2,628 matches
-
Înțelegem: nu este nici o acuzație, nici un reproș În ce spun eu acum despre sursele Codului, care este un roman, cu toate că mulți au căutat și chiar cred că au găsit În el mai mult decât atât. Mai puțin avuabilă ar fi risipa de literatură cu pretenții de cercetare istorică produsă În epocă de autori francezi, englezi, belgieni și chiar elvețieni, care nu mai au deloc scuza recursului la ficțiune și care Încearcă să acrediteze cu seriozitate existența, prin deceniul opt, a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să Însemne că avea baza mai mică decât Înălțimea, ai Înțeles. Plină de frenezie și aplomb, am Început să imaginez diferite figuri geometrice În care, pe rând, Înscriam cele 10 litere ce ascundeau conturile. Foarte curând, deși nu făcusem cine știe ce risipă de fantezie, am simțit cum Îmi năvălește sângele În creier și-mi vine să mă dau cu capul de toți pereții. Hai să-ți arăt... În primă instanță, am grupat nenorocitele alea de litere două câte două, punându-le unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de pregătire a unei crâncene răzbunări pe Mocofanu, căruia avea să-i scoată iluziile din testicule și-avea să le îngroape în părculețul bisericii Sf. Elefterie, „să damblagească popa“. Aceasta era tema pe care Teodora își povestea, cu o nemaipomenită risipă de fantezie, viața. Credea în reîncarnări, spunea cum trăise în Bizanț, cum trecuse prin secoli, născându-se și murind la aceeași vârstă, douăzeci și unu de ani, cum nu o interesa nimic din destinul ei de peregrin prin timp, decât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine știam, primii serioși pași într-o cu totul altă lume. Fără Lia, fără prelucrările lor de la partid, fără gândul că am de pierdut ceva dacă ajung sau nu inspector-șef pe județ. Mă aruncasem, conștient, în lumea aceea de risipă, ca și cum experimentam pe mine un leac nou, o otravă sau un întăritor grozav, ale cărui riscuri sau beneficii, neștiute, mă sileau doar să trăiesc alandala, fără iluzii, fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Plăcut este gândul că, astfel ordonată, viața ta devine coerentă, nimicnicia își capătă sens, iar Luminarea veni-va ca un sfârșit firesc. Neplăcută este însă povara conștiinței că ai trăit alandala, bucurându-te doar de risipire. Deși, iată, și din risipă se poate umple golul... 31tc "31" E prima zi de Paște. Ascult la radio cântece de temniță, povara luminoasă a unor suflete chinuite pe nedrept. De fapt, nu sufletele au fost chinuite, ci trupurile lor au fost batjocorite, rănite, umilite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din această Lume. Povara ta de minune și lumină din această Lume. Nici acum nu sunt pregătit. Doar că acum mă las dus în voia acestei coborâri. Luminarea care va să vină îmi duce parcă drumul. Îmi călăuzește pașii prin risipa zilelor de demult și îmi ordonează textul trăit de mine cândva, dar scris de un altul acum. Văd acum și momentul în care m-am despărțit de Vichi. Când am fugit, de fapt, de ea. Într-o dimineață de Paște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine știam, primii serioși pași într-o cu totul altă lume. Fără Lia, fără prelucrările lor de la partid, fără gândul că am de pierdut ceva dacă ajung sau nu inspector-șef pe județ. Mă aruncasem, conștient, în lumea aceea de risipă ca și cum experimentam pe mine un leac nou, o otravă sau un întăritor grozav, ale cărui riscuri sau beneficii, neștiute, mă sileau doar să trăiesc alandala, fără iluzii, fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o închizi la loc. — Ce idee genială. Am lucruri mult mai importante de făcut decât să gătesc și să mănânc tocătura asta cu aspect înfiorător. Ca să nu mai vorbim de strâns după aceea. — Ar fi trebuit să ieșim. —Prostii. O risipă ridicolă de bani. Și, oricum, nu am timp. — Nu - și nici eu, oricum. Trebuie să îmi scriu notițele. —Despre ce-i vorba? Charlie se rezemă de blat și își încrucișă brațele pe piept, privind în jos încruntat. —E unul deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu e plauzibil să ai nevoie de toate astea, e o nebunie. Muncești cam douăzeci de minute seara, dacă muncești, iar cele mai multe dintre ele se duc direct la loc. De ce nu o golești, pentru numele lui Dumnezeu? E așa o risipă de energie. Dacă ar fi să car totul după mine ziua fără să mă uit prin ele când plec dimineața, ar însemna să iau cu mine tot biroul. Ben nu spuse nimic, dar mă privi fix vreme de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
