3,846 matches
-
evaluare de la cineva dintr-una din cele mai șic zone din Bath. Persoana respectivă îl ceruse pe Hugo în mod special. A zis c-au auzit că ești foarte bun, a adăugat Neil ridicând o sprânceană. —Așa cum și sunt, a replicat imediat Hugo. Nu-ți aduci aminte de casa-vagon? — Eu îmi aduc aminte de câinele ăla. De nenorociții ăia de galoși. Și de hambarul care trebuia vândut fără nici o problemă. Shauna, care trăgea cu urechea ca de obicei, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dându-i un cot cu subînțeles. Și m-am gândit: hei, ce pune la cale nebunaticul de Hugo? Dar trebuie să spun că am fost dezamăgită când te-am văzut cu ea. Sau poate... ușurată? —Nu te înțeleg, i-a replicat Hugo tăios. —Trebuie să-ți desenez? Am crezut că vrei să - ei, știi tu - dar după aceea, când am văzut-o pe ea, mi-am dat seama că era imposibil! Adică, tu ești căsătorit cu Amanda. Doamna cea mai aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aici? Acesta era un rezumat corect al situației lui Hugo. Nici el n-ar fi putut s-o exprime mai bine. Ăăă, păi, chiar și așa, cel puțin teoretic, sunt un bărbat însurat. —Și ce-i cu asta? i-a replicat Laura. Și eu sunt o femeie măritată. —Eu sunt tată, a adăugat Hugo. —Și eu mamă, a contracarat ea. Hugo a făcut un pas înapoi. —Laura, chiar nu cred că e o idee bună. —De ce nu? a mârâit ea, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lor, lui Hugo i-a venit să leșine de ușurare. Abia acum a realizat că se așteptase să vadă ceva similar cu ciuma bubonică. Nu arată așa de rău, a zis el. —Cu erupțiile nu se știe niciodată, i-a replicat ambiguu educatoarea. Da, dar nu arată a meningită sau ceva în genul ăsta, nu? Hugo știa că asta era adevărata temere. Chiar în dimineața aia văzuse în cabinetul medical postere cu pete în culori aprinse, care reprezentau rapidul și nemilosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice vioaie. Jake a fost un idiot. Recunosc. Dar o să-i mai dau o șansă. Am înțeles. Dar ești foarte sigură că vrei să stai cu - temporar, maică-sa și-a pierdut stăpânirea de sine - fanaticul ăla? —Mamă, i-a replicat Alice cu hotărâre. Trebuie să încercăm să facem relația asta să funcționeze, de dragul Rosei. Până la urmă, Jake e tatăl ei, iar eu vreau ca fiica mea să se simtă în siguranță, așa cum m-am simțit și eu, lângă doi părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tip tânăr care băuse prea multe pahare. A căzut pe trotuarul din fața barului. A chemat ambulanța, zicând că s-a rănit la un picior. Nu avea decât o vânătaie. Chestiile astea chiar că ne scot din sărite. Îmi închipui, a replicat Alice. Dar în situații din astea? a spus ea arătându-i pe Hugo și pe Theo. — În situații din astea? Paramedicul a ridicat din umeri. Sigur, erupția aia poate să nu fie deloc gravă. Dar se poate și să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
E despre viața mea în calitate de mamă care muncește. Cum jonglez cu cariera și cu responsabilitățile domestice. Cum încerc să lucrez în timp ce îmi mențin viața de familie. —Cum? a izbucnit Hugo. E un fenomen bine cunoscut al vieții moderne, i-a replicat Amanda. Și e foarte stresant. Dar tu nu jonglezi cu serviciul și responsabilitățile domestice, i-a atras atenția Hugo, hotărât să nu-și iasă din pepeni. A încercat să n-o bage în seamă pe Shauna care continua să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
coincidență uluitoare, a remarcat ea către Laura. Nici nu mi-a venit să cred că m-ai sunat și mi-ai spus că trebuie să vorbim chiar în secunda în care mă urcam în taxi la Heathrow. —Incredibil, i-a replicat Laura, care sclipea într-un costum de baie de un roz așa de tare că pe Amanda o dureau ochii. Și e grozav c-ai putut să vii direct la centrul de frumusețe, să te întâlnești cu mine, în loc să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ce-o să faci? a întrebat-o Laura nesesizând apropoul. Maxilarul bine hidratat și ușor bronzat mastica cu seriozitate somonul cu orez. Am o ședință foto cu Theo, a gemut ea. O să fie epuizant. —O ședință foto? Sună distractiv, i-a replicat Laura geloasă. Nu, sună a muncă grea, a corectat-o Amanda. —Pentru ce e ședința foto? a întrebat-o Laura. Amanda i-a explicat. —Vor să discute cu mine despre cum combin eu cariera cu viața de mamă de succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
