate. Să-i fim recunoscători și să prețuim această muncă fără preget. Cred, cu toată hotărârea, că enigmatica titulatură a formației „Concordia” și-a împlinit visele și aspirațiile atât de frumos exprimate prin motto-ul simbolic al anticului Platon: „Muzica înlesnește comunicarea dintre oameni”.
Miltiade Nenoiu: "Portret din cinci inchipuiri" by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/83521_a_84846]
-
căutăm orașul ceresc... să urmărim iluzoria lumină a spiritului. În mod paradoxal, cea mai materialistă țară din lume este, în același timp, și cea mai spirituală. Eu unul, ca nou american și ca șofer încă și mai nou, sunt veșnic recunoscător acestei forțe native. ŤPământul este un lucru indian.ť Cred asta. Dar este și un lucru românesc." (pag. 224) În același fel straniu, destins, antipozitivist, putem vorbi, o dată cu traducerea excelentului volum Road Scholar, semnată de Ioana Avădani, despre Andrei Codrescu
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
critici. Probabil că G. Călinescu, în calitate de președinte al comisiei de doctorat, nu va uita "inspecția", redactând un referat, la fel de aspru în care-l minimaliza pe autorul Vieții lui I. L. Caragiale. Cu obișnuita ironie, colegul de breaslă îi va fi totuși recunoscător: "Aș fi un ingrat dacă n-aș mulțumi umbrei lui G. Călinescu că m-a cruțat public (în capitolul apreciativ din Istoria literaturii române, n.m.), mulțumindu-i să mă distrugă Ťconfidențialť", nu fără să-l mai înțepe când și când
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
mutarea la Timișoara, legitimarea la C.S. Banatul și începerea antrenamentelor cu Gheorghe Biea. Devenise elev la Liceul cu Program Sportiv Banatul, de atunci bucurându-se de toată atenția și înțelegerea conducerii pentru timpul alocat antrenamentelor, fapt pentru care este extrem de recunoscător domnului Marius Cociu, director, și doamnei Daniela Ciugudeanu, director adjunct. Anul trecut obține titlul de vicecampion național la copii, pentru ca în 2005, în primul an la categoria cadeți, să fie selecționat în lotul României. De atunci se antrenează în cantonamentul
Agenda2005-49-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284463_a_285792]
-
a esercita singură cea mai funestă tiranie asupra multor spirite. Dacă cel puțin această dorință ar fi servită cu inteligență și cu bun simț, dar vai! Înamorați de laurii tribunii, pot sa fie siguri că țara nu le va fi recunoscătoare de stearpa lor muncă oratorică, care oprește în loc munca producătoare. Publicul, ce are mult bun simț, își râde, când nu se revoltează de arguțiele și de subtilitățile ce servesc de bază la mai toate discuțiunile ce mistuiesc ședințele Camerei; el
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu vom primi Tratatul de la Berlin? Ei! d-lor, am văzut că Rusia s-a grăbit de a numi la noi un ministru-reședinte, deși nu ne-a făcut onoarea a numi un ministru-plenipotențiar; nu putem totuși, desigur, decât a fi recunoscători guvernului imperial rus pentru această bunăvoință ce s-a grăbit a ne arăta. Am auzit chiar că și guvernul austro-ungar a numit la noi un ministru-plenipotențiar. E curios lucrul acesta, e curios de a vedea graba cu care cele două
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
eforturile celei dintâi de a-si realiza amintitul obiectiv. Ceea ce ar explica și asiduitatea cu care, așa cum am menționat, Rumianțev se prezenta ca fiind unul din "autorii" acelor condiții favorabile 169. Un motiv în plus, desigur, pentru că suedezii să fie recunoscători Rusiei și să rămână, în continuare, în "umbră" să. În cazul în care interpretarea este corectă, intenția lui Napoleon a rămas, totuși, doar în această fază. Deoarece, copleșit de sistemul său continental, nu a mai acordat nici o atenție detaliilor, grăbind
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cardul. Ca mai toate lucrurile de pe Gateway, distribuitorul era inodor. La fel ca lichidul întunecat care curgea din el. Despre gogoși, nici să nu mai vorbim. ― I-ai aranjat, declară Burke nădăjduind să-i mai ridice moralul. Ea îi fu recunoscătoare, chiar dacă nu reușise. Dar nu avea nici un motiv să-și verse focul pe acest bărbat. Mai multe bucăți de zahăr și puțină frișcă sintetică reușiră să-i dea un oarecare gust simulacrului de cafea. ― Au dat verdictul înainte de intrarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Deliberările" nu se prelungiră. N-aveau nici un motiv, se gândi ea așezându-se. Burke își ocupă locul din cealaltă extremitate a sălii. Vru să-i facă un semn cu oehiul, dar se răzgândi. Ea îi ghici intențiile și îi fu recunoscătoare că se răsgândise. Van Leuvven își drese glasul și nu crezu de cuviință să-i mai privească pe ceilalți membri al comisiei pentru a obține sprijinul lor. ― Această comisie de anchetă și-a dat verdictul. Este evident că master principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
caporalului comtehnician Hudson, acesta emise un protest. ― Podeaua e-nghețată. ― Acum zece minute așa erai și tu. Doamne, ce echipă! Poate vrei să-ți aduc papucii? Hudson bătu din gene. ― Ai face-o pentru mine, sergent? Oh, ți-aș fi recunoscător pe vecie. Câteva râsete punctară răspunsul caporalului. Apone zâmbi, înainte de a se îndepărta continuând să adreseze reproșuri oamenilor lui și să-i zorească. Ripley rămase deoparte. Infanteriștii formau o echipă sudată, o hidră de luptă cu unsprezece capete, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ea strânse din dinți, concentrată asupra ecranelor. ― Du-te dracu' Gorman. Sunt ocupată. El se aplecă și încercă să o tragă de pe scaun. Burke, care venise între timp, îl apucă pe locotenent de mijloc și-l îndepărtă. Ripley îi fu recunoscătoare. Dar nu avea timp să-i mulțumească. Ajunseră la nivelul C și roțile enorme scrâșniră când stopară vehicolul, întrerupând în același timp deschiderea tambuchiului blindat. Pe urmele lui Hicks și Hudson, cei doi operatori de criblor se iviră din ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]