4,832 matches
-
Putna se menționează doar că „au lovit cu tunul pe Ștefan voievod la cetatea Chiliei”. Numai în Cronica moldo-polonă se arată care era etnia garnizoanei la 22 iunie, „l-au lovit cu pușca pe Ștefan voievod ungurii din Chilia.” Ienicerul sârb, Constantin de Ostrovița, scria că Mahomed al II-lea avea să declare la sfârșitul campaniei din 1462 că „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă dețin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. Traducătorul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu turcii și își îndreaptă eforturile militare spre centrul Europei. Înțelegând că nu se poate organiza o ofensivă serioasă contra turcilor și, în fața cuceririlor turcești, Ștefan încearcă să ia măsuri care să mențină trează prin religie, conștiința de neam a sârbilor, bulgarilor și grecilor. În acest an, domnul face prima danie mănăstirii Zografu de la Muntele Athos. Domnul trimite mănăstirii un manuscris, Faptele apostolilor, scris pe pergament și împodobit cu miniaturi splendide. Din miile de manuscrise aflate în bibliotecile rusești, rușii au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Babiș, anume Luna, și fratelui ei Ivanco, fiul lui Babiș, pe doi cai buni “așa de scumpi cât 280 de zloți tătărești.” Este vorba de răscumpărarea unei ocini. La 25 ianuarie 1472, domnul îi întărește lui Șandro Tătăreanul satele Moinești, Sârbi și Geamiri, mai sus de târgul Iași. Iar “Cernu, Romănel și Drăgoi și tot neamul lor să nu mai pârască și nici să nu mai pomenească de aici înainte de aceste sate mai sus-scrise... în veci, pentru că Cernu și Romănel și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o distanță mai mare, iar două, Stăucenii și Șerbu Breb, aflându-se în colțul de sud-est al ținutului. Așadar, șase sate ale mânăstiri nu se bucurau de scutirile acordate la 3 februarie 1467. La 5 iunie 1470, mânăstirea dă satul Sârbi, pe Tazlăul Mare, lui Iurie vistier, care dă în schimb satul Hemeiani. Satul Sârbi nu a figurat până la această dată în domeniul mânăstirii Bistrița. Mânăstirea va primi un nou privilegiu de la Ștefan cel Mare abia în 1487, 1 noiembrie, prin
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de sud-est al ținutului. Așadar, șase sate ale mânăstiri nu se bucurau de scutirile acordate la 3 februarie 1467. La 5 iunie 1470, mânăstirea dă satul Sârbi, pe Tazlăul Mare, lui Iurie vistier, care dă în schimb satul Hemeiani. Satul Sârbi nu a figurat până la această dată în domeniul mânăstirii Bistrița. Mânăstirea va primi un nou privilegiu de la Ștefan cel Mare abia în 1487, 1 noiembrie, prin care i se întăreau mai multe sălașe de țigani. La 15 octombrie 1491, Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zi, îi întărea Mitropoliei și satul Averești. Tot în aceași zi, 12 martie 1488, Ștefan cel Mare întărea dania “sfânt a dormitului nostru bunic, domnul Alexandru și daniile unchilor noștri” satele: Vlădeni, cu moară, mai sus, în același hotar, satul Sârbi pe Șomuz, apoi satul Mihăești, la Podul de Piatră, mai sus de Bohrinești, așezat pe Șomuz, pe ambele maluri, cu moară la Brădățel, apoi Vereșcani, la Siret, la așa numitul Vad, cu moară, Ungureni și Greci, ultimele două schimbate cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hultur”. Al. Gonța credea că hânsar vine de la hus, care în cehă înseamnă gâscă, și de la gans în polonă, care înseamnă tot gâscă. După o altă opinie, hânsarii alcătuiau un corp de cavalerie ușoară, format din „mercenari sud-dunăreni, de obicei sârbi, luptători cu sabia”. În campania din 1467, husarii, mercenarii din oastea lui Matei Corvin, au apărat porțile de la intrarea în Târgul Baia. Faptul că în Letopiseț este deplânsă moartea husarilor viteji în lupta de la Războieni presupune existența unei unități destul de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
își dă seama că judecă realitățile politico-militare din secolul al XV-lea prin prisma realităților politico-militar care se stabilesc după 1521. Ca să ajungă în Europa centrală turcii au fost nevoiți să ocupe țările din sud-estul european: Serbia, Bulgaria. După înfrângerea sârbilor ,la Kossovopolie din 1389, Serbia devenea vasala sultanului, ca în 1459 să fie transformată în pașalâc, după cucerirea cetății Semendria care se afla la răsărit de Belgrad, pe Dunăre. Țaratul bulgar de la Târnovo cade sub stăpânirea turcească în 1393, iar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o plimbare la nord de Dunăre. Direcția, pe care turcii puteau înainta spre inima Europei, era cea care trecea prin Țările Române, atâta vreme cât Belgradul nu era cucerit. Evaluarea situației militare a făcut-o Mahomed Cuceritorul. Constantin Mihailovici de Ostrovița, un sârb pe care turcii îl luaseră prizionier în 1455, a devenit ienicer, adică a făcut parte din