6,494 matches
-
de masă în detrimentul culturii „mari”, serioase, tradiționale; hedonismul și consumerismul facil sunt ridicate la principii întemeietoare și susținătoare ale acestei culturi; se experimentează formule tot mai sincretice, omogenizatoare, ale unor registre care în mod tradițional s-au dezvoltat separat (dintre savant și comun, dintre local și exotic, dintre actual și ancestral, dintre cult și folcloric); se fac încercări de „hegemonizare” spirituală prin vehicularea masivă a unor conduite, valori, registre langajiere, literare, etice etc. dintr-un anumit perimetru cultural; se face pledoarie
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
eficiențe fără seamăn. Dacă în mod tradițional, pentru a intra în posesia unei informații de specialitate, trebuie să pătrunzi într-o bibliotecă și să cauți informația respectivă din aproape în aproape, după repere destul de improbabile (vezi fișele de studiu ale savanților de altădată!), în noul context, nu ai decât să scrii un „cuvânt-cheie” într-un oarecare motor de căutare pentru a accesa mai multe pagini cu trimiteri sau texte propriu-zise, ce vizează informația căutată. Acest instrument accentuează caracterul virtual al culturii
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Iată câteva posibile întrebuințări, degajate pe trei componente (vezi Seguin, 2005): Facilitatea comunicării interpersonale înfrățirea dintre corespondenți (de la elev la elev); realizarea de clase planetare; jocul de rol prin elev; jocul de rol prin formator; interpelarea virtuală (a unui scriitor, savant etc.); tutorat și mentorat (consiliere și îndrumare); învățarea colaborativă (sprijinirea reciprocă). Facilitarea culegerii de date schimburile de informații; crearea în comun a unor bănci de date; realizarea unei publicații electronice (ziar, revistă); teleactivitatea (ghidarea unor activități la distanță). Rezolvarea de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
profesor-elev), făcând loc unei alterități tehnice (computerul), dar și altor actori perișcolari, cu funcții bine precizate (tutori, consilieri, administratori, experți). Clasa de elevi este altceva decât un spațiu izolat și închis față de lume. Noi actori tind să intre în cadrul ei: savanți, dar și idioți, oameni de bine, dar și șarlatani, indivizi raționali, dar și nebuni. Internetul este un instrument ambivalent, generând efecte pozitive, dar și periculoase, perverse. Rețelele media izolează, dar și apropie în același timp. Ele se cer a fi
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
intelectuale, paradigme ideatice, rezonanțe interpretative altfel plămădite decât prin formele educaționale tradiționale. Ea este un rezultat al unei mutualizări a cunoașterii generate de noile tehnologii, ce poate scoate individul din solipsismul actului cognitiv, realizat în singurătate, în chip egoist. Metafora savantului însingurat și retras, bântuit de chinurile facerii, trebuie reevaluată sau înlocuită cu cea a savantului generos, ce scrutează și adaugă noul pe canavaua imensă a cunoașterii în mod colaborativ, cumulativ, rezonant cu alții, dar și relativ anonim, oarecum „depersonalizat”, „dezinteresat
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
rezultat al unei mutualizări a cunoașterii generate de noile tehnologii, ce poate scoate individul din solipsismul actului cognitiv, realizat în singurătate, în chip egoist. Metafora savantului însingurat și retras, bântuit de chinurile facerii, trebuie reevaluată sau înlocuită cu cea a savantului generos, ce scrutează și adaugă noul pe canavaua imensă a cunoașterii în mod colaborativ, cumulativ, rezonant cu alții, dar și relativ anonim, oarecum „depersonalizat”, „dezinteresat”. Comunitatea virtuală facilitează extinderea unui model de învățare bazat pe împărtășirea cunoștințelor, pe partajul de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de a subordona funcționarea mașinilor unor principii noi, analoage celor ce guvernează activitatea organismelor vii, în particular a omului și în special a creierului omenesc, forma cea mai organizată a materiei. Cibernetica a fost fundamentată ca știință, relativ recent, de către savantul american Norbert Wiener, odată cu publicarea în 1949, a cărții sale: „Cybernetics”, Ed.J.Wiley, New York, 1949. Cibernetica poate fi împărțită în două mari părți: cibernetica analitică și cibernetica tehnică. Cibernetica analitică se ocupă de analiza proceselor informaționale din economie , biologie, tehnică
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
în evoluția teoriei științelor moderne. Alte momente de referință sunt legate de numele lui Th. Kuhn, P. Feyerabend și L. Wittgenstein. Kuhn a consolidat două concepte fundamentale ale epistemologiei moderne: paradigma și revoluția științifică. Teza lui Kuhn susține că, atunci când savanții lucrează în cadrul unei paradigme constituite, ei participă la „știința normală”, încercând să rezolve probleme nerezolvate de teoria ai cărei adepți sunt. Necesitatea unei revoluții științifice apare când paradigma existentă se dovedește incapabilă să depășească ceea ce se numește o situație anomalistică
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
decât pe noi toți? Mântuitorul, răspunzând, le-a zis: Cum se face că nu vă iubesc la fel de mult ca și pe ea?” Dan Brown nu uită să invoce acest pasaj În dosarul lui de mărturii pro domo. Mărul discordiei Între savanți și exegeți este sensul acestui „sărut pe gură”. E vorba de un gest ritualic sau de unul erotic-pasional? Sărutul trebuie pus În legătură cu semnificația termenului koinonos! Textul copt folosește acest termen grecesc pentru a descrie relația dintre Isus și Maria Magdalena
