5,758 matches
-
prin personificare (Ochi atot înțele gător), prin epitete (legendar, sfânt etc.), prin metaforă revelatorie (Ochi era iezerul). Toate aceste mijloace de expresivitate sugerează ideea poetică a capacității iubirii de a reface armonia divină cu natura originară, de a intra în rezonanță cu sacrul, cu primordialul. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea cunoașterii biografiei artistului în vederea înțelegerii operei sale Sugestie de rezolvare: IPOTEZĂ: Consider că a cunoaște biografia unui artist este un demers indispensabil în tentativa de ai înțelege opera, mesajul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în care artistul rămâne, iremediabil, prizonier. În al doilea rând, pentru a exprima această viziune, poetul creează un nou limbaj liric, care contribuie de asemenea la modernitatea acestei poezii. Lexicul poetic își anexează, astfel, „teritorii interzise“ până atunci, cuvinte de rezonanță banalcotidiană, întro topică voit stângace, cu versuri de măsură variabilă, cu libertăți ritmice și cu înlănțuiri de tipul ingambamentului, prin care ideea poetică se exprimă neîngrădit. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evidentă opțiunea argheziană pentru o poezie a existenței totale, cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Groșan), în ale căror oglinzi fantaste se reflectă o întreagă literatură? Și totuși, fără să fim biblioteci călătoare, aproape uitate ecouri din cronici, din „dimineața poeților“, din poezii clasice ori moderne, din proza mai veche sau mai nouă intră în rezonanță cu noile texte, deci literatura este vie, este „un text continuu“. Se cuvine așa dar să urmăm calea ei regală având în mâini „firul Ariadnei“ care leagă textele. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile romanului experienței, ilustrate întro creație
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
secolului al XX-lea a vizat, mai mult, o acumulare de negații, fără a reuși să construiască nimic în loc. Ilustrativ în această direcție este faptul că Acțiunea franceză nu a lăsat în urmă nici o operă de valoare, nici un nume cu rezonanță în memoria literaturii (Maurras a fost asociat mai mult cu dimensiunea socio-politică a mișcării, iar Pierre Lasserre, care în 1907 scria Romantismul francez, unde încerca să demonstreze că acest curent a dus la pervertirea gustului și a dimensiunii estetice, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în 1948 primește premiul Nobel ca o recunoaștere oficială a contribuției sale remarcabile la dezvoltarea literaturii. Această contribuție nu trebuie percepută doar prin intermediul operelor literare propriu-zise, ci și prin articolele sale teoretice, care impun câteva aspecte și noțiuni cu mare rezonanță în epocă, precum reconsiderarea tradiției dintr-o perspectivă vie, dinamică, impersonalizarea actului artistic, crearea unui "corelativ obiectiv" ca expresie concretă a trăirilor etc. Prin toate aceste elemente, Eliot de fapt reînvie în critică principiile clasicismului, inițiind o direcție ce va
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la adresa României. A urmat marea defecțiune a Declarației de Independență din aprilie 1964 (an în care Hrușciov este silit să se retragă în favoarea lui Brejnev), urmată de rapida dispariție a lui Gheorghiu-Dej de la 19 martie 1965, moarte considerată suspectă, de rezonanță sentimentală printre români tocmai din pricina curajului rupturii față de invadator, dar și prin poziția față de Basarabia și Bucovina nordică. Gheorghiu-Dej condamnase din nou, în mod direct, relația dintre "stăpân și sclav" instituită între PCUS și Partidul Muncitoresc Român, el având acum
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
își vede reflectate în ele identitatea, unitatea și specificitatea. Acesta este statutul pe care îl are de obicei numele etnic, cel pe care și-l atribuie o comunitate sau care îi este atribuit de alte comunități (învecinate), nume cu importante rezonanțe în conștiința membrilor comunității respective. Numele (denumirea) unei realități intră, prin mijlocirea gîndirii, într-o rețea de relații, pe de o parte, cu obiectul pe care îl numește și, pe de altă parte, cu alte nume din sistemul lexical al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în principiu, probleme diferite în raport cu limbajele și nomenclaturile utilizate de alte științe. Lingvistica se prezintă astăzi ca o sumă de discipline delimitate între ele, fiecare uzînd de o terminologie proprie, și fiind dominată, succesiv sau simultan, de teorii cu ample rezonanțe în întregul domeniu al științelor umanului. Tentativa manifestată deseori de a transforma filozofia într-o investigație asupra limbii și eforturile logicii de a depăși vechile limite prin cercetarea nuanțelor exprimabile prin limbă, care au un temei în actele și structurile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aflat într-o complexă stare de grație, de auscultare, poetul (căutător in aeternum) aude voci; îl vedem selectând și luând în posesie (fragmentar) lumi impalpabile. În fapt, la construcția unui edificiu poetic durabil participă memoria abisală, acționează semnale arhetipale și rezonanțe inefabile, fascinează, dincolo de cunoscut, amintirea evenimentelor neîntâmplate, acestea, toate, componente de infrastructură, instituind o cunoaștere fabulatorie, magică, onirică, spontană. Pe de altă parte, în suprastructura ascensivă se interferează pulsiuni imanentiste și transcendențe, lumina diurnă și ora astrală, penumbre și halouri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
