3,930 matches
-
p. 62. 26 John Keane, Public Life and Late Capitalism, Cambridge și New York, 1984 și "The Modern Democratic Revolution: Reflections on Lyotard's The Postmodern Condition", în Andrew Benjamin (ed.) Judging Lyotard, Londra și New York, 1992, pp. 81-98. 27 Vezi remarcile interesante (deși dăunătoare) asupra problemei relativismului și a universalismului în Chris Hann, "Introduction: Political Society and Civil Anthropology", în Chris Hann și Elizabeth Dunn (ed.), Civil Society: Challenging Western Models, Londra și New York, 1996, pp. 17-24. 28 Adam B. Seligman
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
au transformat în diferențierea apărută în secolul al XVIII-lea dintre stat și o societate civilă care conținea o mare varietate de secte. 25 Slavenka Drakulić, "The Smothering Pull of Nationhood", Yugofax (31 octombrie 1991), p. 3. 26 Vezi scurtele remarci introductive în Michael Walzer (ed.), Toward a Global Civil Society, Providence și Londra, 1995, pp. 2-4. 27 Cazul italian este examinat în Franco Venturi, Italy and the Enlightenment: Studies in a Cosmopolitan Century, New York, 1972. Vezi și Thomas J. Schlereth
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
19, 26-27), făcându-i fii ai Maicii Domnului pe toți cei ce cred în Iisus Hristos. Domnul Iisus mântuiește lumea. Maica Domnului o ocrotește și se roagă pentru această lume și se face mai receptiv la îndeplinirea poruncilor Domnului (cum remarca Oliver Clement) dacă Maica Domnului s-a învrednicit de nașterea trupească a Mântuitorului și adevăratele femei creștine îl nasc pe Hristos duhovnicește în sufletele lor, a soților și a copiilor lor sau a altor persoane apropiate. Din puterea cu care
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
majoritar străin. Viteza de creștere a creditării, Încriminată de agențiile Fitch și S&P, pentru că a Întrecut măsura și posibilitățile economiei, creând vulnerabilități În condițiile unei crize internaționale de lichidități derivă exact din acest fapt. Un critic avizat, Ilie Șerbănescu, remarca În anul 2008 că „banul românesc existent pe piață n-a fost de interes pentru băncile străine din România, pentru că acestea puteau aduce bani ieftini din afară, de la societățile lor mamă din țările de origine, unde, din cauza bancarizării la saturație
Criza economico-financiară internațională și formele ei de manifestare la nivel global, național și regional. In: IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
de către angajați precum și pentru elaborarea propunerilor de promovare sau sancționare a personalului. În general, vă ocupați de calitatea personalului și a modului în care el se achită de atribuțiile prevăzute postului. Să analizăm această introducere. Prima frază face o simplă remarcă prin care se stabilește cadrul general: aceasta îl ajută pe receptor să-și concentreze atenția asupra a ceea ce urmează. A doua frază este precisă: îl informează asupra responsabilităților ce-i revin. A treia face un rezumat al punctelor principale care
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
demersului nostru. Această schemă constituie o primă tentativă de a integra lingvistica și pragmatica textuală în sfera textului și a discursului. Lingvistica textuală este definită ca un cîmp limitat, ca un sub-sector al unui domeniu mai vast. În acest context, remarcile lui Bahtin sînt esențiale: A învăța să vorbești înseamnă a învăța să structurezi enunțurile (pentru că vorbim în enunțuri, nu în propoziții izolate și, chiar mai mult decît atît, nu în cuvinte izolate). Genurile discursului ne organizează vorbirea, așa cum o fac
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
paratextul, care trebuie să fie pertinent, are două obiective: pe de o parte, trebuie să provoace un efect contextual în rîndul publicului; pe de altă parte, trebuie să reducă efortul de tratare în vederea obținerii acestui efect. Vom aplica, și noi, remarca lui D. Sperber și D. Wilson asupra paratextului: Noțiunea de efect contextual permite astfel descrierea a două proprietăți esențiale în înțelegerea enunțurilor: înțelegerea pune în joc un ansamblu de ipoteze; și, în cadrul acestui ansamblu, unele dintre ele se constituie într-
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Și de o viață care să i se potrivească" (p. 554). Discursul textului despre paratext, înscrierea paratextului în text, iată o relație specifică dintre un element paratextual, un nume de autor și text. În acest complex joc de relații, preluăm remarca lui R. Sabry: Paratextul propune un anumit tip de carte și selectează dintr-un text cîteva trăsături pe care le consideră esențiale. Textul, ascunzîndu-se adesea de ceea ce afișează paratextul, răspunde parțial, marchează și răstoarnă, la rîndul său, unele componente paratextuale
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
