5,291 matches
-
se afla chiar pe plajă. Intrară Într-o cameră de zi mare, cu tavane Înalte și cu un candelabru superb de fier forjat deasupra unei mese de lemn, lângă care se opri Matthew mai Întâi, să-și verifice mesajele. Din robotul telefonic Începură să curgă voci sexy de femei care În mod cert Îl plăceau, cu care sigur se culcase În casa aceea, voci care Își Începeau mesajul cu un seducător „Bună, Matthew!“. De câte ori ieșea din aparat o nouă voce, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi trebuit să fie un avertisment pentru Kitty, dar ea râdea, gândindu-se că ar fi făcut același lucru dacă s-ar fi aflat În Manhattan. Avea și ea lista ei de „Bună, Kitty!“, rostite de vocile sirenelor masculine, pe robotul de acasă. Apoi urmă Lecția de seducție numărul 1: Băutura perfectă. Matthew se Îndreptă spre barul său dotat cu de toate și o Întrebă: — Ceva de băut? Pot să-ți pregătesc orice. Poate un Cosmopolitan? Era băutura-vedetă din Totul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
avocata ei. — Trebuie să veniți cu noi la secție. Desert Rose se Înfioră, nu știa dacă din cauza fricii, a febrei sau a amândurora. Își sună avocata, o prietenă care o ajutase și În trecut, În schimbul unor lucrări de artă. Intră robotul, care-o informă că avocata avea câteva zile de concediu. — E disponibilă? Întrebă detectivul Fitzgerald. — Din păcate nu, dar va fi În curând, blufă Desert Rose pierdută. Își luă șalul și-i urmă pe detectivi În stradă; aerul proaspăt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Centru ca acela. Cipriano Algor se plânge, se plânge, dar nu pare a înțelege că lutul frământat nu se mai înmagazinează așa, că industriile ceramice de astăzi sunt pe cale să devină laboratoare cu angajați în halate albe, luând notițe, și roboți imaculați, făcând toată treaba. E scandalos că lipsesc de aici, de exemplu, higrometrele pentru a măsura umiditatea ambientă și dispozitivele electronice care s-o mențină constantă, corectând-o de fiecare dată când crește sau scade, acum nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
scoate aparatul din buzunar și se uită să vadă cine a sunat. Zelda, cea mai bună fostă prietenă și agentul lui de turism. Zelda Îi face rezervările la avion cînd pleacă să conferențieze prin țară. O sună, dar Îi răspunde robotul. Ar trebui să plece către Midwest a doua zi după-amiază. CÎndva, Zelda și Wakefield se Întîlneau, cum spun ei. Uneori chiar ieșeau În oraș, dar de cele mai multe ori stăteau pitiți pe undeva, deoarece relația lor părea să fie sub blestemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care zace el. Cele două canapele se ating. Un pat! — Deșteaptă cameră! spune Sherrill. Maggie Își aruncă pantofii din picioare și e gata să-și arunce pe podea și puloverul cînd Neva spune „În locul tău n-aș face asta!“ Dar robotul chelner a Înșfăcat deja pantofii și a dispărut cu ei. — Căcat! strigă Sherrill, spălătoria și serviciul de lustruire a pantofilor sînt off line. Drăcia asta nu va aduce nimic Înapoi pînă cînd nu le curăță. Bine că măcar ai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ochii deschiși. După toate aparențele, turul a luat sfîrșit. — Asta e casa Rip van Winkle, spune el căscînd. Am ratat Revoluția Americană. — Numai pe cea dintîi, spune Sherrill. Cea de-a doua de abia Începe. Își fac drum pe lîngă robotul chelner și bucătăria super-automatizată; Wakefield ține Încă În mînă paharul de whiskey; e frumușel, cu un fund gros, din cristal frumos gravat. Maggie e În picioarele goale. Sherrill și Neva nu-și vorbesc. — La revedere, Wakefield și Maggie. SÎnteți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lumii. Vreți să răspundeți? — Următoarea mea cină, răspunde Milena, care este și chef, nu numai model. Ce drăguț din partea ta să ne Întrebi, spune Tiffany, Întinzîndu-se ca un lynx Înlăuntrul puloverului de angora. — În viitor, sondajele vor fi efectuate de roboți, spune Susan. Știi ce cred eu? spune Susan brusc, iritată de soră-sa. Cred că următoarea mare chestie va fi că oamenii vor fi Întotdeauna drăguți cu alți oameni pentru că vor purta niște brățări electronice care le vor monitoriza nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pui atât de bine în pielea altcuiva, încât cititorul să creadă efectiv că ai trăit tu însuți acea experiență. — Bună. Recunoscu imediat vocea lui Laurence. — Lucrezi până târziu. Tonul lui era neașteptat de șovăitor. — Aproape că mă așteptam să răspundă robotul. Ar fi trebuit să te întreb după-amiaza asta, dar n-am avut curajul. S-ar putea să ți se pară oarecum nepotrivit și te rog, nu te simți obligată să accepți, asta n-o să schimbe nimic - Fran se simți cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
