6,936 matches
-
lumina pictă Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuiește lumină. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolti săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eternă dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea că dintr-o coasta împunsa Aici ploile erau atât de fine Că le
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
cotcodăcească ori să chirăie și să dea alarma, din grădină îmi umpleam buzunarele cu roșii și castraveți iar astfel garnisit, ieșeam în calea vitelor și urcam împreună. Odată ajunși sus, aduceam cu toții bucatele la „bucătărie” adică, un fel de hrubă săpată de noi în pământul nisipos al malului de pământ unde aveam o plită improvizată dintr-una de fontă spartă și astfel recuperată iar deasupra un burlan de asemeni recuperat tot de noi. Pe deasupra mai aveam tot din recuperări, un ceaun
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
vis, Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis. Măruntele griji ce te-apasă le-aruncă cu șarm la gunoi, Zâmbește icoanei că drumul spre neant îl străbatem în doi. Zâmbește furtunii în treacăt, ce riduri pe frunte ne sapă, Gândind ca în viață sunt simple vârtejuri în cana de apă. Ridică privirea spre-nalturi și trece prin nori spre senin, Zâmbește naivelor arcuri ce-aruncă săgeți cu venin. Refrenul din cântecul sorții iubește-l, iubito, cu foc, Zâmbește speranței de-
ZÂMBEȘTE IUBITO de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380955_a_382284]
-
Se ascunde raiul? -Cum se ajungem acolo mamă Fără să trecem mai întâi, prin furcile caudinilor? Țes necurmat demonii islamului și orgoliile bolnave Între ceruri - perdele de întuneric și meandrele diavolilor ca să orbească pronia zeilor. -Eh! Uită ei, că cine sapă neîncetat Groapă altora, cade în ea Și moare. E aceasta legea și blestemul Lui Dumnezeu pentru Caini! -Milostivire doamne! Milostivește-te și luminează mințile acestor Efemere creaturi nebune, lunatice! Se cred nefericiții, arhangheli Când sunt de fapt Sărmane frunze moarte
ÎNGERII ÎN ICOANE AU FEȚE MURDARE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380958_a_382287]
-
în bucătărie, mai ales că eu am două mâini stângi, deși sunt dreptaci. Odată ajunși în bucătărie, Mihai i-a arătat femeii unde găsește fiecare lucru și unde era combina frigorifică pitită. Aceasta se găsea într-un fel de nișă săpată în peretele dinspre stradă. -Acum am să vă rog, să mă lăsați singură. -Cu o singură condiție, dacă acceptați să ne tutuim. Mihai a privit-o în ochii ei ca smaraldul așteptând răspunsul. -Cu drag! Te rog să mergi la
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
din dealul Bucium, Stau în cerdacul casei, trăistuțele li-s pline, E noapte, e târziu și-s obosiți de drum, Dar n-au uitat bădiță să treacă pe la ține. Din an în an se-opresc la casa cu-amintiri Unde săpată-n ziduri e umbra dumitale, Aici, bădie dragă, ai îngropat trăiri, Cu fratele Mihai, în nopți patriarhale. Noi regăsim în ea, copilăria noastră, Profunde rădăcini au împânzit și dor... Azi lampa este stinsă, nu-i nimeni la fereastră Doar cetele
LA BĂDIŢA ION CREANGĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/374395_a_375724]
-
topit plumbul de la un glonț rămas de pe timpul războiului, mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din armata sovietică, când au intrat în Dobrogea, iar gloanțe se găseau peste tot prin grădină, când se săpa pământul. În loc de nicovală, tata folosea, când își ascuțea coasa, o ghiulea de tun, care, bineînțeles că avea explodată capsa detonatoare. La sfârșit, din vârful unei tulpini de porumb, mi-a improvizat o plută legată cu ață. Mai rămânea să taie
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
oasele, și-apoi Să le plătească taxa-n neuitare, De-a nu fi aruncate la gunoi - Cuminți acești intruși, ce-și caută-n țară Cotlonul lor, cel ocrotit de Kapo, În timp ce pe șosele, pe afară, Și pe terase, se fumează: “Sap-o!” Vin bani în lungi convoaie de muniții, Ca să plătească sârmele ghimpate Ce-i ocrotesc pe cei ce-n inaniții Mai sunt ocnași aici, nu-n străinătate, Mai vor, mai pot, se-agață să trăiască - Strângând din dinți - somați de
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]
-
