3,455 matches
-
ce impact emoțional trebuie să fi avut astfel de cuvinte în mintea impresionabilă a copiilor către care oratorul își împrăștia emisiunea discursivă. Intenția emitentului era, fără îndoială, aceea de a transfigura, de a produce o epifanie colectivă, care să le reveleze intern celor care s-au cuminecat din cuvintele profetului orator necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe pământ" (p. 23), anume formarea unei singure ființe românești, una și nedespărțită. Tulburătoare sunt elogiile închinate morții, care prefigurează tragicul cult
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
noștri" (p. 16). Chiar dacă unele dintre virtuțile național-militare păstrează același denominat lingvistic, ca de exemplu "credința" care este una din cele trei virtuți teologale, semantica lor este profund alterată. Dacă în tradiția creștină, credința semnifică îmbrățișarea de către creștin a adevărurilor revelate de divinitate, în concepția național-militară aceeași virtute a credinței este îndreptată către Patrie, Tron și Dinastie. Ea este "hotărârea înaltă, pornită dintr-un sentiment adânc de a-și iubi Țara, Tronul și de a fi supus legilor și regulamentelor militare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Cioran nu vede o altă modalitate de a intra în Istorie (cu majusculă) decât prin brutalitatea violentă a războiului, Blaga găsește "salvarea prin stil" (Durandin, 1998, p. 209). "Sufletul românesc" devine obsesia analitică a filosofilor națiunii, care încearcă să-i reveleze tainele etnice, prin abordări etnopsihologice (Rădulescu-Motru, 1937) ori prin mijloacele monografice specifice Școlii sociologice de la București, la care trebuie adaugate eforturile teologale întreprinse de N. Crainic, D. Stăniloae sau M. Vulcănescu. Indiferent prin ce mijloace specifice, radiografierea idiografiei spiritualității românești
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
identitară s-a reconfigurat în jurul ideii de Națiune, aceasta din urmă recâștigându-și locul central pe care l-a avut începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea în conștiința de sine a românilor (Verdery, 1991, p. 122). Documentul programatic care revelă noua turnură națională a retoricii oficiale sancționate de către partid este Programul Partidului Comunist de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism (1975). Titlul "rebarbativ", cum îl cataloga istoricul V. Georgescu (2008), anunță noua dogmatică a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă în nazism - grozăvia Holocaustului stă mărturie cutremurătoare pentru potența criminală uriașă a forțelor ideologice rezidente în naționalism - au revelat din plin valențele distructive ale naționalismului. Experiența traumatică a Holocaustului și a celor două războaie mondiale ce s-au originat ideologic din naționalism a semnalat imperiozitatea morală și politică de imaginare a unor soluții alternative exclusivismelor naționaliste. Sub umbra amenințătoare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în practica concretă. Se are, astfel, în vedere un regim care are o politică de distrugere sentimentală de apartenență la o patrie comună și apelează la o răzbunare oarbă; toate acestea sunt de natură a vătăma societatea siriană și a revela o distrugere care depășește toate barierele; o asemenea situație nu datează de azi, și constituie rezultatul regimului baasist de jumătate de secol. * Cu prilejul întâlnirii miniștrilor apărării ai statelor membre ale N.A.T.O. la 21-21 februarie 2013, la Bruxelles, reprezentanți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
propriu faptul-de- a-fi-în-lume", sunt veritabile făptuiri (intențional-constitutive) ale Dasein-ului. Toate acestea nu mai pot fi recunoscute în mod direct ca fiind fapte care țin de dictatura judicativului. Dacă țin, atunci simpla lor descriere nu mai are puterea de a le revela; este necesară, pentru acest scop, o reducție de tip fenomenologic, care să indice intenționalitatea Dasein-ului împlicată în propria sa constituire existențială. De aceea o descriere a "structurii factice" a acestuia nu mai este suficientă pentru a-l lăsa să se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a celor doi termeni centrali, ființa și timpul, cu scopul de a sesiza, mai departe, sensuri ale constitutivității judicative. Dar ființa și timpul își pierd sensurile, pe măsură ce fiecare este lăsat (de celălalt) să vină din el însuși, adică să-și reveleze propriul; iar revelarea propriului este evenimentul însuși (poate ar fi mai potrivit să spun "întâmplare destinală" în loc de eveniment). Heidegger spune: "evenimentul revelării propriului nici nu "este", nici nu "este dat"."180 În termenii săi, evenimentul trebuie gândit prin sine, pentru că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar fi posibilă fără relația cu sine a ființării conștiente, așadar fără