5,064 matches
-
mine. Lăsând în urma mea o dâră dublă de cauciuc fumegând, am gonit pe Sunset Boulevard, am trecut de trei ori pe roșu, după care am realizat o spectaculoasă aterizare forțată în parcarea de sub Vraimont Am deschis ușa și m-am repezit la lift. M-am ridicat în picioare, mi-am tras pantalonii care îmi înfășurau gleznele, și am încercat iar. Baftă baftă baftă, ah, ce baftă, îmi tot spuneam eu, în timp ce-mi ștergeam sângele din nas în camera 666
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să vă găsesc ceva pe măsură, îmi spuse bătrânul proprietar cu nobilă disperare, după cea de-a cincisprezecea vizită în depozit. — Ce nu puteți? Nu pentru seara asta. Mi-e imposibil. Am reușit să-și țin firea și m-am repezit la un alt magazin de pe aceeași stradă... da, și după aceea la un altul. Și după aceea la un altul. Iisuse, mi-am spus eu, și ăsta e New York-ul. Dracu să-l ia, capitala caloriilor, Orașul Umflaților, unde supergrăsanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stătea veșnic cu capul în poala lui și-și strângea picioarele cu mâinile până când închieturile i se albeau. în pat îl apăsa cu atâta putere, încât adesea îl lăsa fără suflare. Dacă-l vedea vorbind cu o altă femeie, se repezea la ei și, cu o voce dogită, le arunca insulte izbitor de vulgare, care o făceau pe biata femeie să fugă cât vedea cu ochii. Apoi Livia îi cerea scuze lui Vultur-în-Zbor, încercând să pară o fetiță sfioasă îo priveliște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de luptă. Virgil Jones stătea nemișcat, cu capul plecat, brațele întinse și mâinile desfăcute, ca un om care împinge o ușă foarte grea. Apoi s-a prăbușit fără de veste. O materie inertă prăvălită grămadă la pământ, în pădure. Vultur-în-Zbor se repezi înainte. Virgil Jones își revenea încet. — N-ar fi trebuit să-mi bat capul, spuse el. N-a fost de fapt nici o confruntare. N-aveam nici o șansă. Un purice care vrea să violeze un elefant. Nu puteam eu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe munte. Atunci îl auzise: vuietul ucigător. La început îl ignorase. Apoi vuietul devenise din ce în ce mai pătrunzător și l-a cuprins amețeala și senzația de detașare. Din fericire pentru el, Nicholas Deggle era un om cu prezență de spirit, așa că se repezise și se rostogolise în jos pe munte, ajungând dincolo de zona periculoasă. Apoi îpentru că putea recunoaște un efect al Trandafirului atunci când nimerea peste el) l-a blestemat îndelung și în tăcere pe Grimus. Ceai de rădăcini, spuse Dolores, dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Se întrerupse ca să vomite într-o găleată de sub tejghea. — Iisuse, Sfântă Fecioarăă gemea el. Tocmai în acel moment cățeaua alsaciană lui O’Toole a făcut un lucru neașteptat. Furișându-se pe lângă stăpânul ei, care vomita, și pe sub tejghea, s-a repezit la Virgil Jones, dând din coadă și lingându-l, pentru a-i oferi celui reîntors primul semn de bun venit. O’Toole a ridicat privirea, întunecat la față, și ochii i s-au mărit. — Bineînțeles că nu îmi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dacă ești amabil. îl ridicară de o parte și de alta pe Virgil Jones și-l târâră către ușă. Vultur-în-Zbor îi urmări cu privirea. Unu. Doi. Trei. Și, cu o bufnitură, Virgil ajunse pe pavaj. Elfrida Gribb, alarmată, s-a repezit la el și i-a așezat capul în poala ei. Dar atunci când și-a recăpătat cunoștința, Virgil s-a ridicat nesigur, și-a pus pălăria la loc pe cap și, fără să-i mulțumească, a pornit spre capătul îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
domnul Vultur! Fii bine-venit, după cum obișnuiau să spună cei din La Belle France. Permite-mi să dau degetul mare cu dumneata. Vultur-în-Zbor hotărî că fie mai dormea încă, fie nu auzise bine. — Degetul mare? — Da, da, da, da, da! se repezi piticul. Uite-așa, vezi? Țopăi în jurul lui Vultur-în-Zbor și îi întinse mâna. Mâna lui Vultur-în-Zbor se întinse automat, din politețe. Piticul își petrecu degetul mare peste cel al lui Vultur-în-Zbor și-i cuprinse palma, îndoind restul degetelor peste ea. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
