4,361 matches
-
câștigă prin abstracție, iară sintezul prin combinație. Despre semnele concepturilor. Priceperea și dispărțirea semnelor Semn îndeobște este un obiect simțibil care, sau din fire, sau prin învoirea oamenilor, este hotărât spre aceea ca afară de sine să deștepte în noi încă reprezentația ăstui obiect. Acest semn este sau firesc sau voințelnic. Firesc semn este acela care este într-o firească legătură cu lucrurile însemnate; iară voințelnic, care numai prin buna plăcere a oamenilor este hotărât pentru a însemna vreun lucru; d[e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
convențional a stăpînirei cei mai înnalte. De semnele cele convenționale se țin asemenea și terminii, vorbele și cuvintele. Terminii sunt spuneri articulate prin care statornicim și împărtășim altora concepturile noastre. Pentru aceea de atâtea speții sunt terminii, de câte sunt reprezentațiile și concepturile cele printr-înșii însemnate. Unii termini sunt cari în statornicie totdeuna însemnează aceeaș înfățoșare și se numesc proprii. Socrat, Platon; iară alții cari sub tot aceeași însemnare cuprind mai multe înfățoșări și se numesc universale, spre ex[emplu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
când se vor însemna cu termini potriviți cu spiritul nației și cu firea limbei naționale. Deci fireasca cultură a limbei este însemnat obiect al literaturei. Despre judecăți (județuri) Priceperea și părțile alcătuitoare ale județurilor. Priceperea județurilor. - Noi nu numai formăm reprezentații și județuri, ci și hotărâm cum se au ele între sine când se rapoartă cătră acel obiect pre care îl înfățoșăm și așa ni le închipuim cu această hotărâtă relație. Făcând aceasta ni zicem a judeca. Puterea sufletului prin care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
rapoartă cătră acel obiect pre care îl înfățoșăm și așa ni le închipuim cu această hotărâtă relație. Făcând aceasta ni zicem a judeca. Puterea sufletului prin care lucrează aceasta se numește puterea judecărei, iar productul acestei puteri județ. Daca am reprezentația Petru și conceptul învățătură, acum de aș hotărî eu cum se au acestea între sine raportîndu-se către obiectul pe care ni-l arată și cu această hotărâtă raportare mi le-aș înfățoșa într-acest chip: Petru este învățat sau Petru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
benefic pentru sănătate”. Dacă bărbatul îți lasă mintea să rătăcească prea departe de acțiunea în care este implicat în timpul actului sexual sau dacă se complace prea mult în senzațiile plăcute ale ejaculării iminente, acesta va pierde controlul curând și întreaga reprezentația se va încheia înainte ca el să-și dea seama măcar. În una dintre cele mai fermecătoare analogii, Fata Simplă ilustrează pericolele neglijenței bărbaților din timpul actului sexual după cum urmează: A face dragoste cu o femeie este ca și cum ai călări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
În arhivele statului. Pseudo-Plutarh (Vitae decem oratorum 841 sq.) Îi atribuie oratorului Licurg propunerea de a conserva În felul acesta copiile oficiale, dar probabil că nevoia fusese resimțită mai Înainte. Știm că, din cînd În cînd, piesele erau reluate, după reprezentația originară, și că actorii aveau În chip firesc nevoie de copii noi: dacă ar fi fost constrînși să și le procure folosindu-se de copiile private, ar fi fost de-a dreptul extraordinară supraviețuirea În epocă ele nistică a atîtor
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pe toate palierele existenței: în practica relațiilor socio-umane, pe palierul politic, științific, religios sau cultural. În mod cu totul special, literatura, a cărei desfășurare în timp nu este altceva decât un lung șir de polemici, ne oferă cele mai strălucite reprezentații de acest fel, pentru că războiul condeielor aduce, în teritoriul arid, stăpânit de ethos, frumusețea și tensiunea tuturor resurselor emoționale și expresive puse în slujba lui pathos. Vom încerca, de altfel, să privim sintetic caracterul de element infrastructurant al polemicii în raport cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a-i prelungi inconfundabil substanța. Sensul dat de Arghezi caragialismului derivă dintr-un mod comun de a se instala în lumea valorilor răsturnate. Mundus inversus e, și pentru autorul Spinilor de hârtie, scena interminabilă (theatrum mundi) unde, zilnic, au loc reprezentații ale miticilor, ale moftangiilor, ale oportuniștilor și demagogilor, într-un cuvânt ale unei lumi percepute de suprasenzorialitatea lui "simț enorm și văz monstruos". Caragiale se postează în interiorul acestei lumi și o contemplă dezinvolt, "asumându-și rolul de comediant, el joacă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
