3,185 matches
-
asta? Sunt atât de cumplit încât nu vrea să mă mai rabde în casa ei nici un minut. Când, într-un rând, i-am zis soră-mii că-i tra-la-la, m-am trezit spălat pe gură cu un săpun maro, de rufe; asta, treacă-meargă, o mai înțeleg. Dar de aici și până la a fi izgonit de-acasă? Oare ce-am făcut? O să-mi pună un prânz la pachet, că așa e ea, cumsecade, dar pe urmă n-am decât s-o șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mănânc fasole verde și-un cartof copt? Și oare de ce n-o oprește tata? Laba A urmat apoi adolescența - cu jumătate din ceasurile în care nu dormeam, încuiat în baie, unde-mi împroșcam sămânța în closet sau în coșul de rufe murdare, ori mi-o luam la labă în dreptul oglinzii de pe dulăpiorul cu medicamente, cu chiloții pe vine, ca s-o văd și eu cum arată când țâșnește din mine. Sau, dacă nu, mă încovoiam deasupra pumnului meu aflat în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din fața blocului nostru se înalță flori cu tulpini timpurii. Ferestrele sunt larg deschise, lăsând să pătrundă în apartament aerul înmiresmat, plăcut al primăverii - aer încărcat de electricitatea pe care o degajă vitalitatea mamei: a terminat spălatul săptămânal și a întins rufele la uscat; a copt un chec marmorat, însângerând frumos de tot - oricum am da-o, tot la sânge ajungem! și la cuțit! - însângerând, dar, cu măiestrie vanilia cu jetul de ciocolată, performanță ce mi se pare la fel de miraculoasă ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
taică-meu -, mă șterg până mi se înroșește găurica aia mică de-ajunge ca o zmeură, dar, oricât de mult mi-aș dori să-i fac pe plac maică-mii și, la sfârșitul fiecărei zile, să arunc la coșul de rufe murdare niște chiloți imaculați, care parcă ar fi acoperit un cur de înger, eu nu-i ofer (oare în mod intenționat, Herr Doctor? - sau, pur și simplu, în mod inevitabil?) decât niște chiloței puturoși de băiețel. Aici însă, la baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bazin, o gangrenă din șanțul cu dezinfectant, o ptomaină din hot dogs sau o elefantiază din săpun și prosoape, ai toate șansele să i-o pui unei puicuțe. Suntem în bucătărie, unde, în momentul sosirii noastre, Bubbles călca de zor rufe - doar în slip! Mandel și cu mine frunzărim niște numere mai vechi ale revistei Ring, în timp ce, în camera de zi, Smolka încearcă s-o cobzărească pe Bubbles să-i facă hatârul și să-i accepte și pe cei doi amici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe dată. Din păcate, însă, tocmai când ajung în punctul unde îmi doream, ziua de lucru a lui Bubbles ia sfârșit. — Gata, asta a fost, cincizeci, zicea ea și se oprește! Nu! strig eu. Mai vreau. — Uite ce, am călcat rufe două ceasuri, înțelegi, până să apăreți voi, gagiilor... — DOAR O DATĂ! DE DOUĂ ORI! TE ROG! — NȚ! La care, incapabil (ca de obicei!) să-mi rabd frustrarea - de a fi privat și dezamăgit -, întind mâna, o înșfac și PLEOSC! Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cu brațe păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre, care-i cu o stradă mai încolo. Îmi închipui că au niște coarde vocale groase ca frânghia de rufe! Niște plămâni cât dirijabilele! Nu trebuie să le spună nimeni niciodată să nu mai mormăie și să vorbească mai tare! Și ce poante scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala de pe terenul de joc nu e, pur și simplu, trăncăneală, ci chibițare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
v-am făcut, io vă omor! Păi, ce vorbă-i aia?! Copiii miei? Nu-mi suflă-n față! De mici i-am învățat! Și să fie spirt, auzi, spirt! Și să nu iasă din cuvântu’ mă-sii. Să-și spele rufele, da, și curățenie, la mine-n casă lingi miere de pe jos, da, și la gătit se pricepe copiii miei. Ardeii ăștia umpluți ie făcuți de fii-mia aia mare. Ia de gustă, domnu’ Ogrinjan, să-mi spui ce notă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vedea fiecare de viața lui de nimic - burnița și vântul șuierând sincopat printre blocuri, delirând și gesticulând cu o trufie agresivă, ca un bețiv supărat pe lume, răstindu-se la zidurile din plăci de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub un soare șovăitor, nesigur pe harul lui, ivindu-se în răstimpuri printre nori, ca o rană supurând o lumină rece, acidă, jupuindu-le carnea chipurilor până la os și diluându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