așa, și acest cui e un cui care nu mai iese..." Drept de cetate tuturor cuvintelor inclusiv celor în zdrențe. Nu printr-un proces de jonglerie verbală sunt posibile revelațiile fundamentale, ci printr-o răsturnare decisă a locului comun, pentru ca rezonanțele să devină altele, cu un alt suport semantic. Diferit de simboliștii de tip muzical, de verlaineenii preferând expresia difuză, "solubilă în aer", poetul Cuvintelor potrivite aspiră, dimpotrivă, să dea corp vagului, să materializeze inefabilul, regândind, distilând și personalizând, făcând sesizabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atingerii nevăzutului și întrezărind, dincolo de iubire, de tragic și moarte, limanuri consolatoare. Toate acestea, întrețesute, participă la conexiuni febrile de caracter inductiv, unificând fervorile cu nălucirile, cu dezirabilul și cântul; orizontul apropiat lasă loc absolutului patetic; tangibilul intră sistematic în rezonanță cu un contrapunct enigmatic, iar nuanța se topește în melos. Dicțiunea incantatorie favorizează o antrenantă musica humana, o stare perceptivă simpatetică, totalizând și acompaniind cu mijloace specifice. Chant și enchantement, canto și incantesimo, cânt și vrajă acestea acționează convergent, coeficient
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
muntelui (reper simbolic) nu-i urmează dialogul. Între semne și semnificații apar sincope, denivelări, rupturi, drept care căutătorul de absolut își deconspiră drama: Câteodată spun vorbe care nu mă cuprind./ câteodată iubesc lucruri care nu răspund". Semnele, simbolurile, metaforele instituie uneori rezonanțe de profunzime, alteori ele, cuvintele, rămân în cețuri prelungind osânda de a nu ști. Peregrinul imaginar planând peste ape în felul unui personaj biblic, își trimite porumbii (mesageri ai speranței și armoniei) "să-ncerce pajiștea cerului", dar calea spre infinit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
estetice radical diferite: În ce mă privește, eram adeptul unui limbaj elevat, epurat de orice loc comun, scânteind de cuvinte tabu, al unei exprimări filtrate, ceremonioase și elegante, al unor teme filosoficești și al unor simboluri care mă înfiorau prin rezonanța lor esoterică; într-un cuvânt, al unei poezii care izvora din tradiție ca dintr-o fântână a veșnicei tinereți, și care se ferea ca de foc de orice gest liric de frondă, de orice tentativă eretică de experiment. Rigoarea formală
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
întruchipare mai înaltă, pe care el o vede limpede, cu toată ardoarea și speranța" (Mărturii). Semantica termenului în cauză își adaugă nuanțe întregitoare. Creatorii de întâia mărime, un fel de "piloți de încercare", refuză umbletul "pe poteci bine bătătorite", inclusiv "rezonanțele îndelung stratificate". Astfel de principii au avut impact vizibil asupră-și; inconformismul său, în esență propulsiv, implica un veto sever la adresa practicilor rutiniere; rebelul propunea dezinvolt o deontologie de urmat: "A scrie nu înseamnă, deci, a te despărți de lume
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
într-un context metafizic crispant. Performanțe și umbre Numai cineva pătruns de organica unitate a cosmosului, cineva care, iscoditor, își îndreaptă Văzutul, Auzitul și Pipăitul spre toți și spre toate orchestrându-le ca Victor Hugo "pe toată lira" -, intră în rezonanță cu Altceva, cu Altcineva ori cu Altundeva. Atunci, acel cineva plutește atotputernic pe talazuri marine, se înalță în empireu și în Muzică, și, desprins de concret, năzuiește spre antimaterie, spre astral și diafan. "Trăiesc în numele păsărilor, / dar mai ales în numele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de pe propria-i zidire, fiindcă: "Așa cere tradiția". Din unghiuri schimbătoare, se fac aluzii (într-un volum ori altul) la Ulysse, Laocoon, Iov, Don Juan, la celebrități ca Zenon, Seneca, Ovidiu, Dante, Edgar Poe și alții în partituri cu alte rezonanțe decât cele știute. Tot țesând la pânza ei, Penelopa, îmbătrânită, a devenit "zgripțuroaică", probozindu-l pe Ulysse întors în sfârșit acasă. Lui Ovidiu însă (invocat în Către mare), îi face reverențe: "Poete, care dai vechime de două mii de ani versurilor mele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lume în lume, juxtapune într-o rețea de un irealism mitic transcendențe și eternități iluzorii; acolo unde ochiul lui Sadoveanu, bunăoară, se lovea de monotonie și plictis, Cezar Ivănescu, oscilând între prezentificare și trecut, propune secvențe