ca ea să fie un sens al timpului, care, timporizând prin cele trei momente ale sale respectiva ființare, o pune pe aceasta în identitate cu sine și i-l revelează pe Celălalt în propria-i ființă. Acesta însă nu poate scăpa "reificării"; de fapt, el este, în modalitate natural-istorică, Celălalt ca ființare-simplu-prezentă: este "semenul". Gândul din urmă, referitor la imanența Celuilalt și la diferența sa față de "semen", nu este cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestor "teme ontologice", aparținând unei ontologii formale sau materiale. Desigur, s-ar putea obiecta că aici este vorba despre un abuz de raporturi, datorat unei neînțelegeri a ierarhiilor logice și ontologice în funcțiune ("autorizate"); în fond, ființarea căreia i se revelează ființa Celuilalt în propria-i ființă nu are nevoie de un intermediar în relația sa cu ființa însăși sau cu sine, atâta vreme cât Celălalt este timporizat ca survenire a viitorului "meu". Și, într-un fel, acest fapt are șanse de valabilitate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
supus în lungii ani de temniță și în pofida unei infirmități fizice accentuate. Însă cum a încăput în egală măsură în aceeași persoană și o sensibilitate sufletească uriașă, aceasta nu poate fi decât o lucrare a lui Dumnezeu și pentru a revela această enormă sensibilitate sufletească, ca și dragostea de neam a lui Radu Gyr, aș cita câteva dintre cuvintele pe care, în urmă cu 76 de ani, marele poet le scria în ziarul „Gândirea”, condus la vremea aceea de Nichifor Crainic
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
unde, Într’adevăr, omul provine dintr’un mamifer, acela dintr’o reptilă, aceea dintr’un batracian, apoi, adică Înainte, un pește... și, tot așa, până la unicelularul heterotrof urmaș al coacervatului, el Însuși succesor al unui mineral, care Încheie cu biologia, revelând chimia. Dar nu Într’acolo găsesc răspunsul datorat delicatei noastre amfitrioane. Mă pot ajuta Însă legile evoluției extinse, aceea care acceptă - s’ar putea să mă contrazică pragmaticii mei colegi - că ceea ce am aflat de la evoluție, la nivelul biologic, e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nord decât În sud. Adică Înălțimile, ordinea și diversitatea deci, În antiteză cu platitudinea apei definitorii pentru sud, adică a entropiei. À propos: chiar polul nord e țuguiat, iar cel sud scobit, chiar dacă pe distanța a câțiva zeci de metri, revelând negentropia unei Înălțimi În raport cu entropia vreunei zănoage, pe care procesul spontan de roadere a negentropiei caută s’o umple. Și chiar ozonul, substanță negentropică, fuge ca dracu’ de tămâie de polul sud și se simte ca peștele În apă la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
totul deosebită. Dacă nu crede, n’are decât să repete experiența cotidiană a bețivului medieval, căruia cârciumarul Îi boteza vinul: prin pereții unei cupe strunjite din lemn de iederă - musai -, trece apa chioară, nu aceea a vinului. Iar proprietatea fizico-chimică revelată de această experiență se reflectă În biologic protejându-l față de orice factor - fie chimic, fie radiativ - care atentează la esență, adică la integritatea mesajului Înscris În ADN. călcați colcăie de viață. Care ființă trebuie să și aniverseze ziua. Care? Cea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
creativitate, adică ceea ce constituie partea de nemurire ce-i revine omului, întrucât acționează și dăinuie dincolo de moartea lui8. Realitatea strictă, pe de o parte, și sublimarea ei în operă, pe de altă parte, rămân, însă, un mister. Or, misterele se revelează doar, nu se și comunică. NOTE 1 Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 502. V. Anexa. 2 Lee Smolin, Spațiu, timp, univers. Trei drumuri către gravitația cuantică, Traducere din engleză de Anca Vișinescu, București, Editura Humanitas, 2006, p. 65. 3 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
are nevoie de oriunde acestea îi stau la dispoziție 20, așa încât structurile spirituale ale inconștientului însuși gândesc altfel decât după regulile de gândire ale conștiinței 21. Este vorba aici despre o șansă ontologică esențială, căci altfel cum s-ar mai revela artele, creativitatea? N-ar fi, în lipsa lor, un plictis continuu pe pământ ? N-am trăi într-o lume de cristale văzătoare și imobile, nu s-ar robotiza totul ? Fără arte, fără științele umaniste eficiența singură împiedică însuși mecanismul de înaintare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca atare. Cercetarea documentar-exegetică este calea cea mai adecvată de iluminare a însemnelor realului "topit" în operă. Cele mai frecvente însemne provin din sfera spațiului Ipoteștilor. * * * Așadar, spațiul în structura și întinderea sa reflectă experiența noastră cosmică 7. El se revelează în raportul eu-univers exterior. O certifică Eminescu însuși în manuscrisul 2275 B, fila 37, unde, răspunzând