copilul devine părintele și, în loc să ceară protecție, trebuie s-o ofere, oricât de înspăimântător ar fi. Tânjea să stea de vorbă cu cineva care să înțeleagă cât de sfâșietor era sentimentul că pierduse ceva. Laurence. Sună la el, dar răspunse robotul, așa că îi lăsă un mesaj. Probabil că plecase deja de la spital. Va fi nevoită să treacă singură prin această încercare, dar trebuia să înfrunte ceea ce o îngrozea cel mai mult: viitorul. După o jumătate de oră, Ralph se trezi. — Franny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mult ținea la Ben. Probabil că plecaseră undeva împreună. Când, după încă o jumătate de oră, Ralph tot nu se întorsese, până și Phyllis începu să-și facă griji. Fran se hotărî să verifice dacă Ben ajunsese acasă. Îi răspunse robotul și era gata să închidă când o întrerupse vocea lui Ben, cerându-și scuze că intrase robotul din greșeală. — Ben, sunt Francesca Tyler, fiica lui Ralph Tyler. Încercă să ascundă stânjeneala care i se strecura în voce amintindu-și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tot nu se întorsese, până și Phyllis începu să-și facă griji. Fran se hotărî să verifice dacă Ben ajunsese acasă. Îi răspunse robotul și era gata să închidă când o întrerupse vocea lui Ben, cerându-și scuze că intrase robotul din greșeală. — Ben, sunt Francesca Tyler, fiica lui Ralph Tyler. Încercă să ascundă stânjeneala care i se strecura în voce amintindu-și cum se cunoscuseră. — Ascultă, l-ai văzut cumva pe tata astăzi? Ben voise să-i vorbească despre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și tu îl iubești și anulându-ți afurisita de nuntă. — De fapt, deja mi-am anulat afurisita de nuntă. El nu știe chestia asta? Ben rânji. — Poate ar trebui să i-o spui chiar tu. A lăsat un mesaj pe robotul de-acasă. S-a dus la Cathedral Arms să bea un pahar cu un client. A zis c-o să stea vreo jumătate de oră acolo. Fran nu mai stătu pe gânduri. Își lăsă hârtiile împrăștiate pe birou și-și înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se rupă de tot. Aprinse toate luminile din apartamentul ei pustiu și dădu drumul la apă în cadă. Tocmai se dezbrăcase și pusese un picior în cadă când sună telefonul. Îi veni să-și tragă palme că uitase să pornească robotul. Cu o incredibilă tărie de caracter, îl ignoră până când în cele din urmă se opri. Se cufundă cu totul în apă chiar în momentul în care începu să sune din nou, insistent și oarecum neliniștitor. De data asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de D.H. Lawrence (Horia Groza), În preajma revoluției de C. Stere (O. Șuluțiu), Febre de Virgil Gheorghiu (Eu - Em. Ungher), comentarii de Marcel Bresliska despre Tudor Vianu și Jean Cocteau, poezie de autori congeneri (Simion Stolnicu, E. Jebeleanu, H. Stamatu, Al. Robot, Emil Botta, Dan Botta, Barbu Brezianu, fostul „unist” Virgil Gheorghiu, Corneliu Temensky, Em. Ungher). Sumarul Cărții cu poeți oferă o imagine panoramică asupra tendințelor liricii moderne interbelice, de un eclectism extrem: T. Arghezi, G. Bacovia, I. Vinea, Ion Barbu, L.