secolul al XIX-lea, a fost "modelizat" de teatrul în stil italian, cu estradele lui, cu posturile de scenă, emfaza gesturilor și sonoritatea sloganelor, publicul aclamând pe stradă trupa, adică avangarda activă și cuvântătoare. A fost, fără îndoială, ultima mare reprezentație teatrală din istoria noastră (de atunci, platoul de televiziune a impus decorul și dramaturgia lui spațiului nostru public). După ocuparea Odeonului, asaltul regiilor video? Fiecare nouă mașinărie de transmisie colectivă reorganizează locurile noastre comune, aceste lucruri incomunicabile care ne permit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai coborât și mai încet. La ieșirea din sală nu ne înghesuim pentru a prinde un loc mai bun la garderobă. De asemenea, la garderobă așteptăm să ne vină rândul pentru a ne cere hainele. După spectacol, evităm să criticăm reprezentația cât încă ne aflăm în incinta clădirii în care aceasta a avut loc. Putem merge la cabinele actorilor pentru a le oferi flori sau a le cere autografe. Ar fi o dovadă a admirației noastre pentru ceea ce fac. Dacă mergem
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
speciile inte ligibile sunt, cel putin într un anumit mod, cunoscute? a pare a fi justificată. Mai mult, coroborând pasajele (ÎI.2.19.), (ÎI.2.21.) cu (ÎI.2.20.), conform cărora speciile inteligibile nu sunt singurele obiecte cunoscute, interpretarea reprezentațio nalista a procesului cunoașterii aferent nivelului speciilor inteligibile pare a nu mai avea nevoie de alte argumente. Cel putin aceasta este opinia lui Robert Pasnau. Dar, cu toate ca demonstrația propusă de exegetul american este elegantă și, pe alocuri, chiar seducătoare, cred
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
co.) și în De spiritualibus creaturis (a. 9, ad 6) . În fapt, ceea ce spune Pasnau poate fi schematizat astfel: există două interpretări, reprezenta tiona lismul idealist (II.B.1.) și reprezentationalismul realist (II.B.2.); fragmentul (ÎI.2.20.) infirmă reprezentațio na lismul idealist, iar reprezentationalismul realist este confirmat în pasajele (ÎI.2.19.) și (ÎI.2.21.). Însă, în cadrul pa să jului (ÎI.2.21.), accentul cade pe un singur termen, cel mai exotic de altfel, praeintelligo, praeintelligere. Nu mai
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
numelui dinastiei a aparținut lordului Stamfordham, secretarul particular al regelui. Au fost luate în considerație și alte apelațiuni: England, Plantagenet, Lancaster, York, Fitzroy. Decizia regală i-a provocat Kaiserului o glumă reușită, acesta spunînd că este nerăbdător să vadă o reprezentație cu "Nevestele vesele de Saxa-Coburg-Gotha" (aluzie la piesa shakespeariană "Nevestele vesele din Windsor"). Gestul era logic inutil, dar s-a dovedit psihologic eficace. Inutil pentru că (o spune tot Shakespeare) What's in a name ? That which we call a rose
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
bineînțeles? Să te joci de-a războiul în recreație, sau de-a bandiții, nu înseamnă să arăți arta în fașă, nevoia născândă de artă pentru sufletul juvenil? Și uneori aceste jocuri sunt organizate într-un mod mult mai armonios decât reprezentațiile teatrale; diferența este că la teatru îi privești pe actori, în timp ce aici chiar tineretul este actor. Dar jocul este ceva absolut normal!" (Partea a 4-a, Cartea a 10-a, Edit. Garnier, 1969, p. 751) Fără îndoială, datorită spontaneității fenomenelor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
s-a ajuns chiar până la a face din asta o competiție și un concurs. Solon, curios din fire și dornic să se instruiască, mergea să-l vadă pe Thespis care își juca piesele el însuși după obiceiul vechilor poeți. După reprezentație, îl interpelă și-l întrebă dacă nu-i este rușine să pronunțe niște minciuni atât de mari în fața atâtor oameni. Thespis răspunse că nu este nimic rău în a declama și a mima cum o face el ca în joacă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
căreia îi este sete de lacrimi, care ar vrea să se lase în voia suspinelor și să se sature de lamentații, pentru că în natura ei resimte asemenea dorințe, și mai exact aceleași pe care le satisfac poeții bucurându-ne în reprezentații, și că partea din noi care în mod firesc este cea mai bună, nefiind suficient întărită de rațiune și obișnuință, își slăbește supravegherea acestei părți plângăcioase, sub pretextul că sunt înfățișate în spectacol nenorocirile altora și că nu-i nimic