din gazete, premiile literare și alte consacrări oficiale, [epigraful] este, oarecum, sfințenia scriitorului, prin care își alege semenii și, implicit, locul în Pantheon", scrie tot G. Genette (1987, p. 149). Epigrafele lui Philippe Djian În continuare, vom aplica unele dintre remarcile anterioare în epigrafele lui P. Djian. Ne interesează șapte opere, cinci romane și două culegeri de nuvele: 50 contre 1 (1981); Bleu comme l'enfer (1982); Zone érogène (1984); 37,2° le matin (1985); Maudit Manège (1986); Échine (1988); Crocodiles
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
carte, tocmai ca să sublinieze puterea epigrafului-efect. 2.2. Pentru o pragmatică a epigrafului Putem să ne imaginăm o pragmatică a epigrafului, la fel cum am putea să concepem o pragmatică a dedicației. În acest sens, să ne aducem aminte de remarcile lui G. Genette referitoare la caracteristicile pragmatice ale paratextului: O ultimă caracteristică pragmatică a paratextului este ceea ce eu numesc, împrumutînd liber acest adjectiv de la filosofii limbajului, forța ilocuționară a mesajului. Este vorba și de o gradație a stărilor. Un element
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
că delimitează noile părți ale obiectului descris (colecția): literatura și poezia, cărțile polițiste și de aventuri, dicționarele și lucrările de referință, cărțile de istorie și eseurile. Toate aceste părți au o singură proprietate, în funcție de tipul lucrării: culoarea. Putem rezuma aceste remarci despre descrierea colecției "Bouquins" sub forma schemei de pe pagina următoare (schema 1). În plus, reformularea este posibilă prin prezența unei subteme-titlu ("catalogul" colecției) a cărei descriere introduce noi părți ale temei-titlu reformulate (cărți de aventură, polițiste, clasice, de istorie, de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a enunțării; vom reveni asupra lui. Vom urmări dimensiunea enunțiativă și referențială din întreaga campanie și vom pune întrebări privind funcțiilor ironiei: după "cum" și "de ce". De ce o instituție ca "Gallimard Jeunesse" a recurs la ironie? Ce rol are ea? Remarcile lui A. Berrendonner ne sînt de real folos: Ironizînd, se marchează discursul ca argument. Dar se argumentează la două nivele (enunțul și enunțarea), fiecare dintre ele implicîndu-l și dezmințindu-l pe celălalt. Prin conținutul său, enunțul ironic presupune existența unei
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
al întîmplării (rezumat eliptic, deoarece întrebarea finală va rămîne fără răspuns). Rezumatul este o practică scripturală foarte obișnuită pentru ultima copertă: are o logică descriptivă prin faptul că spune totul pas cu pas. De regulă, el este scurt, niciodată "pur" (remarci evaluative...), centrat pe tematică. De fapt, el nu reduce niciodată în totalitate povestea în ansamblul ei: înainte de toate este vorba de felul în care se pune problema și se incită la lectură; subliniem că alegerea textului (a rezumatului) are loc
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
gînduri și analize, adresez mulțumirile mele studenților de la Masteratul Sciences et Techniques "Édition et librairie" și celor de la DESS "Édition" de la UFR Științe ale comunicării de la Universitatea Paris-Nord (mai ales lui Delphine Billy, Sophie Chédru, Céline Geoffroy, Vincent Gloeckler); prin remarcile și reacțiile lor, ei au contribuit la definitivarea acestei cercetări. Acestea nu sînt neapărat chei ale exercițiilor, ci mai degrabă direcții de analiză a periferiei textului. Cheia exercițiilor din capitolul 1 1. și 2. Pentru primele două exerciții, nu există
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
să interpreteze un enunț din frază, cerîndu-le să caute în situația de discurs un anumit tip de informație și să-l folosească în așa fel încît să reconstruiască sensul urmărit de locutor" (1980, p. 12). Din acest punct, vom susține remarcile lui Ch. Plantin sintetizate într-un citat care nu urmărește decît să-l ajute pe cititor în actul lecturii: ATÎT DEi [ATÎT DE intensiv] nu are intensitate logică. El nu urmărește în mod deosebit situarea intensității unui fenomen pe o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Fără îndoială, este cel mai analizat element de paratext. Le amintim aici pe cele elaborate de Léo Hoek (1981), Jean-Pierre Goldstein (1990), Gérard Genette (1987) și printre cele practice, Henri Mitterand (1979), Jean Molino (1974) și Jean Verrier (1988). Următoarele remarci vor insista pe numeroasele principii de clasificare a titlurilor și pe relația lor cu textele în cauză. Iată un tabel cu elementele paratextuale în 12 cărți scrise de Georges Perec: Paratext auctorial Înainte ... În timpul... După text Lucrurile un subtitlu o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Aron se deschide cu prezentarea "iată" care introduce diferitele părți ale cărții: "principalele articole scrise de Raymond Aron". Însă enumerarea (deschisă) reapare cînd se indică natura problemelor tratate. Concluzie La finalul acestui studiu, ni se pare util să formulăm cîteva remarci provizorii care se doresc a fi o incitare, pentru cititor, pentru a acorda o atenție deosebită ansamblului multiform și eterogen care este paratextul. Cu toate că ar putea părea puțin paradoxal, de la bun început, precizăm că paratextul de sine stătător nu există
