4,384 matches
-
a se înțelege cu cineva (în privința unei tranzacții); a face un târg, a se învoi (din preț), strângându-și mâna (în semn de pecetluire a tranzacției încheiate); - a(-și) da mâna (cu cineva): a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare; a se alia, a colabora. - a putea (sau a fi bun) să se ia de mână cu cineva: a se asemăna, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al acțiunilor rele; - a
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ceva); - una la mână se spune pentru a marca primul element al unei enumerări; - a fi mâna dreaptă a cuiva: a fi omul de încredere al cuiva. - a cere mâna cuiva: a cere în căsătorie; - sărut-mâna (sau mâinile): formulă de salut adresată femeilor, părinților, preoților, persoanelor mai în vârstă etc. - (a făcut-o) cu mâna lui (sau a mea, ta etc.) sau cu mâinile lor (ori noastre, voastre etc.): a acționat direct, personal, fără intervenția nimănui. - a scoate castanele (sau cărbunii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
care oamenii au coarne sau mâini similare cu ale animalelor. Există o importanță politică diferită a mâinii drepte (un baston ținut în mâna dreaptă este simbol distinctiv al autorității, jurămintele și angajamentele sacre se fac cu mâna dreaptă, doar la salutul cercetașilor (în scoutisme) salutul se face cu mâna stângă) și a aceleia stângi, în funcție de simboluri și de practică (cele trei degete unite reprezintă cele trei angajamente din textul Promisiunii: degetul mare peste cel mic amintește vechiul principiu al cavalerilor Puternicul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
sau mâini similare cu ale animalelor. Există o importanță politică diferită a mâinii drepte (un baston ținut în mâna dreaptă este simbol distinctiv al autorității, jurămintele și angajamentele sacre se fac cu mâna dreaptă, doar la salutul cercetașilor (în scoutisme) salutul se face cu mâna stângă) și a aceleia stângi, în funcție de simboluri și de practică (cele trei degete unite reprezintă cele trei angajamente din textul Promisiunii: degetul mare peste cel mic amintește vechiul principiu al cavalerilor Puternicul ajută pe cel slab
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
așa cum pretindea bătrâna. ― De acord. Dar tot ea pretindea că a plecat azi de dimineață la serviciu. Puse mâna pe clanță precizînd: Casa are o singură ieșire. Azimioară se bâlbâi tulburat: ― Credeți că... ― Nu cred. Mi-e teamă! Schiță un salut vag și părăsi biroul. * Doru Matei rupea bucăți mari de pâine și băga în gură câte două-trei felii de salam luate direct din hârtie. Nu avea răbdare să le curețe, înghițea totul cu un fel de disperare lacomă. ― Nu credeam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la tine. Un succes boeuf... Dumnezeule! Unde naiba e comutatorul? ― Aici! răspunse o voce. Bătrâna tresări și se lipi de perete. Auzi un hohot de râs și brusc se aprinse lumina. Cu mâna încă pe comutator, Marin Vâlcu schiță un salut. ― Bună seara, Melania. Se aflau într-o sufragerie micuță cu mobilă clasică de nuc. Deasupra servantei atârna o oglindă, ovală, iar mai la stânga, simetric, o marină cu cer transparent și balcoane debordând de flori. Veneția... Melania Lupu se desprinse de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bAșa mai comandat și un taxi. Surpriza care îl aștepta merita însă toate politețurile împricinatului. Debutul interogatorului l-a făcut maior Ioan Iacob, șșșeful judiciarului, cel căruia D.N. îi era ,,recunoscător’’ pentru o condamnare anterioară, și în numele căruia fusese invitat. După saluturile de bună revedere și întrebările reciproce despre ce a mai făcut fiecare, a intrat în birou și maiorul Irimia, însoțit de procurorul criminalist. Se fac prezentările de rigoare, cu strângeri călduroase de mâini, dar și cu brusca dispariție a jovialității
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus. Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Amin. Rugăciunea începe prin cuvintele de salut ale îngerului Gabriel, care a fost trimis de Dumnezeu la Nazaret la o fecioară cu numele Maria: «Bucură-te, o plină de har, Domnul este cu tine» (Lc 1,28). Apoi, continuă prin cuvintele pe care Elisabeta le-a exclamat