vezi în el chipul lui Iisus”, spune o vorbă din bătrâni " - Pâinea vieții - Material realizat de prof. Ciprian Cipu și Alina Mafa Chem la răscruce bobul de grâu. Înainte vreme, sămânța lui împungea pământul, colorându-i plictiseala cu viață. Acum sapă cerului cale prin inima vântului, cu spicul fremătând aur și glasul lui lovește tăcerile gândurilor nerostite. În palmă frământ doar coaja bobului de grâu. Pâinea s-a uscat în globul cuvântului prea rostit de oameni. În mine azimă crește și
PÂINE DE GRÂU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374516_a_375845]
-
-ncurcă NătăRăul. Căci este-o lege pentru omenire: Chiar de îi este Bine, să aspire Să îl găsească totuși pe MaiBine, De parcă Binele mai vechi n-ar mai fi Bine. Și cu perfidul Timp în taină complotând, MaiBinele este văzut săpând O groapă pentru-asasinatul Bine, Ce n-a știut că Răul lui a fost MaiBine. Deci, învățați din toată lupta vieții Să nu-i mai credeți chiar pe toți deștepții, Că Răul este-n lume numai Rău, Căci Binele se naște
RĂU, BINE ȘI MAIBINE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374622_a_375951]
-
M-ai petrecut până dincolo de durerea rătăcirii, Până la limita neștiută și neîmblânzită a decăderii. Fiind un suflet dalmat, durerile toate mi Le-ai luat, Dorul Tău mă pustiește mereu, prin cetăți neștiute, Zborul ridicând praful de pe piatra, unde mi-ai săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN Noi ne-am rănit pe trepte de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
-mă. Mă tem că până și aceasta, dacă mi-ar săruta trupul fierbinte, ar putea să cadă în ispită. Iar vina aș purta-o eu pentru că nu am avut decența să stau ascunsă de stropii hulpavi care parcă încearcă să sape urme adânci în corpul meu. Ermit, sărutul este, de cele mai multe ori, hotarul dintre desfrânare și disperare, dintre dorința carnală și teama că doar moartea ar mai urma acestuia. Mai lasă-ne să trăim puțin, dincoace de Univers. Mai lasă-mi
ISPITIREA ÎNGERILOR de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373351_a_374680]
-
Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În mine zace noaptea plecării tale și zâmbetul din zori al lumii prefăcute, inima-mi tăcută, ce n-a știut s-asculte, fără să rupă pragul săpat între noi. Când bate ploaia-n geam cu degetele ude, în vălmășagul gândurilor surde, timpul ce-a curs se cere înapoi. Tu ai plecat în noapte, eu în zi, ne căutăm de-atunci întruna și nu putem ca soarele și
PE ACELAŞI CER de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373394_a_374723]
-
03 iunie 2015. Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu se mai regăsește în acest pustiu. Pe fata uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci, Ochii caută osteniți în lung și-n lat Să recunososca un colț de răi pierdut Și nu văd decât un gol imens. În jur, casele par mici și sărăcăcioase, Decolorate de timpul nemilos, Cocoșate de veri aride
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
la soare, ... Citește mai mult Cotrobăi desculța ulița satului meu,Bătătorita de suișuri și coborasuri.Talpile-mi prăfuite, crăpate de mersSangereaza, ca și sufletulCe nu se mai regăsește în acest pustiu.Pe față uscată de vântul cel aspru,Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci,Ochii caută osteniți în lung și-n latSa recunososca un colț de răi pierdutSi nu văd decât un gol imens.In jur, casele par mici și sărăcăcioase,Decolorate de timpul nemilos,Cocoșate de veri aride și ierni
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
1692 din 19 august 2015 Toate Articolele Autorului SEMINȚELE-N BRAZDĂ-S CUVINTE... Pământul acesta în care O brazda înseamnă sudoare, Mai are speranțe și vise Și porți către mâine deschise, Și sânge vărsat în izvoare. Trăiește Câmpia Română Când sapă o strângem în mână, Cănd arșiță verii colinda Cu tălpile goale prin tinda Cu buza pe-un ghizd de fântână. Trăiește ogorul părinte, Semințele-n brazdă-s cuvinte Și cântece nasc din țărâna. E mama Câmpia Română La suflet, la
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373403_a_374732]
-
galbenă-limba ce bate. Bat gânduri de pace curate, Pământul refuză dezastru. Bat clopote, zarea-i o treaptă, Vibrează Câmpia-nțeleaptă, Bat clopote, suntem o limbă, Voința în noi nu se schimbă, Căci clopot e inima dreapta. Trăiește Câmpia Română, Cînd sapă ne-o punem în mână, Cănd arșiță veri colinda Cu tălpile goale prin tinda, Cu buza pe-un ghizd de fântână. Pământul acesta în care O brazda înseamnă sudoare, Mai are speranțe și vise Și porți către mâine deschise, Și
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373403_a_374732]