imposibilă. Dar noi am reușit. —Și așa o să reușim și noi, a întrerupt-o Alice. Și Rosa n-o să afle niciodată că, la un moment dat, ceva nu a mers. Așa cum nici eu n-am știut. —Tatăl tău, i-a replicat mama ei cu blândețe, e un om foarte special. Dar, în opinia mea, Jake nu e. Cel puțin, nu în sensul ăsta. Draga mea, ceea ce vreau să spun e că am mari îndoieli că voi doi, chiar și cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Theo. —Of, Doamne, a repetat el către Rottweiler. Vreți să-l dați afară, nu? Sigur că asta vreți. Nimeni nu vrea un copil care mușcă... Vocea i s-a stins pe acest ultim cuvânt. —Din contră, domnule Fine, i-a replicat Rottweilerul cu vioiciune, ne-ar părea foarte rău să-l pierdem pe Theo. E un băiețel fericit și iubitor. Ceea ce vrem noi este să găsim o soluție. Să-l ajutăm să depășească acest moment. Hugo s-a întrebat dacă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avea să sufere consecințele. Amanda l-a fixat pe Hugo. —Arăți ca dracu’, a observat ea cu franchețe. Hugo începuse să se obișnuiască cu genul ăsta de remarci. Probabil pentru că în ultima vreme nu m-am distrat prea tare, a replicat el sarcastic. Se întreba ce voia nevastă-sa. Fără îndoială că voia să-l atragă în cursă, pentru ca Hugo să mai spună ceva ce putea fi folosit ulterior, la proces. Amanda s-a învârtit prin cameră, cu mâinile cufundate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avut timp de asta, a continuat Amanda ca o martiră. Asta până acum. Aseară am purtat o lungă discuție, la telefon, cu Laura. Ea m-a sunat. M-a obligat realmente să mă deschid în legătură cu toate. Nu mai spune! a replicat Hugo sardonic. Probabil că toată treaba necesitase un efort egal cu acela depus ca să deschizi o cutie cu pliculețe de ceai. Amanda a clătinat din cap nerăbdătoare. —A fost așa o ușurare. Măcar acum, am vorbit la nesfârșit despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era sigur dacă trebuia să râdă sau să plângă. Sau doar să urle și să sară pe fereastră. —Amanda, iartă-mă că sunt așa de prost, a zis el. — A, pentru asta te-am iertat de multă vreme, i-a replicat ea cu amabilitate. Dar unde ne duce toată discuția asta? Amanda și-a trecut mâinile prin păr plină de frenezie. — Laura m-a convins că, dacă-l iau pe Theo cu mine, la Londra, fac cea mai mare greșeală pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Joss, care nu numai că nu era la nici o demonstrație, dar nici nu avea habar c-ar fi trebuit să fie. —A, aha, a zis el. Deci, a ieșit pe undeva cu Jess, da? —Așa s-ar părea, i-a replicat scurt Alice, asurzită de zgomotul a milioane de penny căzând în același timp. Cum de putuse să fie așa de proastă? Așa de oarbă? Când în tot timpul ăsta adevărul fusese chiar sub nasul ei! Bineînțeles că Hugo bănuise care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care are nevoie de pauză, dar nu pentru că au răpus-o gândurile, ci pentru că a răpus-o, fii atent la ceea ce spun acum, dubla realitatea în care trăiești de multă vreme. Tresări. Mi-au răspuns gândurile sau mi-a dat replica același Magician nenorocit care vrea cu tot dinadinsul ca spectacolul să nu se mai termine niciodată? Tuși, apoi continuă să vorbească, făcându-se că nu a înțeles nimic din acele două realități menționate de vocea interioară: - Adevărul este că scenariul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
telefonică, de prin 1975, În cadrul căreia dumneaei s-a exprimat ca o țață mahalagioaică. Declarându-i cu durere că Toma a acceptat să joace În cel mai mincinos și mai abject film, Înjurând de cruce Mișcarea Legionară, ea se răstește, replicând că fratele ei este cel mai mare actor român „iara tini sâ-i mâșțî curlu alu Toma”. (= „iar tu să-i muști lui Toma curul”). Și Îmi Închise telefonul. În anul 2000, la apariția cărții „Intelectualii și Mișcarea Legionară. Mari conștiințe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