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl transformă pentru moment pe cel care râde, făcând să se elibereze forțele iraționale pe care le înlătură rațiunea. Astăzi am spune că dejoacă cenzura instituită de supraeu. "Nu se întâmplă același lucru în ceea ce privește ridicolul? Și când asculți într-o reprezentație teatrală sau într-o conversație privată o bufonerie de care te-ai rușina, și când simți o plăcere vie în loc să-i condamni perversitatea, nu ți se întâmplă același lucru ca în emoțiile patetice? Dorinței aceasteia de a stârni râsul, pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Platon, vor avea mereu mai multă suspiciune în privința comediei, decât în privința tragediei. Râsul le apare ca o formă de subversiune greu, chiar imposibil, de canalizat. După părerea lui Platon, actorul, mai mult decât spectatorul, riscă să fie pervertit de reprezentație. Rolul se răsfrânge asupra comediantului. Este nesănătoasă imitarea personajelor a căror conduită este reprobabilă. "N-ai remarcat că imitarea, începută din copilărie și prelungită în viață, tinde spre obișnuință și devine o a doua natură, care schimbă trupul, vocea și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
favorizează idolatria. În tratatul său despre spectacole, De Spectaculis, Tertulian scrie: "Diavolii, care prevăzând chiar de la început, că plăcerea față de spectacole ar fi unul din mijloacele cele mai eficace de a introduce idolatria, le-au inspirat, ei înșiși, oamenilor arta reprezentațiilor teatrale. Într-adevăr, ceea ce trebuia să folosească gloriei lor nu putea veni decât inspirat de ei: și pentru a învăța lumea despre această funestă știință, nu trebuiau să folosească alți oameni, decât pe aceia în apoteoza cărora găseau o onoare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în privința lucrurilor care servesc acestei imitări." Să cităm definiția lui Aristotel: Orice tragedie comportă în mod obligatoriu șase părți, funcție de care se califică. Acestea sunt subiectul, caracterele, expresia, gândirea, spectacolul și cântul; într-adevăr, există două părți care sunt mijloacele reprezentației, una care îi este modul, trei care îi sunt obiectele, și nu mai există altele în afara acestora (acestea sunt, în orice caz, acele elemente specifice ca să spunem așa, pe care mulți poeți le-au utilizat), pentru că spectacolul implică tot: caractere
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
au utilizat), pentru că spectacolul implică tot: caractere, subiect, expresie, cânt și gândire" (cap. 6). Este cazul să explicităm această definiție. Dacă luăm în considerare modul de reprezentare, organizarea "spectacolului" este unul din elementele piesei. Din punct de vedere al mijloacelor reprezentației, "expresia" și "compoziția cântecului" mai constituie două. În sfârșit, luând în considerare obiectele reprezentației, trei elemente intră în structura piesei de teatru, "subiectul", pe care Aristotel îl numește și "sistemul faptelor", "caracterele" și "gândirea". Cei doi termeni, de "caracter" și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Este cazul să explicităm această definiție. Dacă luăm în considerare modul de reprezentare, organizarea "spectacolului" este unul din elementele piesei. Din punct de vedere al mijloacelor reprezentației, "expresia" și "compoziția cântecului" mai constituie două. În sfârșit, luând în considerare obiectele reprezentației, trei elemente intră în structura piesei de teatru, "subiectul", pe care Aristotel îl numește și "sistemul faptelor", "caracterele" și "gândirea". Cei doi termeni, de "caracter" și de "gândire", acoperă conceptul de personaj 11. Aristotel definește "caracterul" (ethos) drept "tot ceea ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în comparație cu stilul, fie că sunt poeți ai scenei ca Racine, Hugo sau Claudel, fie că sunt maeștri ai intrigii precum Corneille sau Goldoni. "Poetul trebuie să fie poet de istorisiri mai curând decât de metri, pentru că el este poet pentru reprezentație și fiindcă ceea ce reprezintă el sunt niște acțiuni" (cap. 9). Tentația poetică este o primejdie de care autorul dramatic trebuie mereu să se păzească, căci acțiunea ar pătimi. Vigny era foarte conștient de acest lucru când scria, în Lettre à
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceeași latitudine. Arta sa constă în alegerea, în existența (reală sau legendară) eroului, a unor evenimente ieșite din comun susceptibile de a fi ordonate în mod coerent. În plus, ea (tragedia) are de partea ei scurtimea cu care atinge scopul reprezentației (mai concentrată, într-adevăr, o operă procură mai multă plăcere decât diluată într-o lungă durată ca și cum, de exemplu, s-ar fi făcut din Oedip de Sofocle o epopee tot atât de lungă ca Iliada). În plus, în epopei reprezentația are mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atinge scopul reprezentației (mai concentrată, într-adevăr, o operă procură mai multă plăcere decât diluată într-o lungă durată ca și cum, de exemplu, s-ar fi făcut din Oedip de Sofocle o epopee tot atât de lungă ca Iliada). În plus, în epopei reprezentația are mai puțină unitate (dovada este că din orice operă reprezentativă se scot mai multe tragedii, astfel încât dacă poeții epici tratează o istorisire unică, fie, prin scurtimea reprezentației, ea va părea să se termine brusc, fie, prin conformarea sa la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]