3,881 matches
-
amănunțit obiceiurile lui culinare și ea părea că ascultă cu interes. îi arătă fotografia din ziar și ea se arătă mai puțin impresionată decît se așteptase. Apărură și goluri în conversație, în care el se aștepta să își ia la revedere, dar rămase acolo, tăcută, pînă îi veniră alte idei. — O să te conduc pînă la casa mătușii tale, îi spuse și o porniră împreună. June mergea cu bărbia în vînt și gura ei vioaie strînsă, de parcă ar fi disprețuit mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-te. O să te simți mai bine dac-o faci. — Nu pot. McAlpin întinse o coală de hîrtie pe planșetă. Thaw îi zise brusc: — Am terminat-o cu ea. — Foarte înțelept. Dar nu-mi dau seama cum să-i spun „La revedere“. — Nu te obosi. Nu-i mai spune „Salut“. — Nu, trebuie să-i arăt că nu mai e drum de întoarcere. — N-are rost să tot clocești, Duncan. Lumina asta o să dispară peste trei-patru ore. Haide să facem schițe. — Nu. McAlpin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O, vai! Grăbiți-vă, ați întîrziat. Se întrebă de ce mîinile și gura lui nu făcuseră asta niciodată. Se auziră și alți pași, și atunci se depărtară. — N-o să mai vin la cor, zise el. Așa că intră pe ușa aia, la revedere. Ea zîmbi și intră repede pe ușă. El porni vioi spre atelier, intenționînd să înceapă să lucreze imediat. Despărțirea lor fusese atît de blîndă, că trei minute se simți total fericit, dar pe măsură ce timpul și spațiul se lărgeau, apărură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știu. Se întoarse și se prefăcu repede că lucrează. După cîteva minute, îl auzi pe bărbat cum tușește și zice: — Ei bine, Marjory. Cred că o s-o luăm din loc, Duncan. Thaw se uită în jur și le spuse la revedere. Cei doi se retraseră din nou în mijlocul bisericii. Apoi, bărbatul zise: — Apropo, știai că eu și Marjory plănuim să ne căsătorim? — Nu. — Da, ne gîndim la asta. — Bun. Urmă un moment de tăcere, apoi bărbatul spuse: — Ei, bine, la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
revedere. Cei doi se retraseră din nou în mijlocul bisericii. Apoi, bărbatul zise: — Apropo, știai că eu și Marjory plănuim să ne căsătorim? — Nu. — Da, ne gîndim la asta. — Bun. Urmă un moment de tăcere, apoi bărbatul spuse: — Ei, bine, la revedere, Duncan. După ce-o să ne căsătorim, trebuie să treci pe la noi. Ne gîndim la tine din cînd în cînd. — Bine, strigă Thaw. Silabele zăngăniră izbindu-se de ziduri și plafon. La ușă, o văzu pe Marjory privind înapoi și ridicîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca orice, pentru că era a lui Munro. — Doctore Munro! exclamă Lanark. — în acest moment nu sînt doctor, ci șambelan. Luați-vă rucsacurile. Lanark își aruncă rucsacul pe un umăr, și pe celălalt îl luă în mînă. Rima își luă la revedere de la Nan, care-și liniștea copilul care plîngea. Munro se întoarse și bătu cu bastonul în ușile mari, care răsunară și se deschiseră spre înăuntru. Munro îi conduse, iar Rima se lipi de Lanark. Ușile se închiseră. CAPITOLUL 32. Coridoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
or să vă trateze cu respect, iar la căderea Unthank-ului nu o să aveți probleme cu transportul spre Provan. — Se șterge? întrebă Rima. — Nu, doar soarele puternic îl poate șterge, și n-o să găsiți asta pînă nu ajungeți în Provan. La revedere. O porni prin sală, micșorîndu-se pe măsură ce se apropia de micul tron din depărtare, unde Moboddo, ca o păpușă în verde și stacojiu, primea cu grație o hîrtie de la conducătorul delegației pigmeilor. Munro își înșurubă măciulia și le făcu semn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întoarce în asemenea zone. — Atunci, înseamnă c-ar trebui să fie mai strălucitoare. — Nu. Cînd razele de lumină se întîlnesc la anumite viteze și unghiuri, se anulează reciproc. — Nu sînt om de știință și nu înțeleg asta. Haide, Rima. — La revedere, Lanark. Poate-o să ai încredere în mine cînd o să fii mai bătrîn. Lanark nu răspunse. Ușa se trînti în spatele lui. Merseră în ceață, ghidați de linia galbenă dintre ei. — îmi vine să cînt, zise Lanark. Știi vreun marș? