2,957 matches
-
anul 971 al erei armene). Acesta fusese îngropat la temeliile bisericii, unde se mai găseau și alte două morminte mai vechi. Piatra sa de mormânt a fost descoperită alături de alte două pietre de mormânt și de trei schelete omenești în timpul săpăturilor făcute în partea de nord a cartierului românesc Sf. Dumitru, la 11 iunie 1860. În curtea bisericii au fost mutate, în secolul al XIX-lea, mai multe pietre de mormânt din fostul cimitir al bisericii armenești "Sf. Treime", care se
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
a fost adăugat mai târziu, în secolul al XVII-lea. În interior, pardoseala era realizată din lespezi de morminte mai vechi, pe care arheologul Florin Hău le-a datat "din cea de-a doua jumătate a sec. al XIX-lea". Săpăturile arheologice efectuate de o echipă de arheologi suceveni (Florin Hău, Ștefan Dejan și Ion Mareș) din cadrul Complexului Muzeal Bucovina cu prilejul restaurării au dus, în iunie 2010, la descoperirea unei tainițe boltite sub platforma altarului (considerată unicat într-un lăcaș
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
valoare ansamblul monastic Hagigadar, în a doua jumătate a anului 2010 s-a efectuat o cercetare arheologică atât în exterior, cât și în interiorul lăcașului de cult. Până atunci, complexul monahal nu a fost niciodată cercetat din punct de vedere arheologic. Săpăturile arheologice au fost coordonate de arheologii Florin Hău și Ștefan Dejan de la Muzeul Bucovinei din Suceava. Rezultatele cercetărilor din exteriorul bisericii (pe laturile de est și de sud) s-au dovedit neconcludente, dar cele din interior au dus la determinarea
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
-lea. Edificiul este înscris pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-A-03307). Valorosul veșmânt pictural al bisericii, grav deteriorat de scurgerea timpului, a beneficiat, încă din 1871, de o atenție deosebită din partea specialiștilor; în circuitul științific a intrat după 1905. Cu ocazia săpăturilor arheologice și a decapărilor din anii 1961-1962, au fost scoase la lumină mai multe scene, acoperite până atunci cu un strat gros de var. Analiza stilistică a ansamblului permite evidențierea prezenței a trei meșteri zugravi, doi dintre ei lucrând - se
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
grădina Castelului baronului Jósika Gábor, a fost dezvelit incidental un cimitir de înhumație. Secțiunea Numismatică și Arheologică a Muzeului Național al Transilvaniei a fost informată de această descoperire și Roska Marton a fost mandatat să efectueze cercetări arheologice. În cursul săpăturilor din 1912, Roska a descoperit 57 morminte de inhumație, care au fost datate ca fiind din epoca medievală timpurie. In momentul de fata, (03.07.2012), castelul este proprietate paticulara si nu poate fi vizitat.
Castelul Jósika din Moldovenești () [Corola-website/Science/307426_a_308755]
-
cărți cu caracter istoric elevilor, urmărind să trezească în sufletul acestora sentimentul conștiinței naționale. A contribuit cu mari sume de bani la cumpărarea de cărți pentru biblioteca parohială. De asemenea a manifestat un interes deosebit pentru activitatea arheologică. A făcut săpături pe locul numit "Zidina" unde fusese castrul roman Ad Mediam, unde a descoperit o serie de monede, documente religioase, profane, inscripții, statui pe care le-a adunat. De asemenea, a construit macheta castrului roman "Ad Mediam". Prin comunicarea științifică prezentată
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
fluviului Indus, mari orașe înconjurate de metereze, ca: Mohenjo-Daro și Harappa. Clădirile lor din cărămizi erau aliniate de-a lungul unor străzi care se întretaie în unghi drept. Un sistem perfecționat de canalizare permitea alimentarea lor cu apă curentă. Datorită săpăturilor arheologice efectuate în aceste orașe, se cunoaște destul de bine viața locuitorilor lor. Se știe că făceau negoț cu Mesopotamia și foloseau un sistem de scriere. În schimb nu se cunosc motivele dispariției aceste civilizații numita "Civilizația Indusului" în anul 1500
India antică () [Corola-website/Science/303011_a_304340]
-
NV de Turnu Măgurele și 30 de km sud de localitatea Drăgănești-Olt. Aflată astăzi într-o avansată stare de ruină, arhitectura inițială se relevă numai din resturile bisericii, ale zidurilor de incintă și turnului clopotniță, precum și din datele obținute în urma săpăturilor arheologice efectuate între anii 1995-2000. Este construită pe un plan treflat, specific arhitecturii mănăstirești a epocii când a fost ctitorită. Impunătoare și bine proporționată, are dimensiunile medii de 20,5 m lungime și 6,5 m lățime în dreptul absidelor laterale
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
fost terminate în data de 2 mai 1648 pe moșiile și cu cheltuiala marelui vornic Dragomir Dobromirescul, fiul vestitului Dobromir, mare ban al Craiovei și a soției sale Elina, fiica lui Radu, clucerul din Brâncoveni, rudă cu voievodul Matei Basarab. Săpăturile arheologice indică faptul că lăcașul de cult ctitorit de Dragomir vornicul a fost ridicat peste o altă fundație de biserică probabil de lemn, cu absida altarului nedecroșată, aparținând veacului al XVI-lea. Într-unul din mormintele necropolei aparținând acestei prime