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
În raport cu Simina intuim, de asemenea, o dispunere adversativă. Lămuritoare ne sunt însă în acest sens, câteva repere oferite de această nouă disciplină socială a anilor '60, demografia istorică. În deceniul opt al secolului al XIX-lea, George Barițiu făcea o remarcă importantă în ceea ce privește distribuția pe vârste a celor care se căsătoreau: Până în anii din urmă, cei mai mulți tineri se însurau până la etatea de 24 de ani și, cele mai multe tinere, de la 15 până la 20 de ani"109. În general, media de vârstă a
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
intelectuală viguroasă a creatorului nuvelelor care devenea în 1890 membru corespondent al Academiei Române. Efortul cercetătorului de azi e însă amplificat, în cazul lui Slavici, de absența unei consistente arhive de manuscrise care să susțină observațiile criticului. Doar o multitudine de remarci convergente ne va putea ajuta să construim o teorie viabilă și validă. Vom începe așadar cu câteva notații din sfera onomasticii literare care credem că susțin ideea existenței la Slavici a unei "tehnici a producerii sensului". "Maria scria Ioana Pârvulescu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri; în planul istoriei imaginarului s-a produs erupția concomitentă a unui non-personaj în spațiul legendar național. Cîteva zile mai tîrziu, François Mauriac, care în cronica sa din "Le Figaro" își permisese cîteva remarci ironice la adresa noului șef al guvernului, s-a grăbit să bată în retragere. "Rămîn consternat, mărturisea el, sînt copleșit de o avalanșă de scrisori pline de supărare, uneori chiar furioase. lată-mă acuzat că aș submina experiența Pinay, că aș
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
naturii". Lumea din jurul nostru este frustrant de complexă, și cea mai evidentă dovadă este faptul că nu putem prevedea viitorul. Deși anecdotica atribuie doar optimistului afirmația că viitorul este incert, în acest caz optimistul are dreptate: viitorul este impredictibil. După cum remarca Schrodinger, este un miracol că, în ciuda complexității năucitoare a lumii, au putut fi descoperite anumite regularități în evenimente. O astfel de regularitate, descoperită de Galileo, este faptul că două roci, lăsate să cadă în același timp de la aceeași înălțime, ajung
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
nu, tot așa există și lungimi de undă ale luminii pe care nu le vedem și arome pe care nu le putem gusta. De ce atunci, din moment ce creierele noastre sunt constituite în felul în care sunt, ne surprinde atât de mult remarca: "Poate există gânduri pe care nu le putem gândi"? Evoluția de până acum poate ne-a blocat să putem gândi în anumite direcții, dar ar putea exista și gânduri ce nu pot fi gândite. Dacă ne reamintim că știința modernă
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
însă, trebuie să aduc în discuție o neînțelegere. Se sugerează uneori că gloria matematicienilor adevărați se măsoară în inutilitatea operei lor21 și că aceștia își găsesc motiv de laudă din lipsa aplicațiilor practice. Reproșul se bazează, de obicei, pe o remarcă imprudentă atribuită lui Gauss, care afirma că, dacă matematica este regina științelor, atunci teoria numerelor este, datorită supremei sale inutilități, regina matematicii nu am reușit niciodată să găsesc o citare exactă a acestei afirmații. Sunt sigur că spusele lui Gauss
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
geometrie ar putea crește, atât timp cât nu există niciun matematician atât de pur încât să nu manifeste deloc interes pentru lumea fizică; dar, în măsura în care el cedează acestor tentații, își va abandona și poziția sa pur matematică. Se impune aici o altă remarcă pe care fizicienii ar putea-o găsi paradoxală, deși paradoxul va părea, probabil, o afacere mai bună decât părea acum optzeci de ani. În mare, voi folosi aceleași cuvinte pe care le-am folosit în 1922 într-o adresă către
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
conștient, dar independent de acest efort, care joacă cel mult rolul unui declanșator, ca și cum ar fi fost un ac care ar fi stimulat rezultatele deja dobândite în timpul repausului, dar rămase inconștiente, să îmbrace o formă conștientă. Mai trebuie făcută o remarcă în privința condițiilor acestui efort inconștient, și anume aceea că efortul nu este posibil și, în orice caz, nu este fertil decât dacă este mai întâi precedat și apoi urmat de o perioadă de efort conștient. Niciodată (și exemplele pe care
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]