14,766 matches
-
O, Marceline de Navarre, tu care ai poezia În sînge, te decepționez, nu-i așa? De ce Marceline de Navarre? Să fi făcut o confuzie de nume? Ce coincidență. Simțea din nou tulburarea aceea de demult cînd Își căuta asemănări cu regina poetessă. — Vrei să spui Margueritte? — Nu, Marceline, nu ai moștenit tu geniul ilustrei tale străbune? Jocul Începea s-o captiveze, ar fi preferat să uite de Albu și să se lase În voia acestei himere. Totul era atît de ireal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plătit Isus. Poate să fi fost o femeie la mijloc, Între el și Pillat, poate era chiar blonda din Magdala. Dar pe mine, nu am nici un dubiu, m-au expulzat din casta războinicilor pentru că am fost slab. Am capitulat În fața reginei Egiptului. Atunci. În Place Pigalle, la bistroul acela, nu Înțelegeai de ce te priveam atît de insistent. Tu erai Isit, chiar tu, Marceline de Navarre. Era Înghițită cu totul În halucinația lui. Nu mai știa ce mutare să facă. Ce ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ascunzi ceva. Nu mai pot! Nu mai vreau! Te-am mințit. N-am trăit niciodată acolo. Mă tîrăști cu forța În amintirile tale, mă constrîngi să exist În viața ta. Nu sînt, Înțelegi, nu sînt nici Marceline de Navarre, nici regina Egiptului, nu sînt nici poetessă, nici lesbiană, nici... sînt o femeie obișnuită. Lasă-mă În mizeria normalității mele! Se Întoarse brusc și o luă la fugă printre clădirile vechi la intrarea cărora se Înghesuiau pîlcurile de bolnavi pentru masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și își imagina că ea, Harriet, trebuie să fie cel puțin la fel de tare, doar pentru că o cunoaște. Ce trist. în seara aia, Baby adoptase un stil care era mai degrabă versiunea anilor ’90 a vulgarității, cu o vagă influență de regină trash: beretă, mărgele la gât, cercei rotunzi mici. Am observat că topul în dungi îi scotea în evidență ceva ce trebuia numit piept. Clar era un Wonderbra. Fără sutien, Baby avea sânii invizibili. Doi bărbați veniseră în urma ei și stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lor, așezându-se istovit pe marginea patului. Edith se ruga ca de obicei Fecioarei Maria: „O Maria, Signora e madre mia io mi dono tutto a voi Ă“. Dar de data asta Edith și-a terminat rugăciunea în alt fel: „Regina cerului și Mama mea și a tuturor mamelor, îți mulțumesc că mi-ai auzit gemetele inimii, un adânc mulțumesc pentru Maria Giudita. Amen“. Beppo ar fi vrut să-i spună ceva răutăcios, dar n-a putut să scoată nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu de niște precupeți de flori“. La mormîntul Marietei vor fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stînjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atît de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crîmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
satului, să-l perceapă pe Gh. Vraciu și ca poet sensibil și îndrăgostit de locurile natale, redăm două poezii: în grădina visurilor în grădina visurilor mele, Unde curcubee facă decor; între mii de flori și floricele, Mândra mea, tu ești regina lor. i în minunata mea grădină, Mândră ca un colț de elizeu, ezi ca doamna gândului, senină, Tu regina sufletului meu. Când lipsești, mi-i inima pustie; Când apari, mă simt un semizeu, Vino, dragă, fii pe veșnicie, Curcubeul sufletului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în grădina visurilor în grădina visurilor mele, Unde curcubee facă decor; între mii de flori și floricele, Mândra mea, tu ești regina lor. i în minunata mea grădină, Mândră ca un colț de elizeu, ezi ca doamna gândului, senină, Tu regina sufletului meu. Când lipsești, mi-i inima pustie; Când apari, mă simt un semizeu, Vino, dragă, fii pe veșnicie, Curcubeul sufletului meu. în grădina dorurilor mele, Doamne, să n-arunci cu nici un nor. Să tot șadă luna între stele, Mândra
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