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ales, în ceasul hotărâtor al morții. Patru importante afirmații de credință referitoare la Maria Biserica se bucură împreună cu acea femeie care, prin al său da, a acceptat să dea viață Răscumpărătorului. În timpul vieții sale, Maria a reflectat profund la semnificația salutului îngerului. La fel a făcut și Biserica, care în decursul secolelor a stabilit patru adevăruri despre Maria, care sunt parte esențială a credinței noastre. 1. Maria este Maica lui Dumnezeu 2. Maria l-a avut pe Isus, fiind fecioară. 3
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
loc". După asta, de câte ori mă zărea, se ridica respectuos în picioare și își scotea șapca decolorată, salutîndu-mă în timp ce-și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: "Să trăiți, domnule sculptor". Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui, fiindcă mă asculta cu gura căscată, fericit, orice îi spuneam. Ba chiar închidea ferăstruica gheretei ca să nu ne deranjeze nimeni. Îi îndrugam verzi și uscate și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
celor cu care mă întîlneam un avertisment ironic: "Daniel Petric, ești un om terminat. N-o să mai faci mulți pureci la azil, așa că, scuză-ne, dar nu merită să ne mai pierdem vremea cu tine". Moașa îmi răspundea rece la salut, fără să-mi arunce nici o privire, arătîndu-mi astfel că nu uitase ofensa pe care i-o adusesem. Încât de fiecare dată mă grăbeam să ies cât mai repede, să ajung pe țărm sau să mă duc în bălării. Rar, foarte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dosar gros, plin de manuscrise. I-a povestit cu toate acestea doctorului că nu-l cunoștea bine pe Cottard, dar presupune că ar avea o mică avere. Cottard era un om ciudat. Mult timp relațiile lor se mărginiseră la câteva saluturi pe scară. \ N-am stat decât de două ori de vorbă cu el. Acum câteva zile am răsturnat pe coridor o cutie plină cu crete, pe care o aduceam acasă. Erau crete roșii și crete albastre. În momentul acela Cottard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pieptul de culoarea pământului ars, s-a ridicat la intrarea lui Cottard. Avea un obraz bronzat, cu trăsături regulate, ochii negri și mici, dinții albi, două sau trei inele în degete; părea să aibă în jur de treizeci de ani. Salut, spune el, să bem ceva la tejghea. Au luat trei rânduri în tăcere. \ Ce-ar fi să ieșim ? spune apoi Garcia. Au coborât spre port și Garcia i-a întrebat pe cei doi ce voiau de la el. Cottard îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la Cottard. Acesta s-a schimbat la față. Domnul Othon cobora într-adevăr strada și înainta spre ei cu pași energici, dar măsurați. Trecând prin fața micului grup, și-a scos pălăria. Bună ziua, domnule judecător, spune Tarrou. Judecătorul a răspuns la salutul celor doi pasageri din mașină și, uitându-se la Cottard și la Rambert care rămăseseră deoparte, i-a salutat din cap cu un aer grav. Tarrou i-a prezentat pe rentier și pe ziarist. Domnul Othon i-a privit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ăsta, spune Cottard după plecarea judecătorului, este inamicul numărul unu. Mașina a pornit. Ceva mai târziu, Rambert și Cottard l-au văzut sosind pe Garcia. Înainta spre ei fără să le facă vreun semn și a spus în chip de salut: "Trebuie să așteptăm". ÎN JURUL LUI, MULȚIMEA, ÎN CARE PREDOMINAU FEMEILE, AȘTEPTA ÎNTR-O LINIȘTE TOTALĂ. APROAPE TOATE DUCEAU COȘURI ÎN SPERANȚA DEȘARTĂ CĂ VOR PUTEA SĂ LE STRECOARE RUDELOR BOLNAVE CU IDEEA ȘI MAI SMINTITĂ CĂ ACEȘTIA AR PUTEA MÂNCA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mobilul pentru ca Edward să știe că e ea și să aibă posibilitatea de a-i respinge apelul dacă dorea. Cum auzi că sună, se uită la ceas. Unu și jumătate la Washington. Îi răspunse. —Maggie. Nu o întrebare sau un salut. O afirmație. —Bună, Edward. —Cum e la Ierusalim? Pauză. Apoi: —Ai salvat deja lumea? —Vreau să vorbim. Păi, nu e un moment foarte potrivit acum, Maggie. Auzi zăngănit de tacâmuri și muzică de vioară în surdină pe fundal. Prânzul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vreo treizeci și cinci de ani, intră zâmbind încrezător. —Bună ziua, frații mei! spuse el radiind. Cum merge treaba? Râse zgomotos. Unii dădură din cap în direcția lui, alții chiar îi întinseră mâna. —Mahmud, bine ai venit, spuse un bărbat în semn de salut. Mahmud. Abdel-Aziz tuși. Ăsta trebuie să fie. Ar fi bine să nu scap