3,007 matches
-
învinge pe tătari între anii 1284-1285. Simultan cu perioada de criză a Ungariei, dominația tătarilor a slăbit în zonele de răsărit de Carpați și Dunăre. Tătarii și-au instaurat dominația după 1290-1291 între Balcani și Carpați. Țării bulgari și cneazul sârb erau supuși de către hanul Nogai. Tătarii ar fi unificat, prin cucerire, formațiunile politice românești. Dominația tătară a dispărut însă după moartea hanului, iar țările balcanice, profitând de slăbiciunea tătarior s-au debarasat de suzeranitatea lor. Acești factori, precum criză politică
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
înainte de slavi", Aurora Pețan întreabă "de ce nu putea să fi existat și la geți, mai ales că ambele alfabete -cel gotic și cel chirilic- au fost create în zona getică?" În privința semnului pentru "gi", acesta există astăzi doar în alfabetul sârb, iar cei mai mulți slaviști sunt de acord că este luat din alfabetul chirilic folosit în textele românești (la sârbi semnul este atestat pentru prima oară cu valoarea fonetică "gi" în sec. XVII, pe când în textele românești apare cu un secol mai
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
sec. XVII, pe când în textele românești apare cu un secol mai devreme). Aurora Pețan subliniază că, desigur, "există și specialiști care afirmă că românii l-au luat de la sârbi", însă, în acest caz, "semnul rămâne cu origine necunoscută în alfabetul sârb, iar problema rămâne deschisă." La toate acestea, dl. Olteanu răspunde că originea literelor în discuție nu este deloc „necunoscută". Așa cum se poate găsi în orice istorie a alfabetelor slave, litera chirilică Ч este împrumutată din alfabetul ebraic, din litera צ
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
(n. 10 martie 1953, com. Belobreșca, județul Caraș-Severin) este un politician român de etnie sârbă, reprezentant al acestei minorități în Parlamentul României în cadrul grupării Uniunea Sârbilor din România. A debutat în 1967 în ziarul timișorean Pravda/ Dreptatea (unde a lucrat până în 1983 când, din cauza bolii și a necazurilor politice de atunci, s-a pensionat), cu
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
1998, Vulturii zboară înalt, 2000 și Calea platanelor triste, 2001) și 6 volume de proza scurtă sau nuvele. Despre Cedomir Milenovici (membru al Uniunilor Scriitorilor din România și Șerbia) au scris (în volume sau în ziare și reviste) critici literări sârbi și români, "în ambele țări de cititori" (sintagma îi aparține lui Nichita Stănescu) și în "ABC THE NEWS" (Australia). Despre valoarea lui spun ceva și recepțiile oficiale, premiile și distincțiile pe care le-a primit acest autor: Premiul Uniunii Scriitorilor
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
trăiește ca scriitor liber profesionist la Timișoara. "La Timișoara nu știm cât suntem în realitate și cât în literatura; același sentiment îl avem și când citim versurile lui , scriitor care nu a devenit ocazional cel mai vizibil nume dintre poeții sârbi și muncitorii naționali în România, ci în întreaga risipire a sârbilor în lume", a rostit în 1997 academicianul Matija Beckovic, unul dintre cei mai importanți poeți sârbi în viață, despre poetul Slavomir Gvozdenovici/ Slavomir Gvozdenovic (n. 1953, Belobresca, județul Caraș-Severin
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
lui , scriitor care nu a devenit ocazional cel mai vizibil nume dintre poeții sârbi și muncitorii naționali în România, ci în întreaga risipire a sârbilor în lume", a rostit în 1997 academicianul Matija Beckovic, unul dintre cei mai importanți poeți sârbi în viață, despre poetul Slavomir Gvozdenovici/ Slavomir Gvozdenovic (n. 1953, Belobresca, județul Caraș-Severin), un glas unic în graiul sârbilor din țară lui Eminescu. Roadele evidente ale efortului sau artistic sunt numeroase: 18 volume de poezii (3 traduse în românește de
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
editorial cu volumul Aripi și puțin foc, București, 1975. Poezia lui este tradusă în română, rusă, engleză, franceza, germană, maghiară, italiană, ucraineană, slovaca și macedoneană. Este cel mai prezent autor al acestei literaturi în spațiul său natal, precum și în diaspora sârbă (unde ocupă și funcții importante). A publicat zece cărți în Șerbia, Republica Srpska și America. Acest poet apare aproape obligatoriu în multe antologii de poezie sârbă în țara de origine sau în străinătate, participă la cele mai mari festivaluri de
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
cel mai prezent autor al acestei literaturi în spațiul său natal, precum și în diaspora sârbă (unde ocupă și funcții importante). A publicat zece cărți în Șerbia, Republica Srpska și America. Acest poet apare aproape obligatoriu în multe antologii de poezie sârbă în țara de origine sau în străinătate, participă la cele mai mari festivaluri de poezie și întâlniri ale scriitorilor în țară sau peste hotare. Ca antologator, este printre primii din graiul sau care a dat o atenție specială poeziei pentru
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
și literaturii sârbe, pe lângă misiunea să de poet, îndeplinește alte servicii importante: conduce o revistă literară a sârbilor din România, Knjijevni jivot/ Viața literară (din 1985), din 1992 este deputat în Parlamentul României, din 1996 preda la Catedră de limba sârbă a Universității de Vest din Timișoara. Perfecționarea să ca om de știință a fost confirmată și prin susținerea tezei de doctorat la Universitatea din București, cu tema Limba și stilul în poezia lui Vasko Popa (2000).