viteaz sub soare. Zise - a treia: Fii cuminte În purtare și cuvinte, Și isteț să fii cu duhul Cum e luna și văzduhul. - Ah, mai stați, mai stați o clipă, Nu-i dați daruri ce în pripă Sunt supuse la risipă, Daruri ce le dați multora Dați-le ș-acum altora, Ci de-asupra tuturora Dăruiți-i lui ceva Ce în lume nimenea N-a avut nici n-o avea. Zâna - a treia stă pe loc, Ochii ei sunt plini de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la mijloc de zi și de săptămînă. La multe produse prețurile sînt egale sau mai mari decît „acolo”. Bogată țară !... Găsesc și niște Bordeaux la un preț mai mic decît al unor vinuri locale contrafăcute. Ciudată țară !... - Multă, foarte multă risipă. Cînd am plecat de acasă, tocmai se terminase de reparat strada - inclusiv, bineînțeles, schimbatul bordurilor. Acum, cînd intrăm pe strada noastră, bordurile sînt scoase și așteaptă să fie înlocuite. Au trecut doar două săptămîni. - Multă, foarte multă mizerie. Cînd oprim
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mocănească cu vânt rece și tăios, care ține de câteva zile, a mai contenit. În sfârșit, vremea s-a îndreptat ...în sfârșit, a înflorit liliacul, în sfârșit, toate frunzele s-au desfăcut de-a binelea. În sfârșit, primăvara aducea o risipa de lumină, flori și miresme, făcând ca totul să râdă în jocul soarelui... Ochii ți se umpleau de zăpada fragedă a petalelor de zarzări și cireși înfloriți, și zborul rândunelelor și a fulgilor de păpădie. Un vânticel cald, mângâietor, sufla
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tentația, dacă greșea primul foc, să încerce încă o dată, când agilele animale ar fi luat-o la fugă cu salturi mari. Gacel știa din experiență că cel de-al doilea foc, aproape la întâmplare, nimerea rar ținta și însemna o risipă, când munițiile în deșert sunt la fel de rare și necesare ca apa. Lăsă liber mehari-ul, care începu imediat să pască, nepăsându-i de nimic altceva decât de hrana sa, mai proaspătă și mai gustoasă acum datorită ploii căzute, și înaintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
viața lor... Făcu o pauză. — Avem ordin să nu irosim muniția. Știu, spuse guvernatorul, îndepărtându-se de balcon și revenind la impunătorul său birou. Chiar eu am dat ordinul ăsta. Dacă nu se așteaptă un război, consider că e o risipă să faci trăgători de elită din niște recruți care peste un an se vor întoarce la casele lor... Dacă știu să apese pe trăgaci e de-ajuns. — Dar n-a fost de-ajuns, Excelență. Iertați-mi îndrăzneala. în deșert, adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dacă un zgomot mare de mașini, în spatele său, nu l-ar fi smuls din meditație. Orașul se trezea. Ceea ce noaptea fuseseră doar ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei se transformase într-o risipă de culori, unde roșul violent al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și lumea. S-ar fi zis că toți locuitorii pământului își dăduseră întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ori de câte ori ne întâlneam, mă privea drept în ochi și-mi zicea ca un înger: "Depravatule!" Făcea însă parte dintr-o categorie specială de îngeri a îngerilor ofuscați, cu priviri veninoase și mă gândeam mereu dacă nu cumva Dumnezeu a făcut risipă de frumusețe pentru un chip care nu știa să zâmbească. Oricum, din acest sejur m-am întors cu două achiziții: pricepusem, grație doamnelor în negru și corului brotăcesc, faptul că se zvârcolește în mine talentul muzical și deprinsesem arta scosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cocos, semințe și miez de palmier, întări acoperișul colibei cu enorme frunze de nipa, verifică dacă stâlpii locuinței erau bine înfipți în pământ și se așeză să aștepte. A doua zi, au venit ploile. Asistase în tăcere la o asemenea risipă de activitate; privi îndelung marea pe care cerul o arunca pe pământ și oftă. Nimic pe lumea asta nu era perfect și imperfecțiunea selvei amazoniene începea cu venirea ploilor. Puteau dura la fel de bine o lună sau patru și, asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oferea tot ce și-ar putea dori imaginația omenească. Alături de un magazin cu mașini de lux își deschidea porțile o prăvălie cu lenjerie intimă feminină, mai încolo o farmacie, apoi un restaurant, iar în colț, un magazin cu bijuterii... O risipă de becuri de toate culorile și reclame luminoase de toate formele te invitau să mănânci tablete de ciocolată, să bei Coca-cola, să folosești ulei Mobil, să-ți depui economiile la Banca Națiunii, să cheltuiești în Clubul Tropicana, să te îmbraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