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Te rog, vino cu mine, o rugă el umil. Ea nu se clinti. — Dacă bați suficient de tare în ușă, s-ar putea să-ți deschidă cineva. Ea nu se clinti. El puse lanterna lîngă ea și zise timid: — La revedere, și se depărtă. Cobora primul deal cu pași mari, cînd ceva îl împunse în spate. Se întoarse și o văzu cu lacrimi pe față și fără suflu. — M-ai fi părăsit! țipă ea. M-ai fi lăsat singură în ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o slujbă. Ai nevoie de așa ceva. Se duse spre intrare și se întoarse, sperînd să întîlnească o privire prietenoasă sau un semn de apreciere, dar fața ei era atît de împietrită că nu făcu decît să dea din cap. La revedere, tati, zise Alexander indiferent. Lanark îi făcu un semn cu mîna, ezită și, apoi, plecă. CAPITOLUL 38. Unthankul Mare Naosul era plin de umbre și părea imens și gol pînă se apropie de ușă și-l văzu pe Jack stînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
curînd. — Nu, dacă nu merge și Sandy. Dacă ne suni mai întîi, poți veni oricînd. Frankie are numărul și adresa. O să avem nevoie de o babysitter. — Spune-i lui Sandy c-o să vin curînd, și o să-l vizitez des. La revedere. Ea se ridică, luă geamantanul, ezită și zise: — Sînt sigură c-ai fi mai fericit dacă te-ai plînge mai mult. — Ai rămîne, dacă m-aș plînge? Nu, ți-ar fi mai ușor să pleci. Așa că, să nu te gîndești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Știa că ar fi groaznic ca băiatul să aibă amintirea unui tată demn de milă, și-și întoarse fața, întări mușchii pentru a reține durerea înăuntru. Alexander se întorsese spre televizor. Lanark se ridică și merse împiedicat spre ușă. — La revedere, îi spuse el. — La revedere. Mereu te-am îndrăgit. Te voi îndrăgi mereu. — Bine, zise Alexander privind fix ecranul. Lanark ieși și se așeză pe scări și-și frecă fața cu ambele mîini. Sludden apăru în capul scării și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca băiatul să aibă amintirea unui tată demn de milă, și-și întoarse fața, întări mușchii pentru a reține durerea înăuntru. Alexander se întorsese spre televizor. Lanark se ridică și merse împiedicat spre ușă. — La revedere, îi spuse el. — La revedere. Mereu te-am îndrăgit. Te voi îndrăgi mereu. — Bine, zise Alexander privind fix ecranul. Lanark ieși și se așeză pe scări și-și frecă fața cu ambele mîini. Sludden apăru în capul scării și zise: — Regret, dar presa se grăbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Gay. — Indentifică pe sine. — E delegatul din Unthank, ușor în întîrziere, iar eu sînt din partea presei. — Delegatul poate intra. Presa nu poate intra fără cardul roșu. Delegatul poate intra. Se retraseră, lăsînd un spațiu îngust între ei. — Ei bine, la revedere, Lanark, zise ea. îmi pare rău că n-o să-ți pot suci brațul la momentul potrivit. Dar dacă o să reușești să faci pe forțosul, bătrînelule, o să aud asta. Se răsuci și se depărtă. — Delegatul poate intra. Sau Nu, spuseră oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
UNDE E IUBIREA. NU ȘTIAM CĂ TIMPUL SE ADAUGĂ PĂMÎNTULUI. EVENIMENTELE LUNECĂ îN DERIVĂ ȘTERGÎND REPERE, RIDICÎND NIVELUL, ASEMENI ZĂPEZILOR. AM CRESCUT. HĂRȚILE MELE SÎNT îNVECHITE. DEASUPRA MEA E PĂMÎNTUL. NU MĂ POT MIȘCA. A SOSIT VREMEA SĂ PLEC. LA REVEDERE Addendum: Cum a crescut Lanark Ei bine, salut din nou. Cînd editura Canongate a publicat Lanark în 1981, aveam 45 de ani și credeam că romanul va deveni celebru după moartea mea. Un editor londonez mi-a spus că Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cel mai direct, dar eu nu pot rezolva problema. Doresc să vă adresați unui psihiatru pentru a vi se face o fotografie a cortexului. Am unele impresii, în legătură cu creierul dumneavoastră, dar nu reușesc să le precizez. Și acum, gata. La revedere, pe mâine. Poarta se redeschise automat cu un clinchet. Gosseyn ieși în coridor, ezită un moment, apoi își făcu drum prin mulțimea grăbită luând-o spre nord. Ajunse la un bulevard pavat. Către nord-est, la vreo 500 de metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se ridică. Deși părea preocupat, era totuși calm. ― Ei bine, trebuie să ne oprim aici. Cred că am aflat ce doream ― am încercat să-mi formez o părere despre dumneata. Și îmi este clar că nu ești ultimul Gosseyn. La revedere, și amintește-ți ce ți-am zis. Fă concesii, pentru moment. Rămâi în viață. Împreună cu soldatul din gardă ieși pe aceeași ușă prin care trecuse și Patricia cu un sfert de oră mai înainte. Nu trecură decât câteva secunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