-
Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Unde ai lăsat cămașă în care înveleam uitarea, dar glasul acela de pasăre albă care trezea stelele din marea gândului meu? Poate mai ai surâsul acela săpat pe ruinele sufletului, ce ocrotea floarea de asfalt, care creștea la barieră dintre lumile noastre. Spune-mi, ochii tăi, din care plecau tăcerile reci și lungi că două petroliere furate, ne mai așteaptă în largul frământărilor și furtunii? Recunosc că
ÎNTREBĂRI UITATE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373441_a_374770]
-
soldați Acuma sunt înfometați, Doar câinii le sunt camarazi Copil din flori, căzut din soare, Cu zâmbetul de heruvim, Copil din vesacul ce dispare În fața ta smerit mă-nchin. New York 23 martie 2004 Un negruț Un negruț scăldat în soare Sapă -n plaja lângă mare Într-o groapă vrea să verse Toate apele terestre Groapa-n care vrea s-adune Toate scoicile din lume- Vrea să strânga laolaltă Peștii din întrega baltă Vrea pe plaje să dispună De caii aduși din
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
reverență: „E înalt, voinic, bine făcut. O prezență impunătoare, pe care n-o poți trece cu vederea. Are trăsături dârze și sclipiri de asprime în ochii de-un albastru oțelit, conturați de sprâncene stufoase, ce se întâlnesc în cute adânci, săpate în timp de încăpățânare, îndârjire, de o hotărâre de neclintit și de truda grea. Buzele-i sunt strânse, neînduplecate, cu colțurile ușor coborâte, trădând o determinare de fier. Un nas impunător și el, cu nările ușor umflate, de parcă ar respira
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
școala cea mai apropiată se afla la circa patru khilometri de sat și noi pentru a ajunge la ea străbăteam acea distanță pe potecile, tainice prin păduri coborând și urcând coastele pe cărări ce șerpuia urcând pieptiși pe marginea râpilor săpate în coasta dealului de scurgerea torenților repezi care se formau în urma ploilor și a topirii zăpezilor abundente, în iernile aspre de pe la noi. Urmam sinuozitățile potecii pe sub poalele pădurii până la gârla din vale, pe care o traversam cu piciorul prin vad
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
fără a fi modest, sincer și cald sufletește. Aceste însușiri călăuzesc din punctul meu de vedere pașii într-o carieră artistică. Așezământul natal este fântânița fundamentală a izvorului din care-și soarbe harul, insațiabil, un artist. Unde și când a săpat destinul pentru tine această fântâniță? M-am născut la 7 decembrie 1972 în municipiul Câmpulung Moldovenesc. Care sunt pietrele de temelie din care s-a zidit strat cu strat viitorul tău scenic? Am crescut și am învățat în satul Gemenea
CĂTĂLIN MAXIMIUC CÂMPULUNG MOLDOVENESC, O INIMĂ, UN GLOB ŞI O LUME DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373534_a_374863]
-
lungi întotdeauna vopsite în roșu vezi jeni să-ți găsești un bărbat care să facă el de toate îi spunea mamă-sa nu l-a găsit pe acela așa că nu s-a măritat n-are copii și-au rămas singure sap în grădină straturile de ceapă mă mint că de-aia am fost o singură dată la ea de când s-a întors de la operație n-o pot vedea așa durerea se prelinge în mine ca o felină prin frunziș jeni se
DOUĂ VIEȚI ȘI DOUĂ MORȚI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373594_a_374923]
-
ibidem). Prin urmare omul creat nu poate fi nicidecum egal cu Dumnezeu creatorul! Dumnezeu Cel Veșnic este liber și drept, el l-a creat pe om și nu se poate supune niciunei legi umane pentru că el a dat legea naturală săpată în inima fiecarui om, iar atunci ,,este drept ceea ce vrea Dumnezeu” (ibidem, p. 111). Dacă se vorbește de ordinea Universului, nu este drept ca omul creat „să răpească din cinstirea datorată Creatorului” (ibidem, p. 113). Sfântul Anselm de Canterbury consideră
MOŞTENIREA SFÂNTULUI ANSELM DE CANTERBURY de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373572_a_374901]
-
nu rămână. Să le fie drumul lung Și mersul alunecos Îngerul să-i prigonească În pustiu fără folos. Căci un laț, fără pricină Mi-au întins să cad în groapă Cadă ei, deci, în mormântul Care în ascuns mi-l sapă. Niște martori mincinoși Vor să mă-groape de viu Mână-i, Doamne, ca pe-o turmă Rătăcita în pustiu. Când erau bolnavi, cu mama Am postit cu plâns și jale Însă ei îmi întorc răul Pentru binele cel mare. Azi scrâșnesc
PSALMUL 35 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373616_a_374945]