3,323 matches
-
trec fiorii. După umila mea știință despre cele sfinte, știu că pe Dumnezeu îl chemi cu rugă fierbinte să-ți vină în ajutor atunci când ești la necaz. Lui Dumnezeu îi mulțumești cu toată căldura sufletului tău pentru că ți-a ascultat ruga ta din momentele de restriște. Pe Dumnezeu îl porți în suflet și în gând oricând și oriunde. Cu Dumnezeu pleci la luptă, lui Dumnezeu îi aduci ofrande pentru izbândă...Cu alte cuvinte, Dumnezeu este cu tine tot timpul. Dar să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
își au mormintele în această biserică. Pe marmora de pe mormântul lui Dabija vodă, doamna Eufrosina-Dafina a scris în slavonește: „Această piatră o făcu și înfrumuseță Doamna Dafina Domnului seu, reposatului Io Eustratie Dabija-Vodă, Domnitorul Moldovei. Si s-a pus în ruga sa noua mănăstire ce se chiamă Bârnova. În anul 7174 (1666), luna sept. 11 zile, al doilea ceas.” - Toate-s bune și la locul lor, dar nu se prea potrivește anul zidirii cu faptul că nu a fost terminată de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
banii proveneau dintr-o afacere cu niște moșii, făcută de Miron Barnovschi pe când nu era încă domn. Despre pioșenia lui Miron Barnovschi voievod, postelnicul Toma Cantacuzino își amintea: „In multe nopți l-am zărit pe la miazănoapte îngenunchiatu înaintea icoanii, la rugă, cu mare osârdie.” Biserica era în plină construcție când - în 1628 - Barnovschi vodă o închină Sfântului Mormânt din Ierusalim...Deși domnul a dorit să fie înmormântat la ctitoria sa, Dragomirna, până la urmă, fostul său adversar la domnia Moldovei - Vasile Lupu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ctitoriei lor. Așa a făcut și Miron Barnovschi voievod la 9 dec. 1627 (7136): „Io Miron Barnovschi Moghila voievod...am binevoit domniia mea...cu binecuvântarea celor patru ierarhi ai Moldovei...și cu nevoința întregului Sfat al domniei mele...am zidit ruga și biserica din târgul Iași...și am dat și am miluit această sfântă rugă a noastră...cu un sat anume Toporăuți, care este în ținutul Cernăuților, cu iazuri și cu mori, care sat a fost drept de moștenire al domniei
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
iar, niște dugheni și cu pivniță de piatră, în târgul Iașilor împotriva chevăsăriei domnești, în Ulița Rusască. Deci pentru aceste sate și moșii ce scriu mai sus m-am milostivit domnie me de le-am dat danie...la sfânta noastră rugă.” - Iarăși, mărite Spirit, spune vodă Barnovschi: „Am zidit ruga și biserica din târgul Iași”. Iar în testamentul din 1633 zice că: „Așijderea, sfânta biserică Uspeniea Preciste den târg din Iași...și acea sfântă biserică este nesăvârșită.” Care-i adevărul? - Nu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
târgul Iașilor împotriva chevăsăriei domnești, în Ulița Rusască. Deci pentru aceste sate și moșii ce scriu mai sus m-am milostivit domnie me de le-am dat danie...la sfânta noastră rugă.” - Iarăși, mărite Spirit, spune vodă Barnovschi: „Am zidit ruga și biserica din târgul Iași”. Iar în testamentul din 1633 zice că: „Așijderea, sfânta biserică Uspeniea Preciste den târg din Iași...și acea sfântă biserică este nesăvârșită.” Care-i adevărul? - Nu este pentru prima dată când ne întâlnim cu neconcordanțe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
slavonă făcută pe un Tetraevanghel care, după traducerea lui Melchisedec, spune: „Acest Tetraevanghgel l-a ferecat panul Ioan Golăi, Marele Logofăt, și soția sa Ana, pentru sufletele lor și ale părinților lor și ale copiilor lor, și îl dădu spre ruga sa în biserica cea de piatră din Iași, unde este templul Inălțărei Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Isus Christos, în anul 7054, Ianuar 12(1546). Se mai crede că încă pe la 1540, sub Petru Rareș, ar fi existat o biserică
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ocazia unei restaurări, s-a găsit o piatră ce purta o inscripție, descifrată cu greu de Episcopul Melchisedec: „In numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Binevoi robul lui Dumnezeu panul Jurie Danco, și zidi acest templu, spre ruga Archistratigului Mihail și Gavriil și celorlalte puteri netrupești, și spre pomenirea sie și părinților sei și pentru toți reposații; și s-a săvârșit în zilele Evseviosului Ioan Petru-Voievod, în anul 7049, luna Iulie, 30 zile.” (1541). La început a fost