meu. Când lipsești, mi-i inima pustie; Când apari, mă simt un semizeu, Vino, dragă, fii pe veșnicie, Curcubeul sufletului meu. în grădina dorurilor mele, Doamne, să n-arunci cu nici un nor. Să tot șadă luna între stele, Mândra mea, regina viselor. 1930 Adio, tu Adio tu, căsuța noastră dragă, în care m-am născut și am crescut De care, amintirile mă leagă, Că am trăit la tine, cum am vrut. Adio voi, ogradă și grădină - Grădina cea cu meri, cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și educării copilului, o fetiță, Andreea, care a devenit medică la Spitalul de Urgență București. Elena Elena (Elvira), născută în 1926 în Lunca, decedată la Parisă în 2004. Școala o face în București, unde, după școala primară, urmează Liceul Comercial „Regina Elisabeta” pe care-l absolvă în 1942. Se înscrie la ASE, urmează cursurile și, în același timp, lucrează la Banca de Investiții, pe un post ocupat prin concurs. De la Banca de Investiții va ieși la pensie, după ce, în lunga carieră
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Voi fi aici, așteptându-le, albatros, Noapte bună, papagal-de-mare, Noapte bună, albatros. În ciuda urărilor convenționale ale ministrului, puținul care mai rămânea din noapte nu i-a prea folosit comisarului. Somnul nu venea, coridoarele și ușile creierului erau închise, iar înăuntru, regină și stăpână absolută, domnea insomnia. Pentru ce a cerut el fotografia, se tot întreba, ce a vrut să spună cu amenințarea că voi avea vești de la el înainte să se termine săptămâna, cuvintele, luate fiecare în parte, nu prea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cap, iar apoi atinse de mai multe ori coroana piesei. - Coroana. Simbolul puterii? Imperiul? mai Încercă el. Femeia părea să aștepte În continuare, arătând mereu spre figurină. - Împăratul. Frederic? Muta Încuviința energic, În timp ce ochii i se luminau de satisfacție. Luă regina neagră și o așeză lângă statueta regelui, apoi rândui lângă ei caii și turnurile. Pe urmă, cu degetele, schiță iute un cerc În jurul micului grup de piese, ca pentru a le cuprinde laolaltă. - Curtea lui Frederic? murmură poetul. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căutând o posibilă semnificație a acelei reprezentații. Dar Amara continua să stea nemișcată, contemplând În liniște ceea ce făcuse. Apoi Își Întinse mâna și apucă o altă piesă de pe marginea tablei, așezând-o alături de rege, cu numai un pas Înapoi. Era regina albă. - O altă femeie? Încă un semn de Încuviințare și, dintr-o dată, Amara mai apucă o piesă, așezând un pion alb lângă regina de aceeași culoare. - Un fiu, murmură Dante. De la o altă femeie. Din nou muta se opri, recăpătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apucă o altă piesă de pe marginea tablei, așezând-o alături de rege, cu numai un pas Înapoi. Era regina albă. - O altă femeie? Încă un semn de Încuviințare și, dintr-o dată, Amara mai apucă o piesă, așezând un pion alb lângă regina de aceeași culoare. - Un fiu, murmură Dante. De la o altă femeie. Din nou muta se opri, recăpătându-și imobilitatea absentă. Și totuși, exista o semnificație În clipele acelea de suspensie. Probabil că prin fixitatea ei voia să reprezinte trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cineva străin de curte, care se infiltrase, disimulându-și propria natură. Într-acestea, simți cum cineva Îl Înșfacă de mânecă. Muta Încerca să Îi atragă din nou atenția asupra tablei de șah. Arăta spre micul pion, Încă ascuns după veșmintele reginei albe. Îl luă ușurel și Îl depuse În colțul extrem. Apoi, mai căută două piese negre decorate cu un soi de mitră, care aminteau de silueta unui episcop, și le așeză alături de el, ca pentru a-l apăra. - Fiul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi deprimat prea tare să o vadă așa, cu picioarele ei inerte și cu chipul mohorât. — Prefer să ți-o dau ție, îmi spusese întinzându-mi obiectul ambalat în hârtia unui ziar pe a cărui primă pagină era mototolit chipul reginei Suediei. Poți face cu ea ce vrei... Era amuzant ce mi-a spus atunci, iar cuvintele lui mi-au răsunat multă vreme în minte. Ce ai putea să faci cu o carabină? Să cultivi andive, să cânți, să mergi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
simțea. În ceea ce-i privește pe bărbați, trecuse multă vreme de când se hotărâse să le întoarcă spatele și să-i evite, nefiind de-a lungul întregii ei vieți măritată decât cu ea însăși. Elphège Crochemort o primea ca pe o regină - știu asta de la ea -, îi oferea un pahar de nectar, vorbea cu farmec despre ploaie, piei și despre timpul frumos, îi zâmbea cu acel surâs despre care am vorbit mai devreme. Apoi o plătea, o ajuta să-și descarce căruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