desfundat, mărginit de plopi, către poligonul de instrucție. Plutonier, schimbă cu ceva mai vesel! Subofițerul se execută și imediat treizeci de voci încep să cânte, făcând să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului pas de defilare prin care-și fac intrarea pe poarta regimentului. Chiar dacă curelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
caldarâm nenorociților scoși de sub grinzile de beton. Alăturându-se unui grup de civili, Marius se oprește lângă o casă scundă, modestă, nevăruită, dar cu aspect îngrijit. În curte, pe o sârmă întinsă între două țevi groase atârnă o mulțime de rufe puse la uscat. Dintr-o cocină prăpădită, un porc își grohăie agitat foamea. Pe lângă acareturi, gardul viu este sfârtecat și ars, dar în rest nu se văd alte stricăciuni. Cine stă aici? Mitriță Ciornei, domnu' ofițer, răspunde o femeie trupeșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
telefonul fix mama ca să-i dea de veste că totul era bine în legătură cu el și că nu mai trebuia să se deranjeze să vină la el în vizită în ziua aceea, ca să-i facă de mâncare și să-i ia rufele la spălat, apoi își făcuse un ibric mare de cafea și rămăsese un timp, cu cana de cafea în mână, lângă fereastră, uitându-se afară, spre cerul în aparență gol, cu gândurile săltându-i aiurea între prezentul cenușiu, trecutul cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nicicând nu mai văzuse Crăița atâta mizerie adunată la un loc. Masa era plină de farfurii murdare, resturi alimentare, pungi cu zahăr, făină, orez, de parcă toată cămara ar fi fost golită pe masă. Pe un pat de lemn erau aruncate rufe murdare. Un șifonier scorojit era înghesuit lângă pat. O ușă îi lipsea. Hainele dinăuntru nu păreau nici ele prea curate și erau aruncate grămadă, înghesuite pe câteva atârnători. Aragazul era așezat lângă masă. Mai multe oale fără capace îl ocupau
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
deschise, trântite în lături cu atâta putere, încât una se desprinsese dintr-o balama și atârna jalnic, suflată de vânt. Înăuntru era vraiște; se vedea că proprietarii își abandonaseră locuința luând cu ei strictul necesar. Un dulap aproape plin cu rufe stătea într-un unghi imposibil - desigur îl ținea ceva la bază, ceva ce nu se zărea pe geam. Alături, drumul și grădina cu pământ răscolit m-au întristat. Am înțeles că nu avea rost să caut pe nimeni din împrejurimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pută. Prăpădiții ăștia ocupau o singură cameră și-i vedeam în fiecare zi în bucătărie, mâncând cartofi prăjiți și bând vin de țară. La baie nu-i deranja lipsa rezervorului de deasupra veceului, nici defectarea robinetului de la chiuvetă. Își uscau rufele într-o cameră goală, pe care n-am înțeles de ce nu aveau voie s-o ocupe. Bogdan îl chema pe el, pe ea Mihaela. În acest cadru am adus-o pe Alexandra și am făcut dragoste prima oară. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dragoste prima oară. N-am să povestesc cum am făcut dragoste prima oară. Nu asta mă interesează aici. E destul că s-a întâmplat la 19 ani. Odată a vrut să meargă la budă și nu putea, pentru că Mihaela spăla rufe. Se chircea în pat, îmbrăcată cu una din pijamalele mele, spunând că nu mai poate și făcând grimase. Își băgase laba piciorului sub șezut. Îmi spunea cât de mult o urăște pe femeia asta subțire și rea, care își închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și de ce nu mă bărbierisem. Aveam o barbă enervantă de vreo trei zile. Trebuia s-o dau