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a noastră pentru casile noastre din Ieși, de pe Ulița Hagioaii...acu avându și eu trebuință de bani, le-am scos vânzătoare și, iată dumnealui Bosii biv vel jicniceriu le-au cumpărat cu banii gata 400 lei, ca să facă o svântă rugă, pominire Svântului Spiridon.” S-a întâmplat însă ca vânzarea caselor de către căpitanul Carp să nu fie după lege, după cum se vede din zapisul din 31 mai 1752 (7260), în care căpitanul spune: „Si sculându-se rudele meale Buhușeștii a opri
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ai ascultat cu mare atenție și ai trudit notându-ți ce era nou pentru tine...Asta-i dovada că vrei să afli și să știi cât mai multe despre vremurile apuse și despe oamenii care ne-au lăsat aceste „sfinte rugi” unde să ne limpezim sufletul și mintea atunci când ne apasă greul... - Bucuria și mulțămita este de partea mea, pentru că am avut norocul să te întâlnesc, și cinstea - pe care n-o are orice muritor - să vorbesc cu tine, mărite Spirit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mă preocupa mulțimea de mănăstiri din Lima. Citatul din articol ne precizează: Nu cred că există în lume un oraș în care într-un timp atât de scurt să fi apărut atât de multe mănăstiri, de prelați gata să facă rugi către Domnul zi și noapte... Mănăstirea este instituția care reprezintă spiritul colonial și se manifestă în toată America Latină, dar în mod special în Peru, iar în Peru mai ales în Lima. Apogeul orașului, se arăta în articolul respectiv, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Socolei. Un prim document, de la 12 aprilie 1583, emis de Petru Șchiopu, spune că: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Io Petru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră...că au venit înaintea noastră...călugărițele de la ruga noastră, sfânta mănăstire, anume Socola...și ni s-au plâns cu mare jeluire...că privilegiul de danie ce l-au avut ele de la Alexandru voievod (Lăpușneanu n.n.) pe două sate, anume Ezărenii, cu iaz și cu loc de moară, și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
zilele lui Ioan voievod când au prădat turcii și tătarii toată țara noastră și când el însuși a pierit...am cercetat și am aflat că așa a fost. De aceea...am dat și am întărit cu această carte ...călugărițelor din ruga noastră...ce se numește Socola, aceste sate...” Ce știam noi pe când călcam pe aceste locuri, purtați de vârtejul tinereții? Numai că și acest act a fost încălcat de buciumeni, după cum aflăm din documentul emis la 5 mai 1666. „Ilisafta starița
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ctitoria sa - loc de țarină și fânețe la Valea Rușilor și a Holbocăi, iar despre ctitoria sa spune: „... și noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit ...șam început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta m(ă)n(ă)stire Cetățuie unde este hramul Sfinților...Apostoli Petră și Pavlă”. După cum se vede, ctitorul nu amintește despre vreo cetățuie pe acele locuri. Biserica a fost zidită după același tipic ca și Trei Ierarhii și poate
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mai alb în ochii arheologului. Culorile materiale, de la alb la negru, de la roșu și gri la nuanțele variate ale ceramicii (de Cucuteni) răsfrâng istoria veche, punând-o pe masa contemporanului. Picturile cupolelor din biserici înrădăcinează în cugetul pelerinului valoarea de rugă și credință, înseninează sufletul deznădăjduit iar mitul purificării prinde substanță. Orașul este acoperit de culori, de forțe pastelate ale realității dar și ale imaginației noastre. Să nu scăpăm din vedere însă că valorizarea lor poate denunța diabolicele și imundele culori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unui istoric peruan cu nume german Carlos Wiesse, care, printre altele, afirma: "Nu cred să existe în lume un oraș în care într-un timp atât de scurt să fi apărut atât de multe mănăstiri, de prelați gata să facă rugi către Domnul, zi și noapte...". Apogeul orașului, se arăta în studiul respectiv, a fost în secolul al XVII-lea, după care a urmat o perioadă de decădere și apoi de revitalizare, care a condus la transformarea vechiului oraș în stil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nici lui nu‑i sunt asemeni, căci și pământul rodește la soroc și pe tine, Doamne, te binecuvântează!”tc "IV. [Bunavestire]" Și, iată, un Înger al Domnului a venit asupra ei și i‑a zis: „Ana, Ana, Domnul a Împlinit ruga ta: vei prinde sămânță În pântec și vei naște prunc, iar despre neamul tău se va vorbi În toată lumea”. Și a răspuns Ana: „Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, dacă voi naște prunc - băiat ori fată -, Îl voi dărui Domnului Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