boruri largi arunca o umbră întunecată pe jumătate din chipul ei, dar ochii și surâsul ei, strălucirea soarelui pe mâna sa ce ținea marginea pălăriei ridicate de vânt, toate acestea îi dădeau acelui chip o grație fermecătoare. Era o adevărată regină a câmpurilor. Cea de-a doua fotografie fusese decupată, după cum o demonstrau marginile netede în stânga și-n dreapta, precum și forma ciudată a pozei în care o fetiță fericită privea drept în față. Foarfecele lui Destinat o izolase astfel pe Belle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe mine de cum am terminat facultatea din orașul ăla așezat în mijloc de Moldovă. Am întâlnit-o la o petrecere, am dansat-o ca un nebun și, în timpul dansului, i s-a rupt o sanda. Și-a scos, ca o regină, și sandaua cealaltă, a dansat mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, libertate, te halesc, a intrat libertatea în mine!, era acolo dintotdeauna, așa crezi tu?, se vede, se vede. Iubito, era tangoul lui Piazzolla - Astor Piazzolla, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
învățătură a lumii, atunci m-a dominat pentru prima dată o femeie, numai de două ori în viață m-a dominat o femeie, o să-ți povestesc și asta, eu târziu am învățat, în facultate de-abia, că orice femeie, chiar regină de-ar fi, trebuie pusă jos ca o spălătoreasă și că trebuie s-o fuți ca pe o curvă, dacă n-o domini și n-o fuți ca pe o curvă, degeaba, n-o să-i placă niciodată și n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
intră în sala palatului și o împinge ușor lângă peretele castelului, ar vrea să o scoată din palat; mă iubești?, îl întreabă ea de acolo, de la perete, de ce mă alungi?, te iubesc!, dar nu vreau să ajungi ca maică-mea, regina mi-a stricat viața, nu?, și dacă mă iubești, de ce mă trimiți la mănăstire?, îl întreabă fata candid, uitându-se în ochii lui, că nu vreau să mă domine carnea, n-ai spus tu că sunt un spiritual?... nefericit destin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
veșmintelor ei. Se bucurase de o educație strălucită - tinerețea i se consumase În atmosfera Renașterii, era versată În ultimele bârfe ale vechilor familii romane, era cunoscută după nume, ca o tânără americancă fabulos de bogată, de cardinalul Vitori și de regina Margherita, precum și de celebrități mai subtile, de a căror existență nu puteai fi conștient dacă nu aveai o anumită cultură. În Anglia Învățase să prefere whiskey and soda vinului, iar conversația măruntă i se Îmbogățise - În două sensuri - În timpul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se Întindea de la o ureche la cealaltă, dinții Îi erau proiectați În afară, ca un ic solid, și avea ochi mici și sașii, care priveau insinuant de pe lângă suprafața mare a nasului. Kerry, curtenitor, a făcut prezentările: — Numele ei e Kaluka, regină hawaiană! Ți-i prezint pe domnii Connage, Sloane, Humbird, Ferrenby și Blaine. Fata a schițat câte o plecăciune pentru fiecare. Biata de ea! Amory presupunea că n-o băgase nimeni În seamă toată viața ei - probabil că era debilă mintal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui Un om poate fi tânăr a doua oară Numai prin viața fiilor săi. Jia du Vaha Alanav Să fie Fiul Domnului deasupra și dedesubtul lui, În fața și-n spatele lui, Regele Elementelor să pună ceață pe ochii Regelui Străin, Regina Grațiilor să-l ducă de mână ca să treacă nevăzut printre dușmani, Să-i fie Patrick al celților și Columb al bisericilor și cele cinci mii de sfinți din Erin pavăză mai bună decât un scut Când intră el În luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să existe În comitatul Ramilly? a bombănit Amory. Cine să-i cânte versuri de Verlaine, pe o melodie improvizată, unei căpițe ude de fân? - E cineva acolo! a strigat vocea, fără să pară alarmată. Cine ești? Manfred, Sfântul Cristofor sau regina Victoria? - Don Juan! a strigat Amory, ascultând de un impuls și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului. Dinspre stogul de fân s-a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu - ești băiatul blond căruia-i place Ulalume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]