corpul de elită al armatei otomane și a luptat sub ordinele sultanului în Țara Românească, în 1462. În timpul luptelor din Bosnia, în 1463, el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oștilor române, el a recunoscut rolul bătăliilor date de noi pe plan european. Iată ce scria Ferdinand Lot: „Ne preocupă luptele sterile din Franța și Anglia în secolele XIV și XV. Ceea ce este important pentru istoria europeană este rezistența grecilor, sârbilor, ungurilor, valahilor (muntenilor), moldovenilor, rușilor, în cele din urmă față de turci din secolul al XIII-lea până în secolul al XVI-lea. Grație sacrificării „balcanilor” și slavilor de răsărit, civilizația occidentală a putut să continue în Europa occidentală și de acest
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trapezărie. A mai fost construită o fântână; în 1500-1501, a fost adusă pe un canal apă la mânăstire și, în final, între 1501-1502 a fost zugrăvită mânăstirea. Ajutoarele date de Ștefan mânăstirii Zografu au fost atât de importante încât călugărul sârb Isaia de la Hâlandar spunea, în 1489, că acestă mânăstire a fost întemeiată de domnul Moldovei. Biserica Adormirii Maicii Domnului din Sfântul Munte a fost reparată la sfârșitul secolului al XV-lea de către domnul Moldovei. La mânăstirea Vatoped se păstrează 15
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
70 de autori !), dar și vreo 20 de texte de autori bulgari, între care scrierile celor ce alcătuiesc mineele: Patriarhul Eftimie (cel mai mare scriitor bulgar al Evului Mediu)”. Se punea, astfel, la dispoziția cărturarilor Moldovei “aproape tot ce agonisiseră sârbii și bulgarii în trei-patru secole de ucenicie la Bizanț și adăogaseră ca operă proprie.” Marile minee de lectură de la Târnovo nu s-au păstrat în forma lor genuină decât în Moldova și ele se află acum la Putna, la Dragomirna
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adăpi tu 650 de cai, mai ales că sunt și soldați lăsători, puturoși, etc. S-a refăcut coloana și parte din soldații mei de bine au plecat la front și mi-a dat soldați din Târgoviște și români și sârbi. Sârbii erau cei mai mare hoți. Școala din Avrămeni, județul Dorohoi unde era director Florea Drăghicescu din comuna Perieți, județul Olt, n-avea lemne. Am trimis 100 de căruțe la Liveni în pădure, de unde a fost marele muzician George Enescu [66
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și cehoslovac, care îmi și dădeau un răspuns credibil, demn de a fi transmis repede la București; puteam fi liniștiți în legătură cu investițiile noastre în Peru. O convorbire interesantă am avut cu ambasadorul Japoniei, cu care făcusem cunoștință la recepția de la sârbi, prilej cu care mă interesasem de Hiroshi Ota, fostul meu coleg la conferința Quaqerilor de la Montreaux, din 1972. La întrebarea mea, ambasadorul nipon nu îmi putuse oferi un răspuns precis, dar, în context, îmi relatase despre rolul important al coloniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
avizat în cercurile diplomatice. Reușisem să am convorbiri interesante cu toți ambasadorii socialiști privind acceptarea sau cel puțin opinii legate de reformele Moscovei. Îmi amintesc o convorbire deosebită cu ambasadorul R.S.F. Iugoslavia, la recepția de la Ambasada Finlandei. După ce îi mărturisisem sârbului că lucrasem opt ani la Ambasada României din Moscova, diplomatul mă întrebă dacă îl întâlnisem pe Gorbaciov. Când i-am mărturisit că liderul sovietic fusese "însoțitorul de onoare" al lui Ceaușescu în timp ce acesta participa la funeraliile lui Andropov, ambasadorul iugoslav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
religioasă și culturală a Imperiului Otoman. Inzov a cerut Împăratului rus Alexandru I, să stabilească regimul juridic al acestor refugiați, altfel nu poate trece la îndeplinirea mandatului primit. Prin Ucazul Imperial din 19 decembrie 1819, refugiații din Balcani - bulgari, găgăuzi, sârbi, greci, albanezi, s.a. - au primit statutul de coloniști. Pentru organizarea așezărilor lor în raiaua tătăreasca a Benderului (Tighinei), tătării au fost strămutați în peninsula Crimeea și Kuban. Bulgaria, Serbia și Grecia se aflau, în acea perioadă, sub jugul turcesc, care
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
două imperii. Pregătind noul război contra Turciei, țarul face uz de „rolul mesianic” al Rusiei: în Manifestul lansat pentru justificarea războiului ce se punea la cale, Poarta este acuzată de asuprirea creștinilor aflați sub stăpânirea sa: „...greci, valahi, bulgari și sârbi gem sub jugul barbarilor...”. Se profila clar un „război sfânt” contra păgânilor. Biserica Rusă susținea această campanie. Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, supus uneltirilor și presiunilor otomane, încheie cunoscutul tratat cu Petru I. Documentul dovedește tendința Rusiei de a deveni „protectoarea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