la întrebarea ce este coadaptația, scrie: Mediul considerat parte din mine. Căutând locurile ipoteștene ale mediului natural în care a crescut și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eminescu este chiar filozofia. A tradus din Immanuel Kant, într-o perioadă când canoanele limbii române nu erau fixate, cu atât mai puțin cele ale exprimării filozofice. Și a făcut-o exemplar. Cât privește liantul tuturor domeniilor spiritului, acesta este revelat cu asupră de măsură în caietele-manuscris. Într-o scrisoare către Titu Maiorescu, Eminescu considera propunerea magistrului de a-și asuma mult-grăitoarea calitate de profesor de filozofie [...] îndeajuns de măgulitoare și în acord cu întreaga mea aplicare firească 12. Năzuințele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
împrejurări, ar intra în conflict cu alte moduri nepereche de intuiție 19. Mai mult decât atât, glisând în spațiul transdisci plinarității, Basarab Nicolescu afirmă că poezia este suprema aproximare cuantică a lumii. Mecanica cuantică descrie mecanica universului, în timp ce poezia îi revelează secreta dinamică 20. Această interferență suprareală a celor două entități care se unesc în Absolut, dincolo de marginile comune ale zărilor văzute de oamenii obișnuiți, este surprinsă și în apropierea făcută de Emil Cioran între poet și profet; ei nu demonstrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
locuri destinul operei eminesciene care a modelat în mod esențial destinul realității ipoteștene și care, la rându-i, a modelat viziunea despre lume a poetului. Consubstanțialitatea de adâncime a celor două destine, semnalată constant în această carte, este menită să reveleze importanța covârșitoare pe care Ipoteștii au jucat-o atât în viața mundană a poetului, cât și în viața lui transmundană convertită în operă. Invocând cuvintele lui Petru Creția, constatăm faptul că scrisul suplinește cu mijloacele lui tot ce are de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
incursiuni culturale de-a dreptul excepționale. Ar fi venit în seria deschisă de Jurnalul altui fost pușcăriaș în anii '50, țăranul bucovinean Toader Hrib ("Cronica de la Arbore", tipărită în două ediții) care, evident, pe alt palier și cu alte mijloace, revela la fel de sincer un univers bucovinean luminat de aceeași bucurie dăruită și întemeiat pe aceeași credință: spiritul nu trebuie să se lase copleșit de "vremi". Cenzura fiind în floare, rămânea soluția ingrată și provizorie a croșetelor, îmbinată cu subterfugiul trimiterii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
undeva, și... aerian: lui îi aparține titlul antologic "Flămânzii de ieri și de azi". A urmat trudnica înființare a revistei "Cronica". Într-o formulă organizatorică aiuristică (trei redactori șefi adjuncți și nici unul șef...) Sturzu, aflat printre cei trei, și-a revelat calitatea și disponibilitățile mentorului. Chiar și întrecea măsura acordând nelimitat credit tinerilor dar, de regulă, a mizat corect. A urmat directoratul Teatrului Național (el mi-a jucat prima piesă, "Tango la Nisa"), cea mai fastă perioadă a omului de cultură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de mult pe marii ieșeni ai începutului de veac; coborau din pagina severă a manualului pur și simplu reînviau. Nu mai erau personalități osificate, încătușate în zgârcite capitole de dicționar, ci oameni în toată puterea cuvântului. Deși nu-i ierta, revelându-le cu nedesmințit umor cusururile, Leon îi creiona cu drag și cu respect. L-am crezut, mai întâi, ușor șuetard și prea aservit devizei junimiste "anecdota primează". Fals. Un studiu doct și doldora de subsoluri savante poate fi mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
apariții în care am fost implicat: poezie Mihai Ursachi, proză, I.D. Sârbu, critică, Magda Ursache, publicistică, Ion Petru Culianu. Magda se află, cum se vede, într-o companie onorantă. Linia evoluției ei ulterioare a cunoscut sincope (al căror mecanism îl revelează romanul "Universitatea care ucide" și, mai ales, confesiunile din "Saeculum" în dialogurile cu Al. Deșliu), păstrând, totuși, o tendință ascendentă, devenită de-a dreptul explozivă în ultimul deceniu. Afurisita muiere (examinat prin etimologie, substantivul muiere n-are nimic peiorativ) trăsnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de documente, parte cunoscute, parte inedite. În mare, imaginea asasinului a milioane de ruși n-are nici cum și nici de ce să fie despărțită de sintagma "criminal sângeros" ce l-a definit și-l va defini în veci. Este, însă, revelat mecanismul intim al terorii și se propun corecturi de imagine, fie prin negarea unor acuze, fie prin recurgerea la nuanțări adesea surprinzătoare. Prin 1953, posesorii Marii Enciclopedii Sovietice au primit prin poștă un text despre Marea Bering, odată cu sfatul imperativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]