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu se reduc, fără îndoială, la factura unor simple caricaturi și tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu are intenții parodice”). În plus, Urmuz este catalogat drept „cosmician” și metafizician „utopist”; oamenii lui sînt „niște ființe vărsate în univers” prin tuburi de comunicație, plămădiți „din același material ca și visele”, deși altminteri au „ceva sacadat, mecanic, de robot”. „Nu știu cine în literatura universală a simțit mai puternic dorul de a se elibera de gravitație”, adaugă exaltat Sorescu, remarcînd nevoia personajului Stamate de a „fecunda misterul” prin contrabalansarea atracției legilor cerești. Autorul subliniază, de asemenea, „chintesențializarea” romanescă a „paginilor bizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se cuvenea, iar următorul pas era să-i cunosc familia. Mă simțeam deja ca și cînd i-aș fi cunoscut pe toți din multele povești auzite, din pozele așezate prin tot apartamentul lui Dan și auzind vocea mamei lui pe robotul telefonic. — Ești sigur că or să mă placă? Întrebam din cînd În cînd, În zilele de dinaintea primului meu prînz la familia Cooper. Sigur că da! Dan mă săruta și mă strîngea În brațe ca să mă liniștească. — Or să te adore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e tot ce mai avem În comun. Am ales calea cea mai ușoară. Am sunat Într-adevăr, dar abia a doua zi dimineață, cînd știam că era la serviciu, iar Mary ducea copiii la școală. Am lăsat un mesaj pe robotul telefonic și-am spus că sper să-l văd curînd, că Îmi poate telefona la birou, unde am posibilitatea să resping apelurile sau să-i spun secretariei că sînt la o ședință. Cu toate astea, am făcut ce trebuia. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
i-am spus că nu depinde de mine, că e corpul tău și nașterea ta, așa că va trebui să te Întrebe pe tine. — Hmm, am mîrÎit eu, aprobîndu-i sprijinul. Două zile mai tîrziu - timp În care Îi evitasem telefoanele, lăsînd robotul să răspundă și sunînd doar cînd Dan spunea că nu e acasă - i-am telefonat și am vorbit cu ea, explicîndu-i că nu m-aș simți În largul meu dacă ar fi și altcineva prezent În afară de Dan și promițînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu soacră-mea. I-am răspuns. Nu mergeau prea bine. Simțeam nevoia să-mi vărs oful și era un moment perfect. Am izbucnit Într-o furtună de frustrare și furie. Mai tîrziu, Linda m-a sunat din nou. Am lăsat robotul să răspundă, iar ea a Început să-și spună mesajul. Se părea că nu Închisesem telefonul și ea auzise tot. Mi s-a făcut rău. O, Doamne. Una era să o urăsc și cu totul alta să știe cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Înțeleagă și n-ar trebui să-l Învinovățesc, dar o fac. Dau vina pe el și pe maică-sa. — Ce mai face nepoțelul meu drag? zice În mesajul pe care-l lasă În fiecare zi, de mai multe ori, pe robotul telefonic. Cum Îi mai e bebelușului meu iubit? Îngînă ea, În timp ce eu scutur din cap, vrînd s-o scutur pe ea și să-i strig că nu e bebelușul ei, vacă proastă, ci al meu. Iar acum cîteva zile, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-mi urmezi exemplul și să o ții la distanță. — Încerc, răspund, dar nu Înțelege și pace. Zilnic, Dumnezeule mare, zilnic! Despre ce vrea să-mi vorbească În fiecare zi? Nici măcar nu mai ridic receptorul. Dacă Îi văd numele, las robotul să răspundă și, chiar și atunci, dacă a lăsat un mesaj și nu o sun, telefonează Încontinuu pînă răspund. Jur că maică-ta e nebună de legat. — Mie-mi spui? rîde ea. Și tu, care credeai că intri Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
abia de-o să apucăm să-i vedem. — Lasă-mă să-i sun și pe ceilalți, zic eu, trăgîndu-mi nasul. Doamne, ce-or să spună? Las un mesaj pe mobilul lui Trish, apoi o sun pe Lisa, lăsînd un mesaj pe robotul telefonic, prinzînd-o apoi și pe mobil. — Unde ești? — Fac niște cumpărături de ultim moment, la Selfridges. Mi-am dat seama din senin că Amy nu are costum de baie și, În vreme ce eram acolo, am văzut un bikini Missoni superb, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zile. Nu am știut cum să continui prietenia noastră, dacă Într-adevăr e posibil ca ea să continue. Astfel, În loc să discut despre asta, să explorez opțiunile, am preferat să mă retrag. Ah, nu e tocmai evident. CÎnd mă sună, las robotul să răspundă, după care o sun eu În momentele În care știu că e plecată. Las mesaje vesele pe robot, În care Îi spun cît mi-ar plăcea să ne vedem, deși sînt extrem de ocupată, și sper că ele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]