țipăt prelung. Vultur-în-Zbor s-a uitat de jur împrejur în încăperea tăcută și goală. — CE S-A îNTÂMPLAT? a strigat. Unde este Elfrida? Contele a făcut semn cu capul înspre birou. — Un țipăt prelung, a repetat el. Vultur-în-Zbor s-a repezit către ușa închisă și a intrat în birou. în tăcerea de acolo, a avut impresia că aude un vuiet din străfundurile minții lui. Obloanele de la fereastră erau închise, așa că singura lumină din cameră pătrunse pe ușă odată cu Vultur-în-Zbor. Acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu o concentrare intensă, își tăie vena de la încheietura mâinii stângi. Apoi mută cuțitul în acea mână și, la fel de metodic se apucă să-și deschidă vena de la mâna dreaptă. De-abia acum Deggle ieși din starea de șoc și se repezi după cuțit. Ea îi evită mâna și-și duse lama cuțitului la gât. — Pentru numele lui Dumnezeu, ce crezi că faci? țipă el. — în fiecare noapte de atunci, de când am făcut dragoste, spuse ea. în fiecare noapte m-ai respins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
corect. Vultur-în-Zbor trebuia să fie cobaiul. Dacă te așezi în locul unde stau eu și te concentrezi asupra Porții, ar trebui să dai de ea, spuse Virgil. Apoi se trase trei pași spre stânga și-și încrucișă nerăbdător degetele. Vultur-în-Zbor se repezi deodată înainte și se așeză pe acel loc. închise iarăși ochii. Poarta, se gândi el intens. Aceasta este Poarta. Eu trec dincolo de Poartă. Trec prin Poartă. Trec dincolo. Aceasta este Poarta. își concentra permanent puterile, așa cum îl instruise Virgil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
apoi încercă zadarnic să-și alunge gândul din minte. — Prepelicarule, spuse Grimus. — Da. — Aceasta este ultima mea poruncă, rosti Grimus. — Da, zise Prepelicarul și tresări. — Porunca este Finală, spuse Grimus. Prepelicarul se întoarse și se îndreptă către ușă. Vultur-în-Zbor se repezi în urma ei și o prinse de umeri. — Nu te duce, îi spuse. împotrivește-te poruncii. Spune nu. — Vreau să mă duc, răspunse încet Prepelicarul. Vreau să-l văd ucis. Grimus râdea fericit în spatele lor în timp ce Vultur-în-Zbor îi dădea drumul surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el, uitându-se în sus, spre munte. Bravo! Deggle veni lângă el. — Nu-l găsesc nicăieri, spuse. Trandafirul a fost spart, îi explică Virgil Jones. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că Vultur-în-Zbor a reușit. Extraordinar! Nicholas Deggle se repezi înspre pădure. Ceva mai târziu se întoarse, plin de mirare. — Nu se mai aude vuietul, spuse el. Nici un pic. Putem urca în K. — Eu mă duc pe plajă, spuse Virgil Jones. Domnului Virgil Jones, un om lipsit de prieteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plânse ea peste umăr. Am nevoie să fiu lăsată în pace. Suki, în mod surprinzător, o luă pe sora ei în serios. Desigur, draga mea, probabil că încă te simți puțin amețită. Sunt sigură că nu ai vrut să te repezi la Sam. Hai - îmi zise adoptând din nou vocea ei suavă și superficială de gazdă-, hai să mergem să înfruntăm lumea. Am să-l țin pe David departe de tine dacă am să pot. M-am bucurat că Suki nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
haine atât de exigente, care să mă încapă numai când trăgeam aer în piept și îmi sugeam burta. Cum am ajuns acasă, am dat jos nenorocirea de costum, l-am azvârlit prin cameră și apoi am fost liberă să mă reped la înghețata Mars pe care o țineam în fundul congelatorului pentru o ocazie specială. Jumătate dintre stalactitele din congelator au ieșit odată cu ea, stricând astfel atrăgătorii dinți din gheață ai morții, care se formaseră acolo de ceva vreme, dar ciocolata vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
alea cu blat rotativ în mijloc, ca să ajungă toată lumea la mâncare. Și James a început la un moment dat să rotească chestia aia nenorocită până când sosul de soia a căzut și s-a împrăștiat pe Charles. Aproape că s-a repezit la James. Eu și Minorul a trebuit practic să îl ținem să nu îl bată. Minorul? am întrebat. A, e doar o poreclă stupidă din liceu. Simon e fratele mai mic. Îl strigam „Minorul“ și pur și simplu a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
