4,482 matches
-
bună să-mi las părul să crească? Întrebă, privindu-și din nou profilul. George Își ridică privirea spre ceafa ei tunsă scurt, aproape băiețește. — Mie-mi place așa cum e. — Da’ m-am plictisit așa tare de chestia asta, m-am săturat să arăt ca un băiat. George Își schimbă poziția. O privea Încontinuu de când Începuse să vorbească. — Ești foarte drăguță așa, zise. Ea lăsă oglinda pe masă și se duse la fereastră. Se-ntuneca. — Vreau să am părul lung ca să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
farfuria până străluci. Ultima oară când mâncase fusese În restaurantul gării St. Ignace, de unde Își luase un sandviș cu șuncă și o cană de cafea. Fusese o experiență plăcută. Mai fusese și altădată Înfometat, dar niciodată nu reușise să se sature În felul ăsta. Dacă ar fi vrut, ar fi putut să-și pună cortul cu câteva ore mai devreme. Se găseau o grămadă de locuri bune pentru campat pe râu. Dar ăsta era bun. Nick Îndesă două așchii de pin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dădeau mari. Ole Anderson se-ntoarse cu fața la perete. — Singura chestie, spuse Ole Anderson, e că nu mă hotărăsc odată să ies prin oraș. Am stat Închis În casă toată ziua. — N-ai putea să pleci din oraș? — Nu. M-am săturat să tot fug. Nu-și dezlipea ochii de la perete. — N-am ce să mai fac acum. — N-ai cum s-aranjezi treaba cumva? — Nu. M-am băgat aiurea, spuse cu aceeași voce plată. Nu mai am ce face. Mai stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bloca vederea. Cum stătea pe o parte a mașinii, tânărul părea una din statuetele acelea puse În fața corăbiilor. Își ridicase gulerul hainei, Își trăsese pălăria pe urechi și nasul părea să-i fi Înghețat din cauza vântului. — Poate-o să se sature să stea acolo. Pe partea aia mai e și cauciucul de rezervă. — Ei, dacă se sparge vreun cauciuc o să plece. N-o să-și murdărească el costumul de voiaj. — În fine, nu mă deranjează, atât că nu-mi place cum se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lună În Silvretta și Întoarcerea În vale ne făcea să ne simțim bine. Se schia bine În Silvretta, dar era totuși schi de primăvară, și zăpada era bună doar dimineața devreme sau seara. În restul zilei, soarele strica totul. Ne săturaserăm amândoi de soare. N-aveai unde să te adăpostești. Nu găseai umbră decât lângă vreo stâncă sau lângă cabana construită sub protecția unei stânci de lângă un ghețar, numai că la umbră Îți Îngheța transpirația pe sub haine. Nu puteai să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să facem ceva? Acum mă simt bine. Dacă pleacă Billy. Nick Îl omorâse pe Eddie Gilby, apoi Îl cruțase și acum era bărbat. — Tu du-te, Billy. Mereu te ții după noi. Du-te. — Nenorocita dracu’, spuse Billy. M-am săturat de treaba asta. De ce venit aici? Vânat sau ce? Îți dau pușca. Mai e un glonț În ea. — Bine. O să prind eu una mare și neagră. — Strig eu după tine, spuse Nick. Apoi, mai târziu, trecuse mult timp după ce făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
De astăzi eu juvelnicul arunc Căci pe la baltă n-o să mă mai duc. M-am săturat de crap și de biban Și să tot umblu ca un găligan. Îl las pe altul să se ducă, Să prindă mreană și cu știucă. el să-l aducă încărcat Și să arate cât e de bărbat. Aș vrea pe
Juvelnicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83196_a_84521]
-
Și cu cât Încerca mai tare, cu atât eu semănam mai mult cu mama mea, sau cel puțin așa spunea ea. Eram lacomă, mă avertiza ea, și nu-mi puteam umple inima cu suficientă plăcere, stomacul nu mi-l puteam sătura, iar somnul nu-mi ajungea niciodată. Eram ca un coș pentru orez cu o gaură făcută de șobolani pe fund, astfel că nu puteam să fiu satisfăcută și să dau pe dinafară și nici nu puteam fi umplută. