2,564 matches
-
de nituire se făcea la plecarea din temnița de origine. Când se ajungea la destinație se tăiau niturile, brățările se desfăceau și omul putea păși liber. Pentru baterea și tăierea niturilor trebuia să stai culcat ca balamaua să se poată rezema pe o bucată de șină de cale ferată, drept nicovală și cu un ciocan să se izbească nitul, care odată tăiat se puteau desface brățările și lanțurile. S-au întâmplat multe cazuri când ciocanul în loc să izbească nitul lovea brățara, care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de ce. Dintr-o sală de dezbatere am fost dus într-un antreu, care dădea afară, în spatele clădirii. Aici, în această cămăruță am găsit un om îmbrăcat în haine de închisoare, vărgate. Se vedea că le purta de multă vreme. Stătea rezemat de calorifer. L-am recunoscut repede: ochii negri, sprâncene stufoase mari. M-a recunoscut și el. Nu ne văzuserăm de prin 1948. N-a manifestat nici un sentiment. Sergentul care îl păzea n-a zis nimic, n-a făcut nici un semn
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
imprim conturul urechii pe metalul sclipitor. Se pare că liftul era făcut dintr-un aliaj care absorbea orice zgomot. Am încercat să fredonez Danny Boy, dar melodia a reverberat în urechile mele ca tusea astmatică a unui câine. M-am rezemat, resemnat, de peretele liftului și am decis să-mi număr mărunțișul din buzunare ca să-mi omor cumva timpul. Pentru o meserie ca a mea e foarte important să știi să-ți omori timpul. La fel de important ca antrenamentul pentru un boxer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zece. În total, trei mii opt sute zece yeni. Un fleac pentru sistemul meu de calcul. Mi se părea chiar mai simplu decât dacă mi-aș fi numărat degetele de la mâini. Mi-am proptit, satisfăcut, picioarele în podea și m-am rezemat de peretele din oțel inoxidabil, cu privirile ațintite la ușile din fața mea. Tot nu se deschideau. Nu pricepeam deloc de ce le trebuie unor uși de lift atât de mult timp ca să se deschidă. Am stat puțin și m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
urmă am decis că era mai înțelept să nu întreprind nimic și să fac doar ceea ce mi se cerea. Eram acolo în interes de serviciu. Nu trebuia să-mi fie teamă și nu aveam de ce să mă alarmez. M-am rezemat de peretele liftului și mi-am băgat mâinile în buzunare. Am mai numărat o dată mărunțișul. Trei mii șapte sute cincizeci de yeni. Am terminat de numărat cât ai zice pește. Trei mii șapte sute cincizeci de yeni? Ceva nu era în regulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ciclul de o oră și apoi o jumătate de oră. Cât a lipsit bătrânul, am făcut pauză de două sau de trei ori. În pauze, mergeam la toaletă, stăteam întins pe canapea cu gândurile departe sau, pur și simplu, îmi rezemam capul de birou. Canapeaua era superbă. Nici prea tare, nici prea moale. Perna era și ea tocmai bună. Am dormit eu pe multe canapele până acum, făcând tot felul de calcule, dar să știți că nu-i ușor de găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce să-i răspund. Din fericire, am ajuns la lift. Ușile s-au deschis imediat și fata a așteptat cuminte, ca un câine dresat, să intru. — Pe curând! zise ea. Ușile liftului s-au închis fără nici un sunet. M-am rezemat de un perete și-am oftat adânc. 6 La capătul lumii Umbra Când mi-a pus pe masă primul vis vechi pe care urma să-l citesc, nu mi-am dat imediat seama ce era. M-am uitat la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe nimeni existența mea. Foarte bine. Nici eu n-aveam treabă cu nimeni. Am scos niște gheață din congelator și mi-am preparat un whisky cu sifon. M-am dezbrăcat, m-am băgat în așternut și am savurat pe-ndelete băutura, rezemat de tăblia patului. Aveam senzația că o să-mi cadă nasul în pahar din clipă-n clipă, dar nu puteam renunța la ritualul acesta minunat. Nu concep să adorm fără să beau un pahar în timp ce ascult muzică sau citesc o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rânduri că a jucat tenis de masă în timpul școlii, dar n-am înțeles niciodată de ce insista atât de mult asupra acelui amănunt și nici nu știam că abandonarea unui asemenea sport duce la îngrășare. Era o dolofană fermecătoare. Când îmi rezemam capul de pântecele ei, mă simțeam ca pe o pajiște înflorită în toiul primăverii, iar coapsele erau plăcute ca un așternut proaspăt aerisit. I-am spus de multe ori că-mi plăcea - așa e felul meu, să spun ce gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