P. Nu uit cât îți este datoare și cât ai contribuit la această plecare. Am căutat să te vedem, așa cum recomandaseși, înainte de plecarea ei, dar diferitele misiuni ce ai avut peste frontieră ne-au împiedecat să te putem vedea. La rugă mintea mea - ultima oară când te-am putut vedea - de a-i găsi un post în ministerul tău, răspunzând negativ, ai fă găduit că-i rezervi ceva la Paris. Aflu prin dna S. Rosetti că M. Stoilov, vechiu coleg și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Chișinău, 1991; Dansul timizilor, Chișinău, 1994; Cobaiul nu triumfă, Chișinău, 1996; Din neamul lui Păcală, Chișinău, 1996; Mergătorul, Chișinău, 1996; Aventura neolatină, Chișinău, 1997; Cetatea lui Bujor, Chișinău, 1997; Vrei să crești mare?, Chișinău, 1997; Semințele mărului oprit, Chișinău, 1998; Ruga iezilor celor trei, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Clipa de grație, Chișinău, 1980, 277-278, 285-287; Ion Ciocanu, Neîmpăcarea continuă, LA, 1994, 6 februarie; Dan Perșa, Un spirit complex: Iulian Filip, TMS, 1997, 7; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 229-230; T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287000_a_288329]
-
lui Delavrancea, care pare să fi cunoscut piesa. În 1897 i se mai joacă pe scena bucureșteană comedia Gărgăunii dragostei. Dramaturgul scrie însă pentru publicul ardelean, compune numeroase „cântece comice”, monoloage (Copila română, Renegatul, Ciobanul din Ardeal ș.a.), comedii „sătești” (Ruga de la Chiseteu, Sărăcie lucie, Mâța cu clopot ș.a.) sau în care încondeiază moravuri de la oraș (Secretul, Mireasă pentru mireasă, Soare cu ploaie, Gărgăunii dragostei ș.a.). Cele peste treizeci de piese (unele rămase în manuscris, multe menționate doar ca reprezentate) au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
scop practic dispare, atunci și tipărirea și răspândirea, aceste resturi de prejudecată, nu mai au noimă. Pe când eram copii, învățam producții în acest gen, trebuie să recunosc însă că pentru unele scopuri practice... Iată una: Una mara Două para Trei ruga Picioruga Socoton Cinghilița Podoghița Gheorghieș Dela Ieș Dorobonț Clonț! Sunt în această producție resturi barbare de ritm și rimă. Totuși este o înrudire între această operă, după cât se vede foarte importantă, și poezia modernă. Cineva susținea că asemenea poezii fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Petru căzură în mânele lui Soliman, cruci și evanghelii ferecate cu aur. VII. În Uricariu (IV.422) se găsește un hrisov al lui Petru Rareș scos de pe condica mănăstirii Bistrița. "... am dat și am miluit și am întărit sfânta rugă M-rei Bistriței, cu un sat anume Mojeștii... i-am miluit când puțin se pornise mânia lui Dumnezeu asupra mea și pre Țara noastră a Moldovei, împăratul Țarigradului Soliman sultan s-au pornit ca să vie cu toată puterea sa în pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
El le-a vorbit multă vreme și i-a convins că pe cale pașnică lucrurile se vor îndrepta. Au făcut, după sfatul lui Costăchescu, o cerere cătră Ministrul de interne, alta cătră Ad-ția Casei Centrale a băncilor populare, arătând păsurile și rugile lor. Apoi au așteptat într'o liniște desăvârșită. Ed. Enășescu, Valea Glodului Și-a ținut liniștit satul prin sfaturi. Dealtfel nu era greu căci sătenii sunt liniștiți și pașnici de felul lor. Au alungat ei singuri pe cei de la Giurgești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care în noaptea de Revelion se aflau peste un milion de "cariocani" naturali sau de adopție ca noi și câteva mii de gură-cască de toate naționalitățile, veniți special pentru Revelionul de la Rio. Majoritatea erau îmbrăcați în alb, pregătiți pentru ruga către Iemanja, zeița mării. Trimeteau pe valurile oceanului mici bărcuțe de lemn în care puneau flori, ofrande pentru Iemanja și câte o lumânărică. Dacă lumânarea rămânea aprinsă și bărcuța înainta pe valuri, era semn că Iemanja ți-a primit ofranda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
căsătoria civilă), ci minutele de la miezul nopții, când fratele Horea mi-a tăiat “pana de mire” din piept și din ropotul de aplauze ale nuntașilor s-a Înălțat spre ceruri un cântec de solicitare a binecuvântării Părintelui ceresc și a rugii de viață lungă celor “doi tineri ce s-au căsătorit”. Este unul din cele mai Înălțătoare momente din acea regiune a țării, la care asist și astăzi cu plăcere la toate nunțile din familie (Îl transcriu după I. Gabor): O
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]