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
prăbușiri a turlei principale și gata a primi ploaia și zăpada. O priveliște jalnică." (I.C. Filitti „Ctitorii de la Plăviceni-Olt și neamul doamnei Stanca” în „Arhivele Olteniei”, VI, 1927, p. 266). Din 1995 până în 2000, au loc mai multe campanii de săpături arheologice inițiate de Muzeul Județean Teleorman cu scopul de a pune la dispoziția proiectantului informații privind planimetria construcțiilor acum dispărute, împreună cu elemente de arhitectură de detaliu și ansamblu, semnificative pentru evidențierea etapei de construire a monumentului, nivelurile de călcare și
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
Aha a fost un faraon din Prima Dinastie Egipteană a Egiptului Antic. Rezultatele recentelor săpături arheologice din nord-estul Deltei Nilului, de la Abydos (în special de la Umm el-Qaab), Hierakonpolis și Elephantine au schimbat profund cunoștințele noastre despre istoria Egiptului Arhaic. Ca atare, Aha nu mai este acreditat ca fondatorul dinastiei I, ci urmașul lui *Narmer, iar
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
intersecția cu Bulevardul Constructorilor și în apropierea Pieței Crângași. Aici se poate face legătura cu linia de metrou ușor 41, una din căile de acces către cartierul Drumul Taberei, care nu beneficiază încă de metrou. Stația a fost construită prin săpături acoperite () și a fost finisată cu marmură albă de Rușchița și roșie de Moneasa, cărămidă aparentă și inserții de travertin, după planurile arhitectei Georgeta Gabrea. Îmbarcarea călătorilor se face printr-o platformă insulă (liniile având deci peronul pe stânga), stația
Crângași (stație de metrou) () [Corola-website/Science/303170_a_304499]
-
prezent monument istoric, cu codul . Inaugurarea monumentului a avut loc în cadrul festivităților prilejuite de aniversarea unui secol de la cucerirea independenței Principatelor Române. Ansamblul este format din următoarele monumente: este unul dintre cel mai importante monumente antice de pe teritoriul României. Primele săpături au fost întreprinse începând cu anul 1882 de către Grigore Tocilescu. Monumentul, în varianta în care a fost reconstituit de către arheologi, este alcătuit dintr-un soclu cilindric, care are la bază mai multe rânduri de trepte circulare, iar la partea superioară
Tropaeum Traiani () [Corola-website/Science/302238_a_303567]
-
și asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417-1418, se vorbește despre "[...]însuși orașul domniei mele Târgoviște[...]" (DRH, B, vol.I). Din acest act se poate înțelege că, la acea dată, aici funcționa o reședință voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziție, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o curtină și urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni. Dezvoltarea și extinderea fortificațiilor se face însă o jumătate de veac mai târziu
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
la Bărboși, iar de la începutul sec. IV d.C. s-a strămutat pe popina de la „Bisericuța” (Garvăn), unde a dăinuit până la sfârșitul sec. VI. Localitatea mai este amintită de Not. Dign. (Or., XXXIX, 24) și de Geogr. Rav. (IV, 1, 17). Săpăturile arheologice începute de Gh. Ștefan în 1939 și continuate din 1949 de un colectiv, au descoperit aproape în întregime incinta cetății refăcuta, cel mai probabil, în timpul lui Dioclețian. S-au găsit mai multe cărămizi cu ștampila legiunii I Iovia Scythica
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
I — III d.C. confirmă existența unei fortărețe române la „Bisericuța” și înainte de Dioclețian, dar ruinele ei n-au fost identificate. În sec. IV au fost înălțate în interiorul cetății refăcute de Dioclețian mai multe construcții, dintre care au fost dezvelite prin săpături arheologice ruinele presupusului „praetorium”, ale unei basilici, ale casei („domus”) unui aristocrat ș.a., iar în exterior, la cca 100 m NE de incinta, în marginea gârlei Lățimea, ruinele unor terme. Cetatea, împreună cu bazilica și alte clădiri din interior, au fost
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
și arhitectura i-au fost preluate pe scară largă, iar antichitățile din vechiul Egipt sunt expuse în toate colțurile lumii. Ruinele sale monumentale au inspirat și îmbogățit imaginația multor scriitori și turiști timp de multe veacuri. Pasiunea pentru antichități și săpăturile arheologice din perioada modernă timpurie a dus la investigarea științifică a civilizației egiptene, punându-se bazele unei noii științe: Egiptologia. Nilul a fost un element vital regiunii de-a lungul istoriei.Lunca fertilă a Nilului a oferit oamenilor posibilitatea de
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
de exemplu, a inițiat primele studii în egiptologie, când a adus aproximativ 150 de oameni de știință și artiști care să studieze istoria Egiptului. În secolul XX, guvernul egiptean și arheologii au recunoscut deopotrivă importanța respectării culturale și integrității în săpături. Consiliul Suprem al Antichităților aprobă și supraveghează toate săpăturile, care au ca scop găsirea de informații decât căutare de comori. Consiliul supraveghează, de asemenea, muzeele și programele de reconstrucție a monumentelor concepute pentru a păstra moștenirea istorică a Egiptului.