momentul și să vorbesc cu el imediat. Să am grijă, nu trebuie să par prea nerăbdător. Dar era prea târziu. Nou-venitul, îmbrăcat cu o geacă neagră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care a ascuns-o tatăl tău aici. Ce putem face? — Putem vorbi cu ei? Maggie se holba la ecran. Mai planau încă pe lângă ea. Apăsă pe Vorbește și tastă în interiorul ferestrei, dându-și silința să rămână în pielea personajului. Salut, băieți. Care-i treaba? Așteptă un răspuns. Trei secunde, patru, cinci. Se uită la ele până când ceasul Second Life din colțul ecranului indică un minut. Nimic. — Așteaptă să facem o mișcare. Știu doar ce află de la noi. Zicând asta, Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
altele de implorare. L-am rugat pe Sfântul Mathurin, care este invocat pentru epilepsie și demență, să-l ajute pe domnul Clyde (Mathurin este, întâmplător și sfântul patron al bufonilor). În ce mă privește pe mine, i-am trimis un salut umil Sfântului Medericus, pustnicul, care este invocat pentru tulburări intestinale. Meditând la chemarea mormântului pe care aproape o auzisem, am început să mă gândesc la mama mea, deoarece m-am întrebat întotdeauna ce reacție ar avea dacă ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
clipă să alerg după grupul de turiști, dar tocmai atunci o caricatură de turist, cu trup pirpiriu, pantaloni pescărești și suflând din greu sub greutatea unui aparat monstruos, cu lentile, care era desigur un aparat de filmat, îmi strigă un salut. Uitându-mă mai de aproape, am constatat că nu era altul decât agentul de stradă Mancuso. Bineînțeles că am ignorat rânjetul lui slab, machiavelic, de mongoloid, prefăcându-mă că-mi fixez mai bine cercelul. Se pare că fusese eliberat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oameni și reuși să-și vândă toți crenvurștii. Plin de curtoazie și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup și muștar pe marfa vândută. Ce splendidă zi! Semnele Fortunei erau mai mult decât promițătoare. Domnul Clyde, mut de uimire, primi salutul vesel al vânzătorului Reilly și zece dolari, iar Ignatius, cu halatul plin de bancnote, primite de la puști și de la magnatul crenvurștilor, se urcă în troleu cu inima ușoară. Intră în casă și o găsi pe mama lui vorbind cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zâmbind tânăra de la casă. Cu un singur lucru nu reușise Mustafa să se obișnuiască. În America, toată lumea Întreba pe toată lumea ce mai face, chiar și pe cei care le erau total necunoscuți. Înțelegea că era mai mult o formă de salut decât o Întrebare propriu-zisă. Chiar și așa, nu reușea să le răspundă la salut cu aceeași lejeritate lipsită de grație. — Bine, mulțumesc, a spus. Tu ce mai faci? Fata a zâmbit. — De unde ești? Într-o zi, am să vorbesc atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În America, toată lumea Întreba pe toată lumea ce mai face, chiar și pe cei care le erau total necunoscuți. Înțelegea că era mai mult o formă de salut decât o Întrebare propriu-zisă. Chiar și așa, nu reușea să le răspundă la salut cu aceeași lejeritate lipsită de grație. — Bine, mulțumesc, a spus. Tu ce mai faci? Fata a zâmbit. — De unde ești? Într-o zi, am să vorbesc atât de bine engleza, Își zise Mustafa, Încât nimeni n-o să-mi mai pună Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
căutat zahărul. Una, două... și-a pus În ceșcuța de ceai din sticlă patru cuburi de zahăr. — Cum adică „de ce suntem toate entuziasmate“? Ne e oaspete! Vine tocmai din partea cealaltă a globului. Mătușa Feride a Întins brațele ca Într-un salut nazist pentru a indica unde și cât de departe era cealaltă parte a globului. Gândul la globul pământesc i-a strecurat În glas o oarecare tulburare, fiindcă a văzut pentru o clipă cu ochii minții harta globală a circulației curenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
n-ar vrea să le facă atît de bune, dar, pe de altă parte, cum să nu vrei să le faci bune? Astfel că nu le vom avea niciodată mai bune. Editorul care are urechi de auzit, să-mi audă salutul!“. Îl credeau oare nefericit? A fi nefericit devine iute un obicei, o a doua natură, o tainică satisfacție. În loc să fie el nefericit, nu-i făcea mai degrabă nefericiți pe cei din jurul lui? În ce piesă de teatru auzise un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]