rezistenți din zarcă. Am fost chemat și eu de către un colonel jurist, care a căutat, chiar și În ultimele clipe, să-mi smulgă o declarație precum că renunț la poziția avută până În acel moment, dar a renunțat, văzând că am replicat foarte tranșant. În aceste condiții, i-am spus, prefer să mă Întorc În Zarca.” (paginile 153-154) Sunt atât de emoționante și cât se poate de citabile paginile despre revederile autorului, după 15 ani, cu sora Silvia din Buhuși, cu soră
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Îl privește fărĂ să răspundă, ca și cum tăcerea Însăși ar vorbi pentru ea. Șaman 125 — igalaq nu mai aude bine de la o vreme, explică Père Joseph, după o clipă de tăcere penibilă. Povestea plecării ei e lungă. — Ba aud foarte bine, replică bătrâna. Am plecat pentru că nu mai suportam să văd ce a făcut omul alb din neamul meu, adăugă ea privindu-l drept În ochi pe Jan. Père Joseph roșește ușor. Urmează din nou un val de tăcere penibilă. Nu mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
el și îl privește fără să răspundă, ca și cum tăcerea însăși ar vorbi pentru ea. — Igalaq nu mai aude bine de la o vreme, explică Père Joseph, după o clipă de tăcere penibilă. Povestea plecării ei e lungă. — Ba aud foarte bine, replică bătrâna. Am plecat pentru că nu mai suportam să văd ce a făcut omul alb din neamul meu, adăugă ea privindu-l drept în ochi pe Jan. Père Joseph roșește ușor. Urmează din nou un val de tăcere penibilă. Nu mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
apoi științele care le încarnează, în două mari grupe: metode staționare sau terestre și metode în mișcare sau fluviale. De aici, științe terestre și științe fluviale. Și dacă mi-ați zice că aceasta înseamnă să ne jucăm cu metafora, voi replica: totul este metaforă, și așa voi ieși din impas. Voi forța apoi metafora, vorbind despre drumuri sau metode de fier, ca în matematici, de aer, funiculare, de trecere, poteci, cărări, scurtături etc. și voi termina într-o manieră magnifică și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
cu ruga, să-i Înmoaie, poate-poate, inima, dar, zic, a rostit, el, cu ton jos: atunci, când o să muriți dumneavoastră, ce o să facem, unde o să vă Înmormântăm? La care, speriat de Întrebare, Mereuță Pârjol a ridicat brusc fruntea și a replicat: ei, bine, să nu mă Îngropați nicăieri! Să mă duceți acolo unde vă trimit eu, pe voi, acuma! Și să mă ardeți. Și cu cenușa ce să facem, după aceea, a Întrebat, enervat contrariat, refuzatul. Să v-o strecurați, pe deasupra
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
gândit că nu are rost să lungească vorba cu unul ca ăsta și s-a retras, În sine, ca un umil melcușor. Preventiv. Cu prudență. A zis, doar, ca să zică, și el, ceva, față de pretențiile aceluia: bine. Ei, i-a replicat eroul, dacă-i bine, apoi, bine să fie, și, pe săptămâna viitoare, când o să revin, să nu mai fii pe aici, nici tu, și să nu mai fie nici vreun altul ca tine! Bine? Bine. Și-a chemat, prin telefonul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a Înfășurat Într-o batistă, apoi, șia luat ochiul de geam și l-a Îmbiat, pe cumătru: hai, mă, că o să găsim noi o bere ca lumea și-n altă parte. Careva a sărit: lasă ochiul de geam. Nu, a replicat Valică, nu, pentru că, din moment ce l-am plătit, se cheamă că, de-acum Încolo, i-s proprietar. Da, mă, i-au sărit milițienii În ajutor. Și s-a dus. Și dus a fost, iată, o jumătate de veac. Iar acum, la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aflau, cum s-ar spune, peste drum, iar America era, lucru știut, țara tuturor posibilităților; totul s-a oprit la cîteva filmulețe private, plătite de către chiar părinții micuțului. Dar, Încet-Încet, bărbatul nu a mai putut să-l suporte, Bert era replica vie, permanentă, zi și noapte, a neputinței sale de a zămisli viață; omul se ura pe sine, ura băiatul, nevasta, era mereu prost dispus. Bert ajunsese, de-acum, la vîrsta la care trebuia să meargă În cluburi, discoteci, să atingă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]