miraculos vor plăti albii delictul de a aduce cimentul și asfaltul pe un pământ virgin? Nu exista și nu va exista niciodată vreun progres anume scoțând un copil din pădurile lui și închizându-l într-o suburbie. Atâta vreme cât mizeria și risipa, foametea și îmbuibarea, luxul și sărăcia vor continua să conviețuiască perete în perete în lumea albilor, aceștia nu aveau dreptul să le aducă civilizația lor yubani-lor, pentru care pământul e al tuturor, și tot a tuturor este și foametea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
singuri împotriva întregii lumi... Cerul se colorase într-un roșu furios, iar râul avea acum tonuri arămii strălucitoare. Ultimii stârci ai serii zburau căutându-și cuiburile și doar un nor rebel continua să se arate necrezut de alb în mijlocul acelei risipe de culori. Se așeză pe vine lângă Inti Ávila și arătă din cap spre copaci și spre râu: — Poate că dacă îi aducem să vadă asta, spuse el, dacă le-am arăta un apus de soare în selvă, dacă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
are viitor. La ritmul exponențial de dezvoltare pe care îl avem, cu o cheltuială de dezvoltare indefinită și cu niște resurse finite, în mai puțin de treizeci de ani nu vor mai exista materii prime cu care să alimentăm „civilizația risipei“. Va trebui să ne întoarcem la valorile eterne, la pământ și produsele lui, la industria aproape artizanală a obiectelor care durează, la automobile pe care să nu trebuiască să le schimbăm la fiecare doi ani, la frigidere care să funcționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce Îi lipsea ei. Fără Îndoială, ea venise pe lume ca să se adapteze... eu? Mai tîrziu, după ani de zile, ochii noștri spuneau mereu altceva decît cuvintele pe care le schimbam În fugă. Și n-am mai găsit niciodată acea risipă de suflet pe care o făceam odinioară pe filele unui manuscris al bătrînului Vianu. De unde a Început trădarea? Nu am putut să-mi Însușesc adevărul ei. Nu a putut să-și Însușească adevărul meu. Fără să ne dăm seama, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
reluăm ideea și să umplem golurile. Ne-am dat seama că propriile noastre discuții se transformaseră într-un soi de stenografie, un mic și îngrijit exercițiu minimalist. Să umplem pânze întregi cu tușe groase, evidente, pentru acei străini părea o risipă de sunete, timp și efort. Să vorbești cu note de subsol, așa avea să-i spună Clio mai târziu, pe când ne întorceam alene spre cort. Totuși erau destul de simpatici și chiar ne-am distrat în compania lor. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o motostivuitoare prinsese În ghearele-i puternice antica sculptură circulară Gura Adevărului, Încercând s-o fărâme ca pe-un biscuit. În scurt timp Însă, avea să devină din ce În ce mai clar că mașinile Întâmpinau și câteva probleme În drumul lor spre socialism. Risipa de combustibil, lipsa know-how -ului și a mecanicilor le Încetineau considerabil Înaintarea. Între ele apăreau diferențe nu doar de clasă, cilindree sau volum al portbagajului, ci și unele dictate de anumite trăiri interioare, aproape umane, am putea zice. La TV
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În O mie și una de nopți de pildă, o moștenire fabuloasă sau descoperirea unei comori e cenzurată etic: banii trebuie cheltuiți cumpătat, chiar ajutându-ți aproapele. Mă Întreb dacă există pe undeva povestea care să descrie cu voluptate Îmbogățirea, risipa, acumularea nerușinată. Se pare Însă că În cazul ăsta folclorul moral va avea Întotdeauna Întâietate asupra statisticii. E greu de Înțeles cum de, dar așa stau lucrurile: când vorbesc de bani, scriitorii Își iau mai multe precauții decât atunci când povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]