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
a adus aproximativ 150 de oameni de știință și artiști care să studieze istoria Egiptului. În secolul XX, guvernul egiptean și arheologii au recunoscut deopotrivă importanța respectării culturale și integrității în săpături. Consiliul Suprem al Antichităților aprobă și supraveghează toate săpăturile, care au ca scop găsirea de informații decât căutare de comori. Consiliul supraveghează, de asemenea, muzeele și programele de reconstrucție a monumentelor concepute pentru a păstra moștenirea istorică a Egiptului.
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
specializare în Arheologie Clasică și Medievală la aceași universitate. Fratele său, medicul veterinar Ion Adameșteanu, este unul din fondatorii școlii românești de patalogie medicală veterinară. A debutat ca cercetător pe teren în anii 1936-1937, lucrând împreună cu profesorul Scarlat Lambrino la săpăturile de la Histria în Dobrogea. Aici a luat contact cu metoda fotografiei aeriene și și-a dat seama de avantajele acesteia pentru arheologie. De tânăr, în 1939, devine membru al Școlii Române din Roma ("Accademia di Romania"), iar în 1943 este
Dinu Adameșteanu () [Corola-website/Science/302405_a_303734]
-
și-a dat seama de avantajele acesteia pentru arheologie. De tânăr, în 1939, devine membru al Școlii Române din Roma ("Accademia di Romania"), iar în 1943 este numit bibliotecarul acestei școli. La sfârșitul anului 1949 este invitat să participe la săpăturile din Sicilia, lucrând pe șantierele arheologice din Siracusa și Lentini. Din 1951 și până în 1961 conduce săpăturile de la Gela, mai ales cele de pe teritoriul antic al cetății, lucrând împreună cu arheologul Piero Orlandini. Cu acest prilej reia tema tratata de Vasile
Dinu Adameșteanu () [Corola-website/Science/302405_a_303734]
-
Române din Roma ("Accademia di Romania"), iar în 1943 este numit bibliotecarul acestei școli. La sfârșitul anului 1949 este invitat să participe la săpăturile din Sicilia, lucrând pe șantierele arheologice din Siracusa și Lentini. Din 1951 și până în 1961 conduce săpăturile de la Gela, mai ales cele de pe teritoriul antic al cetății, lucrând împreună cu arheologul Piero Orlandini. Cu acest prilej reia tema tratata de Vasile Pârvan în ""Getica"", și anume relațiile dintre coloniștii greci și populațiile indigene, temă de actualitate și în
Dinu Adameșteanu () [Corola-website/Science/302405_a_303734]
-
având fațada principală cu o lungime de 40 m. După Revoluția din 1821 au fost dărâmate încăperile și beciurile de pe latura estică, lungimea clădirii reducându-se la jumătate. Ruinele de fundații ale încăperilor dărâmate au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tot atunci au fost modificate tavanele încăperilor și acoperișul. În această clădire a fost amenajată trapeza mănăstirii. Casa Domnească păstrează uși și ferestre în stilul Renașterii. Intrarea în casele domnești
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
era alimentată cu apă de la un izvor din apropiere, care circula printr-un sistem de olane. La începutul secolului al XIX-lea, s-au demontat ghizdurile fântânii și s-au depozitat într-una din încăperile ruinate ale trapezei. Cu ocazia săpăturilor arheologice din 1954, într-una din camerele dărâmate ale Casei Domnești au fost găsite fragmente din partea exterioară a fântânii: ghizdurile de marmură și un basorelief cu un cap de gorgonă (element ornamental amintind de Renașterea italiană).
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
sat Rascaeți, azi Delureni, din 28 noiembrie 1635, iar despre fostul sat Ohaba apar referiri din 1582. Dovezi istorice arată că prin fostul sat Ioneștii-Govorii trecea drumul lui Traian, împăratul romanilor. Rămășițe se găsesc din loc în loc, fiind descoperite de săpături întâmplătoare sau organizate. Acest drum mergea paralel cu un alt drum, care trecea prin comuna Scundu, și care era numit „Drumul Sării”, fiind folosit pentru a se transporta sare din Ocnele Mari. Mai trebuie amintit că această comună a fost
Comuna Ionești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302032_a_303361]