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trăiește mai bine acum decât În trecut. Ce vreau să spun este că, deși Myanmar este una dintre cele mai sărace țări din lume, situația este, să spunem, mai stabilă, sau cel puțin așa o resimt oamenii. Vedeți, s-au săturat de probleme. Și poate că sunt recunoscători guvernului pentru micile cadouri pe care li le face din când În când. La o școală din apropiere, un oficial militar important i-a cumpărat directorului un casetofon. A fost de-ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ajute pe americani să scape. Regret, spusese Bennie iritat, Însă chiar nu găsesc că este cazul. Mai bine așteptăm până se Însănătoșește toată lumea. De asemenea, Dwight criticase și deciziile lui Bennie și nepriceperea cu care acesta stabilea priorități. Bennie se săturase. Cine naiba se credea Dwight să Îi spună lui așa ceva? În ultimele zile, criticile fuseseră și mai dese. Dacă se găsea cineva să obiecteze, să Îi spună că greșește sau că este necioplit, el răspundea: —Eu doar Încerc să subliniez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
i-a explicat că erau lacrimi de bucurie pentru că se simțea Îndeajuns de liberă ca să se lase purtată de val. Ce fată Înduioșătoare! Numai câteva dintre femeile cu care fusese Îi mărturisiseră asta după ce făcuseră dragoste. Iar el nu se sătura să o audă. Desigur, terminase cu celelalte femei, Își reaminti el, mai ales cu cele tinere. Era o presiune prea mare să țină pasul cu ele, mai ales pentru că nu putea fi mereu bărbatul bun la toate, ca să zicem așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și nu vor mai tînji. 13. Atunci fetele se vor veseli la joc, tinerii și bătrînii se vor bucura și ei; le voi preface jalea în veselie, și-i voi mîngîia, le voi da bucurie, după necazurile lor. 14. Voi sătura de grăsime sufletul preoților, și poporul Meu se va sătura de bunătățile Mele, zice Domnul." 15. "Așa vorbește Domnul: "Un țipăt se aude la Rama, plîngeri și lacrimi amare: Rahela își plînge copiii și nu vrea să se mîngîie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
veseli la joc, tinerii și bătrînii se vor bucura și ei; le voi preface jalea în veselie, și-i voi mîngîia, le voi da bucurie, după necazurile lor. 14. Voi sătura de grăsime sufletul preoților, și poporul Meu se va sătura de bunătățile Mele, zice Domnul." 15. "Așa vorbește Domnul: "Un țipăt se aude la Rama, plîngeri și lacrimi amare: Rahela își plînge copiii și nu vrea să se mîngîie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!" 16. "Așa vorbește Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lor de război: "Domnul să te binecuvinteze, locaș al neprihănirii, munte sfînt!" 24. Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetățile lui, plugarii și cei ce umblă cu turmele la pășune. 25. Căci voi răcori sufletul însetat și voi sătura orice suflet lihnit de foame." 26. La aceste lucruri m-am trezit, și am privit; și somnul îmi fusese dulce. 27. "Iată, vin zile", zice Domnul, "cînd voi însămînța casa lui Israel și casa lui Iuda cu o sămînță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
noastră, și anume: să aducem tămîie împărătesei cerului, și să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi și părinții noștri, împărații noștri și căpeteniile noastre, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului. Atunci aveam pîine de ne săturam, eram fericiți, și nu treceam prin nici o nenorocire! 18. Dar, de cînd am încetat să aducem tămîie împărătesei cerului, și să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate, și am fost nimiciți de sabie și de foamete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
la vremea cînd îl voi pedepsi." 9. "Oare, dacă ar veni niște culegători de struguri la tine, nu i-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor?" Dacă ar veni niște hoți noaptea, n-ar pustii decît pînă s-ar sătura!" 10. Dar Eu însumi voi despoia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile și nu va putea să se ascundă. Copiii lui, frații lui, vecinii lui, vor pieri, și el nu va mai fi! 11. Lasă pe orfanii tăi! Eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