jos, nu mai puteam să mă duc la slujbă cu ea. Prin curte, aproape de sol, zburau rândunele. Unele se opreau pe sârma de rufe și ciripeau de mama focului. Un porumbel urmărea un greiere la umbra tufelor de narcise. M-am mirat, pentru că n-am văzut niciodată un porumbel care să mănânce insecte. În sfârșit, am auzit parchetul scârțâind și am știut că mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cere efectiv o favoare, ce ești nasol, ajută-l și pe el: - Cristiiii, te rooog, știu c-o să te superi, dar te rooog, poți să-mi dai și mie puțin săpun? Rămân dator. Tot timpul rămânea dator, și la căratul rufelor la spălătorie, și la sandvișuri, și la pastă de dinți. I-aș fi dat în cap cu toate lucrurile în privința cărora „rămânea dator”, dar te descuraja efectiv moliciunea lui, ce să-l mai lovești, începuse să mă enerveze însăși enervarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
două fete. Mă ținea de mână și mergea cu siguranță prin întuneric. A dat la o parte ceva ca o țesătură și a aprins o lanternă, a cărei lumină s-a rostogolit peste o cameră dezordonată și colorată, plină de rufe puse la uscat și pixuri și hârtii. Eu continuam să vorbesc, mi-era teamă că dacă tac își pierde interesul, ba chiar ajunsesem într-o asemenea surescitare că eram convins că la primul gest stângaci pe care l-aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dacă te faci o păsărică ascunsă pe undeva, pe aproape, după trei ore de vorbăraie, ai putea extrage ceva despre cum se fac cozonacii, care nuanță de ruj de buze te prinde mai bine, cum se scot petele de pe o rufă, ce a mai făcut mătușa Catinca, că soacra lui Axinte nu se împacă cu nora deloc, că o linguriță de miere de allbine luată pe inima goală face piciorul mic, că un măr se mănâncă numai la ora 5 după
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
timp, se stinsese. Bobița 29 decembrie 1976 Să fiu al dracului dacă n-am dreptate! Adică eu nu sunt tot eu? Și zicând așa, să pornesc la treabă și să nu vă mai fac curioși. Mă aflam în cazanul cu rufe murdare. Poftim. Chiar așa, mă aflam acolo și-mi făceam planu' dacă face să mai aștept sau nu. De ce? Fiindcă mie nu-mi place să aștept. Și așteptarea are limitele ei, sunteți de acord! Stau, stau, și n-aud nimic
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dom-le, să-ți întorci pantofii pe dos ca să nu cazi. Mai scot și o mână, îmi pun ochelarii și atunci observ că cineva îmi zgândăre pavilionul urechii stângi cu o zbârnâitură de sonerie, jos pălăria! Mă bag înapoi în rufe și-o fac pe mortu-n popușoi. Tipu' sau cine naiba o fi dă să intre, ba chiar dă de-a binelea, pentru că nu mai deschide ușa și intră cu un picior prin ea. Tac și aștept. Aud: - Unde o fi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fi dacă înghiți și dezghiți bobițe. Dar ce fel de bobițe cauți tu?” Dar parcă am timp să aștept? Tipu' face un viraj pe palux-ul parcă gata pregătit pentru el și se proptește cu ocheanul chiar în cazanul cu rufe. - Aici trebuie să fie, spune. Și începe să-mi gâdile subțuoara stângă. Și pentru că știam că n-am să mă pot abține și-am să izbucnesc în râs, sar din cazan cu un hanorac în mâini, i-l proptesc pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ștefan știute, fumând, fără să vorbim între noi. Orașul îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate, unde dintre rufele albe întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
revedea în curând. Tot drumul înapoi spre casă de la aeroport am plâns, nu din cauza distanței care urma să ne despartă, ci din cauza hăului pe care îl căscase între noi sărutul său rece de rămas-bun. Peste weekend mi-am spălat toate rufele și am făcut curățenie generală, ca să nu am timp să mă gândesc la nimic. Dar când s-a lăsat liniștea serii am început să mă simt rău. Ceva imperceptibil în destinul meu sau în altă structură, greu de identificat, luase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]