lupta pe teritoriul românesc. Pe aceste baze, tratativele începură. Convenția politică a mers ușor. Aliații n-au mai reînceput discuția asupra revendicărilor noastre. În treacăt, au încercat să vadă dacă, în ceea ce privește Banatul, nu am fi dispuși să mai cedăm ceva sârbilor. Când au văzut că Brătianu e tot atât de intransigent ca în trecut, n-au mai insistat. A rămas definitiv stabilit ceea ce ni se recunoscuse încă din 1915. Atunci se specificaseră numai în trăsături generale ținuturile revendicate de noi. Pentru cele ce
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
orașe europene? Bârladul a fost și este un oraș ecumenic, tolerant, cultural. Are dealuri cu livezi și podgorii, grădină zoologică, dar și fabrică de rulmenți, de textile, de abrazive. Aici au conlocuit creștinește români, evrei, turci, greci, lipoveni, albanezi, țigani, sârbi etc. Profesorul meu de germană, Hary Zupperman, era un evreu de ținută europeană... Bârladul are o tradiție a școlilor, cum puține orașe în țară, școli animate, încă din secolul al XIX-lea, de dascăli veniți din Transilvania. Din Bârlad a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vaslui, Huși, Bârlad, Tecuci. Fălciu a rămas reședință de ținut datorită opoziției episcopului de Huși. Din 1801, a intrat în categoria de „târg boieresc” (aparținea vornicului Șerban Nigel). Aici trăiau: 313 liuzi, între care 32 birnici, 28 negustori „hrisovoliți”, 52 sârbi „hrisoviți”, 50 „străini hrisoviți după hrisov”, dați pentru „trebuința târgului” de domnitorul Scarlat Callimachi (august-octombrie 1806, 1807-1810, 1812-1819), 32 „mocani bejenari” (români din Transnistria) ai vornicului Șerban Nigel, scutiți cu carte de la Vistierie ș.a. De la începutul secolului al XIX-lea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
birnici, havalegii, scutelnici și breslați); - 4.095 oameni; - 8 lei - rufeturile; - 10 - jidovii orândari din sate; - 17.146 - banii birului pe un sfer; - mazili (694 lei, 356 oameni); - ruptași (685 lei, 236 oameni); - ruptele vistieriei (1.952 lei, 171 oameni), - sârbii și bulgarii hrisovoliți (3.251 lei, 334 oameni); - negustori hrisovoliți (1.050 lei, 84 de oameni); - jidovi hrisovoliți (125 lei); - oameni fără bir (295 oameni); - slujitori (454 oameni); - postelnicei și alții cu cărți de iertare și de neamuri (62 oameni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
taxe către stat (sudiții și cei scutiți de domnie). La Huși, oraș cu un număr relativ mare de locuitori (786 liuzi și 54 în mahalaua Broșteni, care nu fusese încorporată încă), s-a remarcat o importantă colonie, destul de numeroasă, de sârbi și bulgari, buni meșteșugari, numiți în documentele vremii „hrisovoliți” (136). Unii au revenit peste Dunăre, iar alții s-au mutat la Tecuci. Episcopia de aici dispunea, ca și cea de la Roman, de 29 „slugi” (pietrari, olari, ciubotari, croitori), a căror
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
căror existență este dovedită din secolul al XVII-lea. Erau menționați separat 58 negustori „hrisovoliți” (bogasieri, bacali, abageri), 135 birnici „ci pără acum plăte stăpânii (boieri) pentru dânșii, aflându-se supuși”. Unii breslași și slugi se ocupau cu grădinăria, alături de sârbi și de bulgari. Existau circa 80 de „sudiți nemțești” și „rusești”. Mai erau înscriși 16 călărași ai căpitanilor târgului Huși, 13 vătăjei boierești și ai Episcopiei, 14 scutelnici ai cișmelelor din târg, 13 slugi bejenari ai beșleagăi, 4 bejenari cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu mult înaintea Vasluiului și a Fălciului. Așadar, creșterea populației a avut un rol important în menținerea orașului Huși în categoria orașelor de frunte ale Moldovei, situație impulsionată nu numai de evoluția vechilor locuitori, ci și de venirea unor „bejenari” (sârbi și bulgari), stabiliți aici, ceea ce a determinat și extinderea vetrei târgului prin încorporarea satelor Corni și Broșteni. Târgul Fălciu, cu o populație sub 1000 locuitori, pierzând statutul de capitală de județ, a înregistrat în perioada următoare o descreștere, ca și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mahomedan. Județul avea 126 de biserici, în care slujeau 119 preoți, 6 diaconi, 169 cântăreți și 38 eclesiarhi. După naționalități, erau 78.130 români, 5.235 israeliți, 162 greci, 79 nemți, 15 bulgari, 15 poloni, 32 italieni, 12 armeni, 2 sârbi, 1 turc. În ceea ce privește populația orașului Huși (în 1891), redăm statistica lui C. Chiriță: „În orașul Huși se află o populație de 12660 suflete, din care : 6374 bărbați și 6286 femei. După starea civilă: 6279 necăsătoriți, 5120 căsătoriți; 1173 văduvi și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]