împotriva lui, și vor pune stăpînire pe el; săgețile lor sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mîinile goale. 10. Astfel va fi dată pradă jafului Haldea, și toți cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul." 11. "Căci voi v-ați bucurat și v-ați veselit, cînd Mi-ați jefuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană în iarbă, nechezați ca niște armăsari focoși!" 12. "Mama voastră este acoperită de rușine, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în districtul Aoyama, la o filială din Tokio a unei firme care produce numai haine de lux. Lucrează în vânzări. Din cauza boomului economic afacerile din domeniul vestimentației nu o duc prea bine, dar el spune: „Începem să ne revenim.“ Se săturase să vadă boșorogi cu fete tinerele, care goleau rafturile, cumpărând cele mai scumpe haine fără măcar să se uite la ele. Se simte ușurat că acea perioadă a trecut. „Acum revenim în sfârșit la normal.“ Domnul Sono spune despre el: „Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dar avem nevoie de încrederea deplină a clienților ca afacerea să meargă. Acesta e specificul afacerii. Nu e pur și simplu o asociație de acționari, există o legătură puternică între noi. În firma de dinainte aveam probleme cu conducerea. Ne săturasem, așa că ne-am unit toți forțele și la „unu, doi, trei“, am sărit. Am construit compania de la zero. Țițeiul se rafinează, se separă și reziduurile petroliere ce rezultă la urmă se folosesc pentru obținerea asfaltului. Asta vindem noi. Companiile producătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să simt cum e când ești bolnav. Sinceră să fiu, când nu mai spunea nimic și cădea în muțenie, casa se întuneca. Și copiii erau destul de îngrijorați. În ultima vreme parcă se străduiește mai mult. Așa simt eu.“ „M-am săturat. Nu mai vreau să vorbesc. În momentele astea e mai bine să dorm. Numai un pic să ațipesc și mă simt mai bine. Mă duc la un psihiatru, care îmi administrează un tratament pentru sindromul stresului post traumatic. Iau medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că o să mori strivit. Odată am crezut că șoldurile mi-au ieșit din articulații. Stai contorsionat și te gândești: «Doare!» Ești prins acolo, dar numai picioarele sunt în același loc. — Trebuie să ai dibăcia unui luptător profesionist. Nu v-ați săturat să călătoriți în fiecare zi într-un metrou plin până la refuz? Chiar m-am săturat. Luni dimineață mă gândesc mereu: «Astăzi nu mă duc...» (râde). Însă, cu toate că mintea spune: «Nici să nu te gândești să te duci astăzi!», corpul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
contorsionat și te gândești: «Doare!» Ești prins acolo, dar numai picioarele sunt în același loc. — Trebuie să ai dibăcia unui luptător profesionist. Nu v-ați săturat să călătoriți în fiecare zi într-un metrou plin până la refuz? Chiar m-am săturat. Luni dimineață mă gândesc mereu: «Astăzi nu mă duc...» (râde). Însă, cu toate că mintea spune: «Nici să nu te gândești să te duci astăzi!», corpul este în mod instinctiv pregătit pentru muncă. Dacă fiecare ar avea un computer pe birou, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a impresioant așa? Probabil fiindcă părea o persoană sinceră (râde). Sinceră să fiu, în mai-iunie era cât pe ce să ne despărțim. Se pare că îi dădea târcoale o fată cu care fusese înainte să mă cunoască pe mine. Mă săturasem și i-am zis că nu mai vreau să fim împreună. După două luni am primit un telefon: «Nu vrei să ne vedem azi?» I-am spus că da și ne-am întâlnit. Nu știam nimic despre căsătorie, tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
direct. Probabil că s-ar ascunde și mai bine în carapacea lor. Ceea ce putem face este să le arătăm treptat care este adevărul și să-i facem să conștientizeze. Nu știu cum voi reuși să mă descurc în lumea aceasta. M-am săturat să aparțin unei organizații, vreau să fiu pe cont propriu. Vreau să elimin dorințele latente din mine, dar o voi face singur, treptat. - Au trecut șapte ani de când ați renunțat la anul întâi de facultate și ați intrat în Aum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se adeveresc, nu?» Murai acționa exact cum i se dicta de sus, chiar dacă nu înțelegea ordinele pirimite. Nu răspundea decât: «Da, da, da.» Începusem să am îndoieli în tot ceea ce privea Aum. Cei din subordinea mea se plângeau neîncetat. Mă săturasem de atmosfera aceea apăsătoare. Cu toate acestea, nu aveam puterea de a renunța. Când Murai a fost omorât, am simțit că mă pot întoarce în lume. Murai era o persoană importantă pentru mine. Oriunde mergeam, Murai era implicat în munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]