activitate gastrointestinală. Mi-am amintit o scenă din filmul Ochi pentru ochi. Stomacul ei uriaș m-a trimis cu gândul la misiunea secretă a submarinului pe care se afla Curd Jurgens. Mi-am ridicat capul de pe stomacul ei. M-am rezemat de pernă și i-am cuprins umerii, adulmecându-i părul. — Ai apă tonică? — În frigider. Aș avea chef de o votcă cu apă tonică. Se poate? — De ce nu? — Vrei și tu ceva de băut? — Beau și eu ce bei tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
faci calcule rapide cu el. Am folosit și eu o dată tipul acesta. Am închis ochii și m-am gândit la calculator. Ea a mai pregătit două pahare de votcă cu apă tonică și le-a adus la pat. Ne-am rezemat amândoi de pernă și am sorbit din băutură. Încet-încet. Când s-au terminat melodiile, acul s-a așezat automat la capăt și l-am mai ascultat o dată pe Johnny Mathis, având astfel ocazia să fredonez din nou Cerul e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
doar pe tine. Asta-i regula. Fiecare Cititor-de-vise cu asistenta lui. Când o să renunți tu la slujba asta, va trebui să părăsesc și eu biblioteca. N-am înțeles mare lucru, deși mi se părea logic ce-mi spunea. Ne-am rezemat de perete și am privit rafturile cu cranii. — Ai văzut vârtejul din sud? am întrebat-o. — Da, demult. Am ajuns acolo o dată. M-a dus mama. Lumea nu se prea duce, dar mama era altfel decât ceilalți. De ce mă întrebi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi putut deveni actor TV. Bărbatul cel solid a intrat în bucătărie fără să se sinchisească să-și scoată pantofii. A tras scaunul din fața mea. Pitic a apărut și el imediat și s-a așezat pe scaun. Matahală și-a rezemat fundul de marginea chiuvetei și și-a încrucișat brațele. Erau mai mari decât niște coapse normale. Privirile și le-a ațintit pe spinarea mea, undeva deasupra rinichilor. Mă ardeau pur și simplu. Ar fi trebuit s-o întind atunci când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
simțeam în stare să răspund la asemenea întrebări. În spatele bucătăriei am văzut rămășițele unei fântâni din piatră. Fusese astupată cu pământ și năpădită de buruieni. Oare fostul proprietar o fi astupat-o? M-am așezat pe marginea fântânii, m-am rezemat de piatra pe care-și pusese vremea amprenta și-am ridicat privirile. Dinspre coama de nord bătea un vânt care făcea să foșnească crengile copacilor din jur. Printre ele se zărea o pată de cer în formă de semicerc. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Zgomotul a fost asurzitor, iar mirosul de-a dreptul insuportabil. Porția mea de whisky pentru jumătate de an s-a spulberat în câteva minute. Toată casa mirosea a whisky. — Te poți îmbăta numai de la miros, zise Pitic încântat. Mi-am rezemat coatele de masă resemnat și m-am uitat la maldărul de cioburi din chiuvetă. Sticlele de whisky se făcuseră praf și pulbere. În timp ce le spărgea, Matahală a fredonat ceva care m-a călcat pur și simplu pe nervi. Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
norocos că am pus mâna pe canapea. Și încă mai exista o șansă ca aceasta să scape cât de cât nevătămată în urma dezastrului. Eu stăteam în capătul drept, cu berea în mână; Pitic ședea în capătul stâng, picior peste picior, rezemat de brațul canapelei. Cu tot zgomotul infernal provocat de Matahală, n-a venit nimeni să vadă ce se întâmpla. De fapt, majoritatea celor de pe etajul meu erau burlaci și munceau peste zi. Oaspeții mei nepoftiți au știut foarte bine lucrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