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
(în ; prescurtat СПЦ / SPC) sau Biserică Sârbă este o biserică ortodoxă autocefala, situându-se pe locul șase ca importanță după Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim și Rusia. Este a doua biserică ortodoxă slavă că vechime din lume (după Biserică Ortodoxă Bulgară), precum și cea mai occidentală biserică ortodoxă din
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
este membră autocefala a comuniunii ortodoxe situată în principal în Șerbia (inclusiv Kosovo), Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Republică Macedonia, precum și Croația. Deoarece mulți sârbi au emigrat în țări străine, acum exista biserici ortodoxe sârbe în întreaga lume. Biserică Ortodoxă Sârbă deține numeroase moaște creștine, precum mâna dreaptă a lui Ioan Botezătorul, mâna și părți din craniul Sfanțului Gheorghe, fragmente din Sfântă Cruce, degetul Sfintei Cuvioase Parascheva, trupul Sfanțului Vasile de Ostrog, etc. Emigrarea sârbilor sub conducerea patriarhului Arsenie al III
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
degetul Sfintei Cuvioase Parascheva, trupul Sfanțului Vasile de Ostrog, etc. Emigrarea sârbilor sub conducerea patriarhului Arsenie al III-lea, în 1690, pe teritoriul Imperiului habsburgic a făcut posibilă înființarea unei noi structuri eclesiastice, cu un rol esențial în emanciparea poporului sîrb. Trecera patriarhului Arsenie al III-lea în nordul Dunării și Savei la mănăstirea Cruședol (pînă în 1701) și apoi la Szentendre ridică problema înființării unei noi organizații bisericești, cunoscută sub numele de Mitropolia de Karloviț. Împăratul Leopold I le-a
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
ridică problema înființării unei noi organizații bisericești, cunoscută sub numele de Mitropolia de Karloviț. Împăratul Leopold I le-a oferit sîrbilor o serie de privilegii în perioada 1690-1696, privilegii pe care românii din Imperiu nu le-au avut niciodată. Patriarhul sîrb era în același timp și șef politic, fapt recunoscut în Diplomă imperiala din 11 decembrie 1690: ""Toți să se supună arhiepiscopului, capul lor bisericesc, și în cele duhovnicești și în cele lumești"". Înainte de pacea de la Belgrad (1739), un al doilea
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
refugiat, sub conducerea patriarhului Arsenie al IV-lea, în Imperiul habsburgic. Numărul sîrbilor a crescut, iar rolul lor în Imperiu a început să fie mult mai important. Deși războaiele ruso-austro-turce din secolul al XVIII-lea au afectat Șerbia, întotdeauna poporul sîrb a văzut în ele tot atâtea posibilități de a-si dobândi independența. După Pacea de la Șiștov (1791), aproximativ 50. 000 de sîrbi au trecut râul Sava, cerând azil la habsburgi. Pentru a frâna o masivă depopulare, Poartă le-a oferit
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
viața bisericească și raporturile cu statul habsburgic erau reglementate conform privilegilor acordate; epoca Rescriptului declaratoriu, al Regulamentului și Sistemului consistorial (1779-1782-1868), și în fine epoca Rescriptului imperial (1868-1920). Rolul Bisericii Ortodoxe Sîrbe în dobândirea independenței și în realizarea unității poporului sîrb în decursul secolelor XIX și XX a fost de o importanță majoră. În acest efort, un loc important l-a avut crearea Mitropoliei de Karlowitz, care însemna înființarea unei structuri bisericești autonome într-o țară creștină și libera. Mitropolia din
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
la Karloviț - el fiind ales membru al «Societății științifice» din Cöttingen. A avut o mare influență asupra vieții bisericești, a luptat pentru creștinii ortodocși din Imperiul habsburgic, pentru că ei să nu-și piardă credință în Dumnezeu, a întemeiat primul gimnaziu sîrb, la Karloviț în anii 1791-1792, pe care a susținut-o din toate punctele de vedere, atât pe profesori cât și pe pe elevii acesteia, a întemeiat un internat pentru cei neajutorați, peste 300 școli, si a luptat contra influenței catolice
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
a întemeiat un internat pentru cei neajutorați, peste 300 școli, si a luptat contra influenței catolice, iar în 1794 a deschis Seminarul teologic superior pentru întrega Mitropolie. Iosif Raiacici/Iosif Rajačić, (mitropolit 1785-1861), a luptat contra dominației ungurilor, împreună cu poporul sîrb (1848) la Karloviț, iar la o Adunare generală a delegaților la Sremski Karlovici, a fost desemnat patriarh de Franz Iosef /Francisc Iosif de la Viena, el beneficiind de putere și influența - a dus o politică dublă că mitropolit politic al sîrbilor