încerc norocul, dacă o faci și tu. Mâine, la ora unu; dar ai grijă, când intri, să nu dai nici peste Prescott, nici peste Thorson și nici peste Crang. Grav, Gosseyn o asigură că va fi atent, îi spuse la revedere și închise. Prescott fu cel pe care îl întâlni. 21 "Un celebru fizician din epoca victoriană a spus: "Pentru viitoarea generație de fizicieni n-a mai rămas de făcut decât determinarea următoarei zecimale''. Ori, în generația care a urmat... Planck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dorești. Se opri. Aproape că uitase că și ea are o problemă. ― Ai face mai bine să chemi niște zidari să refacă peretele. Cât despre rest, presupun că-ți cunoști mai bine decât mine situația, așa că nu mai insist. La revedere și succes. Ieși și, peste câteva momente, era pe bulevard. Odată ajuns în oraș, intră într-o farmacie și ceru un flacon de drog hipnotic. ― Aha, aveți de gând să vă pregătiți de pe acum pentru antrenamentele jocurilor viitoare? ― îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
N-am timp să-ți explic. Citește ziarele. Se ridică: ― Ține minte, adu distorsorul la băiatul de jos. Mâine dimineață, te voi căuta la el. Scotoci prin poșetă, găsi o cheie și i-o aruncă pe pat: ― Pentru cătușe. La revedere și succes. Ușa se închise în urma ei. Gosseyn își scoase cătușele și rămase gânditor pe marginea patului: "Despre ce-mi tot vorbea?" Își aminti că-i spusese ceva despre o notă. Privirea lui tulbure dădu un. ocol camerei și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
măsurat-o din creștet până în tălpi, a văzut că ies aburi din ea, că fumegă, pe Dragoș părea că nu-l vede. „și acum unde te duci ?“, m-a întrebat. „Habar n-am“, i-am răspuns. și am adăugat : „La revedere, Maria“. „Vino să stai la mine“, a propus ea, „am un atelier nou, nu e departe, e liber“. „Regret, Maria“, i-am spus, „dar acum sunt, cum s-ar zice, logodit, ea e logodnica mea, iar purtătorul ăsta de căciulă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să facă în așa fel încât să puteți vorbi cu ...ă... autoritățile constituite aici, zise Gosseyn reprimându-și un zâmbet. Nu existau "autorități" pe Venus, dar nu era de fel momentul îmbarcării în vasta chestiune a democrației non-A. - La revedere și succes. Se auzi un declic și imaginea intensă se șterse de pe ecran. Gosseyn ordonă roboperatorului să treacă toate apelurile stelare viitoare la Institutul de semantică al celui mai apropiat oraș și debranșă. Era cât se poate de satisfăcut. Pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cel mai direct, dar eu nu pot rezolva problema. Doresc să vă adresați unui psihiatru pentru a vi se face o fotografie a cortexului. Am unele impresii, în legătură cu creierul dumneavoastră, dar nu reușesc să le precizez. Și acum, gata. La revedere, pe mâine. Poarta se redeschise automat cu un clinchet. Gosseyn ieși în coridor, ezită un moment, apoi își făcu drum prin mulțimea grăbită luând-o spre nord. Ajunse la un bulevard pavat. Către nord-est, la vreo 500 de metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se ridică. Deși părea preocupat, era totuși calm. ― Ei bine, trebuie să ne oprim aici. Cred că am aflat ce doream ― am încercat să-mi formez o părere despre dumneata. Și îmi este clar că nu ești ultimul Gosseyn. La revedere, și amintește-ți ce ți-am zis. Fă concesii, pentru moment. Rămâi în viață. Împreună cu soldatul din gardă ieși pe aceeași ușă prin care trecuse și Patricia cu un sfert de oră mai înainte. Nu trecură decât câteva secunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
încerc norocul, dacă o faci și tu. Mâine, la ora unu; dar ai grijă, când intri, să nu dai nici peste Prescott, nici peste Thorson și nici peste Crang. Grav, Gosseyn o asigură că va fi atent, îi spuse la revedere și închise. Prescott fu cel pe care îl întâlni. 21 "Un celebru fizician din epoca victoriană a spus: "Pentru viitoarea generație de fizicieni n-a mai rămas de făcut decât determinarea următoarei zecimale''. Ori, în generația care a urmat... Planck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]