După ce craniul rămâne fără pic de căldură în el, stors de toate visele pe care le-ar fi putut avea, i-l dau bibliotecarei și ea îl pune pe tejghea. Fac o mică pauză. Îmi pun mâinile pe masă, îmi reazem capul în mâini și încerc să mă relaxez. Nu pot citi mai mult de cinci-șase vise pe noapte pentru că nu sunt capabil să mă mai concentrez. Dacă încerc să fac mai mult decât pot, degetele mele nu mai percep decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mei. Ea mă plesnise peste obraz. — Dă lumina deoparte! Mă dor ochii cumplit. — Ești tâmpit? Aici ți-ai găsit să dormi? Hai, ridică-te de jos! țipă fata. — Adică? Am aprins lanterna și am luminat în jurul meu. Stăteam pe pământ, rezemat de perete. Adormisem fără să vreau. Și pământul, și peretele musteau de umezeală. M-am ridicat încet. Nu știu când am adormit. Nu-mi amintesc să mă fi așezat, și nici să mi se fi făcut somn. — E tactica indivizilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
privit vreodată prea atent. Să fiu cinstit, nici nu-i prea deosebesc pe unii de alții. — Mie îmi place foarte mult să-i privesc. Mi-a plăcut de când eram mică. Când am timp, mă așez sub câte un copac, mă reazem de trunchiul lui, îl mângâi, îi privesc crengile. Sunt în stare să-mi petrec ore-n șir astfel. Cât am fost internată, n-am făcut decât să stau în pat și să privesc crengile camforului cât era ziua de lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi-e mai ușor să citesc vise decât să nu fac nimic. Când citesc nu sunt obligat să și gândesc. M-a privit câteva clipe. Apoi s-a ridicat de la masă și s-a dus la rafturi. Stăteam cu capul rezemat în mâini, cu ochii închiși, cufundat în beznă. Oare cât o să mai dureze iarna? Bătrânul îmi spusese că va fi lungă și grea, dar de-abia a început. Oare Umbra o să reziste? Ar trebui înainte de toate să mă întreb pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că vor muri toți subiecții. Dacă mai rămânea măcar unul în viață, și-au propus să facă din el un model exemplar pentru investigațiile ulterioare. I-am părăsit exact în faza aceasta. — Am rămas singurul supraviețuitor, nu? — Da. Mi-am rezemat capul de stâncă și mi-am mângâiat barba. Oare de când nu mă mai bărbierisem? Cred că arătam groaznic. — Eu de ce n-am murit? — Nici asta nu știu exact, dar presupun - ipoteză printre ipoteze, fără să mă îndepărtez prea mult de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce le trebuie, sunt fericiți. Altceva nu vor. Eu nu sunt așa. Pentru mine asemenea lucruri sunt de-a dreptul fermecătoare. Nu v-aș putea explica de ce. Mă atrag pur și simplu. Au o formă deosebită, sunt frumoase. Și-a rezemat un cot de pernă, iar cealaltă mână și-a băgat-o în buzunar. — Să fiu sincer, îmi place aici, continuă el. Îmi place centrala cu tot ce e în ea: ventilatorul, transformatorul, contoarele. Cred că mi-au plăcut și înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să o iau în direcție inversă. Aș fi dat orice numai să scap cât mai repede de locul acela înfricoșător. Ca și când ar fi simțit lucrul acesta, fata a întins mâna și m-a apucat strâns de încheietură. — Luminează-ți picioarele. Reazemă-te de perete și mergi într-o parte! Pas după pas! Auzi? — Da. — Nu cumva să ridici lumina. Nici în ruptul capului. — De ce? — Sunt Întunegri acolo, zise ea în șoaptă. N-ai voie să-i privești. Dacă te-ai uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de îngrozitor și mi-a mai slăbit tensiunea din urechi. Zgomotele erau și ele diferite. Sunetele scoase de Întunegri se auzeau undeva departe. Ce-a fost greu s-a terminat. Fata a ridicat lanterna și a luminat stânca. Ne-am rezemat de ea și am respirat ușurați. Mi-am șters cu palma sudoarea de pe față. O bună bucată de vreme nici unul din noi n-a scos vreun cuvânt. Vocile Întunegrilor s-au stins de tot și ne-a învăluit iar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
procedăm astfel, o să ne orbească lumina. Dacă trece metroul, nu cumva să te uiți într-acolo. — Am înțeles. M-a luat de braț și m-a așezat pe o porțiune de beton uscat, după care s-a așezat și ea, rezemându-se de mine. Când am auzit trenul apropiindu-se, am plecat ochii și i-am închis. Am simțit lumina trecând prin pleoape, iar zgomotul a fost de-a dreptul asurzitor. Ne dureau urechile. Din pricina luminii orbitoare, au început să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]