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
dus o politică dublă că mitropolit politic al sîrbilor, deoarece era aliat cu Viena și a subordonat episcopi de alte naționalități. În toate evenimentele politice majore din secolul al XIX-lea, Biserica Ortodoxă a avut un cuvânt de spus. Răscoală sîrbă izbucnită în 1804 a antrenat și clerul sîrb, devenit în timpul conflictelor forță conducătoare. Revoluționarii sîrbi au dorit permanent să refacă Șerbia din perioada să de glorie, chiar dacă anumite teritorii - precum Kosovo - erau locuite în secolul al XIX-lea de populații
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
sîrbilor, deoarece era aliat cu Viena și a subordonat episcopi de alte naționalități. În toate evenimentele politice majore din secolul al XIX-lea, Biserica Ortodoxă a avut un cuvânt de spus. Răscoală sîrbă izbucnită în 1804 a antrenat și clerul sîrb, devenit în timpul conflictelor forță conducătoare. Revoluționarii sîrbi au dorit permanent să refacă Șerbia din perioada să de glorie, chiar dacă anumite teritorii - precum Kosovo - erau locuite în secolul al XIX-lea de populații majoritare de altă religie - musulmani - sau aveau o
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
conflictelor cu Imperiul otoman. În 1805 se formează, sub conducerea lui Karageorge (ierarh grec al Belgradului), un consiliu de conducere în care un rol important l-au avut preotul Nenadovic și juristul Teodor Filipovic, cel care a conceput organizarea statului sîrb pe principiile raționalismului francez. În timpul primei răscoale sîrbești împotriva turcilor (1804-1806), eroul Karagheorghe, pentru a putea face legătura cu trupele rusești din zona Vidinului, a cerut să se răscoale și populația din județele timocene, care aparțineau Pasei de la Vidin. Cu
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Poartă, lupta care a readus popoarelor balcanice speranța independenței. Răscoală a încetat în 1812, Poartă încercând să readucă liniștea în Șerbia, acordând amnistie răsculaților, introducând impozite moderate și o autonomie administrativă locală. Mânăstirile și bisericile au devenit adăposturi ale răsculaților sîrbi. Mânăstirile Valjavic și Bogovadji au fost transformate în centre ale rezistenței sîrbilor. Călugări precum Paisie, Ioanichie, Gavriil, Samuil, Gherasim, preoții Meletie Niksic, Luka Lazarevic, Djoko Djuric, călugărul Hagi Iosif și arhimandritul Hagi Meletie de la Rasă au devenit simpatizanți ai mișcării
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
preoții Meletie Niksic, Luka Lazarevic, Djoko Djuric, călugărul Hagi Iosif și arhimandritul Hagi Meletie de la Rasă au devenit simpatizanți ai mișcării revoluționare. O serie de mănăstiri și locașuri de cult au fost distruse. În 1815 s-a constituit o delegație sîrbă, avându-l în frunte pe Meletie Niksic, pentru a semna armistițiul. Pe parcursul mișcării revoluționare, răsculații sîrbi au arborat steaguri cu simboluri și icoane ortodoxe. Milos Obrenovici / Miloš Obrenović ( 1805-1815 episcop grec de Ujițe ), era un erou național sîrb - politică lui
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
au devenit simpatizanți ai mișcării revoluționare. O serie de mănăstiri și locașuri de cult au fost distruse. În 1815 s-a constituit o delegație sîrbă, avându-l în frunte pe Meletie Niksic, pentru a semna armistițiul. Pe parcursul mișcării revoluționare, răsculații sîrbi au arborat steaguri cu simboluri și icoane ortodoxe. Milos Obrenovici / Miloš Obrenović ( 1805-1815 episcop grec de Ujițe ), era un erou național sîrb - politică lui era să construiască treptat pe baza a ceea ce putea realiza în teritoriul său cu acordul Porții
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
o delegație sîrbă, avându-l în frunte pe Meletie Niksic, pentru a semna armistițiul. Pe parcursul mișcării revoluționare, răsculații sîrbi au arborat steaguri cu simboluri și icoane ortodoxe. Milos Obrenovici / Miloš Obrenović ( 1805-1815 episcop grec de Ujițe ), era un erou național sîrb - politică lui era să construiască treptat pe baza a ceea ce putea realiza în teritoriul său cu acordul Porții. Și-a folosit poziția de unic reprezentant politic al Șerbiei în relațiile cu guvernul otoman pentru a câștiga din ce in ce mai multă autonomie. El
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]