gânditoare, imprimând actului mnemonic rezonanțe empatice. Departe de a fi un paradis pierdut, tărâmul plăsmuit numit Baaad e, se-nțelege, sursă de melancolie; lipsit de aura unui joc secund mai pur, Baaad-ul său, asimetric, încremenit într-un timp închis, întreține (în subtext) o mitologie crepusculară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și fac abuz / Cu timbre dăruite / de factorul postal"... Spațiile închise (În dormitor, În bucătărie, Interior), nespectaculosul exercită o fascinație sui generis. Până și afară, tentează un "univers dens și mic". Într-o altă Elegie, spațiul casnic pare centru de rezonanțe odorifere, tărâm aproape magic: Bucătării, bucătării de vară, Creme de zahăr ars strălucitoare, Mari șervete de-azur, dulapuri-sfinxe, Dulci utopii din linguri vechi prelinse (...) Miresmele iau foc de la perdele, Luminile s-așează lin pe scaun, Din cratițe bea lapte prins
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
autoarea Sonetelor imperfecte se instalează imaginar într-un trecut-prezent: timp transparentizat! Că poeta și-a rotunjit dintru început o mitologie personală, se observă de la primele pagini; dedându-se cu voluptate auscultării înaintașilor ("auscultare" în modul lui Nietzsche), ea intră în rezonanță cu un trecut esențializat, cu reverberații fascinante. Uneori trebuie să stăm în loc ori să ne regăsim sinele autentic privind îndărăt, în originar. Câte un pretext oarecare, bunăoară de ordin naturistic (ploaia, florile, anotimpurile) ori de alt gen (erosul, trecerea) și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lucruri sfinte. Cât durea-ne-vor izvoare Ori un cântec ce dispare, Cât mai avem ceva sfânt Vom trăi pe-acest pământ. Toate ideile de aici, cu rădăcini în milenarium, orientează spre timpul vertical al națiunii, timp reactivat, reinvestit cu rezonanțe noi. Alteori aripile poetului se lasă peste cei de rând, peste ființe sugerând lepădarea de sine, lângă întristați și umili Ceea ce în unul din primele volume pillatiene fusese duioasa poveste despre un Pictor ignotus "necunoscutul meșter" italian din "veacul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
văd că ea nu vine, / prind să mă zidesc pe mine..." Perfecțiunea, ni se spune în alt poem, cere totul! "Poeții nu au dreptul la eroare"; unii, "cei mai fericiți", iată-i "plătind cu viața"; alții, cei mai mulți "cu Vecinica uitare"! Rezonanțe durabile are Calul cu aripi ("Poem fantezist pentru canarul meu trist"), excelentă disertație lirică despre inserția realului în fantastic. Pe scurt, poemul în cauză, patetică regresiune în orizontul primei copilării, pune în mișcare nu numai un al treilea ochi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
scoate în evidență, această poezie nu permite nicidecum afirmația că viața evreiască se rezuma la suferință și persecuție. Dacă unii erau într-adevăr persecutați sau se converteau la creștinism sub presiunea exterioară, alții erau actorii unei renașteri culturale evreiești în rezonanță cu ce se întâmpla în contextul instituțional, intelectual și social al Europei creștine, din care evreii făceau parte. Literatura martirologică evreiască era în corespondență cu ideile, atitudinile, credințele și modurile de reprezentare contemporane. Istoricii au avut tendința de a citi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de 12 oameni de știință, inclusiv Enrico Fermi (laureat Nobel) și Werner von Braun (părintele programului spațial ameri can), reuniți în jurul călugărul Ernetti Pellegrino, genial specialist în fizică cuantică, în jurul anului 1950. Crono vizorul este un aparat ce captează prin rezonanță frecvențele armonice superioare remanente ale oricărui cuvînt sau faptă din trecut. Acestea nu dispar niciodată, ci se conservă într-o dimensiune a realității numită akasha tattva de către hinduși, sau "cronicile akashice". Aceste frecvențe sunt convertite tehnologic (prin așa-numita "inginerie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
adunînd și o serie de articole și de interviuri, scrise sau acordate de autor atît înainte cît și după criză și beneficiază de o prefață a d-lui George Virgil Stoenescu, care ne anunță și că "Florin Georgescu intră în rezonanță cu noii keynesiști", "Mugur Isărescu se încadrează într-un monetarism bine temperat","știința economică a viitorului va fi metakeyne sistă"(!). Tot din prefața respectivului mai aflăm că "subiectul crucial în jurul căruia gravitează gîndirea macro economică actuală este teoria ciclului de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
duhurile. Pînă atunci creăm idoli. Aveam așa ca o greață, ca de fiecare dată cînd trebuia să lucrez cu simboluri. Aveam un pendul sub formă de glob și mă legănam cu el alene, fără să bănuiesc că astfel intram în rezonanță cu globul. Astfel, prelungeam starea de somn. Mai puneam un bețișor parfumat, mă mai ungeam pe la nas cu-n eucalipt, ce vreți, îmi optimizam ambientul. Voiam să fac din mine o biserică și chestia asta nu-mi ieșea nicicum. În
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]