către Charles, care s-a ridicat să o prindă, părând și mai jenat decât înainte. Voiam să vă întreb înainte, domnule, i-a spus lui Richard Fine, care părea foarte surprins. —Vai, Bells a fost mereu impulsivă, a spus Suki repezindu-se. Nu e vina ta, Charles. Va trebui să te obișnuiești cu acest fel de comportament, să știi. Nu ne felicită nimeni? a spus Belinda bosumflată. Tati, s-a întors către tatăl ei și a continuat pe un ton alintat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Momentul când aveam să intru în garsoniera ei de lângă piața Kogălniceanu și să-i spun ce? Pe la Chitila, Ester a plecat din ușa compartimentului. M-am despărțit posac de B. N-am vrut să o mai conduc. Aproape că am repezit-o, deși, știam, puștoaica nu avea absolut nici o vină. Decât că era nepăsătoare, îi plăcea muntele, mai ales Omul cu vârful lui, și prea puțin îi păsa cine o scotea la peisaj. Nu a înțeles atunci și nici n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în pala de lumină strecurată printre draperii, o copilă zveltă, culegând parcă sunetele și cuvintele acelea ciudate ale cântecelului din nevăzutele crengi ale unui copac crescut dintr-odată în mijlocul odăii. O urmăream nesătul de ea. Nu îndrăzneam totuși să mă reped și s-o trântesc în pat, hulpav, de parcă n-aș mai fi avut-o până atunci. Mă rușinam, ca niciodată, de dorința izbucnită. Mă lăsam doar copleșit de mica taină pe care Ester o oficia chiar atunci, pogorâtă ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cișmigiu“, privind buimac lumea din stația troleibuzelor și, fără a mai gândi ceva, zorind spre „Gambrinus“. Trec pe lângă mine - cel încă rămas în ușă, ezitând să se ducă la masa sa, cu cei doi orbi lingându-și obrajii - și mă reped pe scărița de lângă tejgheaua cu halbe pline. Sus, în bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș veni de foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
orbul discută ceva cu o femeie, poate chiar cu Veturia sau cu ochelarista pirpirie care tot insistase ca eu să gust din tortul ei, cum necunoscutul acela va da să cânte ceva dintr-o muzicuță, cum femeia aceea îl va repezi, cum bătrânul va îngâna ceva, ca o scuză sau ca o dojană, cum va trece în sufrageria în care petrecerea este în toi și, neluat de nimeni în seamă, se va cuibări în ungherul din spatele bibliotecii, între calorifer și măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de-acum, să scormoniți trecutul. Ce vreți? De ce nu ne lăsați să uităm?! Ce adevăr mai vreți? Ăsta a fost adevărul nostru, lăsați-ni-l. Căutați-vă voi adevărurile voastre. Și ce dreptate vreți să mai faceți? Încerca să se repeadă la mine. Să mă strângă de gât. Vichi se agățase de el și se chinuia să-l tragă în pat. — Da’ de tovarășu’ Paulescu ai auzit? continua să se agite Trombă. Tovarășul Moriț Paulescu, de la cadre, de el ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amintește despre ce-a fost și o pornim cu toții spre lumină? Zi, ce-ai fi făcut?! Te-ai fi spânzurat, când tovarășul Moriț ți-a garantat că, gata, dacă ești dispus, supus, totul va fi bine? Dădu iar să se repeadă la mine. Mă trăsesem în tocul ușii și îl priveam îngrozit. Se opri dintr-odată în fața mea, tocmai când ridicasem brațul și mă avântasem să-l pocnesc. Zâmbi, ca luminat de cine știe ce rază care îl străbătea chiar atunci. — Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Privește nedumerit coloana, țâșnește în altă parte, se agită o vreme, își alege o altă coloană și iar se izbește de ea. Odată a alunecat pe un scuipat și s-a prăbușit înainte de a atinge coloana. O femeie s-a repezit să-l ajute, speriată că o fi pățit ceva. Tânărul s-a ridicat jenat, i-a sărutat femeii mâna și a asigurat-o că nu a pățit nimic. „Lumea e ordinară, tovărășico“, a părut a zâmbi el încurcat. „Dă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-ți rupi gâtul. Miliția nu-și face datoria. Arestează oamenii muncii, da’ pă tebeciști îi lasă liberi.“ „Bine“, l-a întrebat femeia, „nu ți-e rău? De ce dai cu capul de zid?“. „Nu!“, s-a răstit el și s-a repezit spre o altă coloană. SCRIITOAREA. Venea la cofetăria „Tineretului“ și își întindea pe măsuța de lângă sobă teancuri de caiete, agende, creioane, fel și fel de foi, un borcan cu lipici și un fel de foarfece ciunt, cu un braț rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]