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mereu după Simon Zelotul În „lista celor doisprezece”. Există Însă două teorii cu privire la partida respectivă: unii istorici, e drept, minoritari, susțin că ea s-ar fi constituit efectiv abia În anul 60, așadar cu mult după Învierea lui Isus. Majoritatea savanților optează pentru o soluție mai largă. Zelotismul reprezintă un curent popular, naționalist iudaic, născut odată cu revoltele macabeilor, În prima jumătate a secolului al II-lea Î.Hr., a cărui ideologie a persistat, fără Întrerupere, până la dărâmarea Templului de către armatele lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cultivant son petit jardin”, până la moarte? Fără doar și poate, vestea Învierii, răspândită de apostoli, i-ar fi ajuns la urechi oriunde s-ar fi retras. Ipoteza lui Klauck suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai mult sau mai puțin plauzibile) că Iuda și-a pus capăt zilelor Îngrozit de condamnarea lui Isus și scârbit de faptul că fusese, la rându-i, trădat. Cât privește „țarina
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de Kasser În volumul publicat ulterior și tradus, profesionist sau amator, În mai toate limbile de circulație. Vreau să fac doar câteva remarci. Setea de bani și lipsa de scrupule ale unor negustori incalificabili, combinate cu egoismul carieristic al unor savanți, care n-au suportat ideea că alți confrați ar putea ajunge Înaintea lor cu ochii pe manuscris au fost fatale Codexului Tchacos (numit astfel după numele actualei proprietare, Frieda Nussberger Tchacos). În 1979, chiar și În 1981, declară câțiva martori
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fie discipoli ai lui Isus. El este singurul apostol care În mode real Îl Înțelege pe Isus”. Traducerea, În parte, dar mai ales studiile incluse În volum (cu precădere studiul lui Bart Ehrman) justifică aserțiunile de pe copertă. Vulgata, montată de savanți, nu de ziariști de scandal, pare bine fondată: Evanghelia lui Iuda răstoarnă rolurile În mod radical, protagonistul apărând Într-o lumină mai mult decât favorabilă. Departe de a fi trădătorul cunoscut de tradiție, el ar fi singurul creștin autentic din preajma
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Într-un context istoric reconstituit cu minuție și talent de Pagnol. Trădarea lui survine după o noapte petrecută În casa părintească, la sugestia unui Străin (probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat metafizic redactat de un savant de confesiune evanghelică, Niels Runeberg. Runeberg duce mai departe teoria lui De Quincey, plecând de la axioma că „trădarea lui Iuda n-a fost Întâmplătoare”. Raționamentul are În centru misterul kenozei divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg), prin trădarea lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
apărut În Collection des Études augustiniennes În 2000. Toate mărturiile antice sunt repertoriate și comentate de Gounelle, atât cele literare, cât și cele omiletice, liturgice, simbolice (din simbolurile de credință). Cititorul interesat găsește aici o mină exhaustivă de informații. Același savant publicase cu trei ani mai devreme traducerea comentată a unui text capital pentru subiectul nostru, Evanghelia lui Nicodim. Evanghelia lui Nicodim face parte dintr-un grupaj mai amplu, cunoscut Îndeobște sub numele de Acta Pilati, menit să dovedească rolul covârșitor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Hr. În ce privește Septuaginta (LXX), lucrurile se prezintă astfel. Există trei manuscrise vechi - două din secolul al IV-lea, unul din secolul al V-lea d.Hr. -, precum și o serie de ediții Întocmite cu multă grijă, acribie și talent filologic, de către savanții occidentali, Începând cu secolul al XVI-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată În Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate În unciale
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din Părinții Bisericii, care au interpretat pasajul tradus. Modelul francez a fost preluat de un grup de eleniști, bibliști și patrologi români, care pregătesc traducerea LXX În cadrul Colegiului Noua Europă din București. Se lucrează după ediția Rahlfs, În colaborare cu savanții francezi și nu numai; aceștia din urmă semnează o parte din introduceri și din note. Colectivul românesc este alcătuit din peste douăzeci de persoane, iar rezultatul se va concretiza În șase volume, totalizând aproximativ 4.000 de pagini. Urmărim realizarea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
imediat după Marcu Ascetul și Isihie Preotul. Cât privește paternitatea celor 170 de capitole „despre viața morală a oamenilor și despre buna lor purtare”, Stăniloae ignoră (sau pare să ignore) studiul capital al lui I. Hausserr, publicat În 1933, unde savantul francez demonstrează paternitatea stoică a acestei scrieri pseudo-antoniene. În sfârșit, Filocalia lui Stăniloae conține mai multe texte suplimentare față de modelul athonit, În special cele din volumele IX-XII. Într-adevăr, cu volumul VIII, În care include, printre alte texte, Metoda și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Ce să se fi Întâmplat Între 1939 și 1992? Cum se explică această retragere pe poziții absolut stranii? Singura explicație trebuie căutată În atitudinea sa tot mai virulentă și sistematică Împotriva modernismului (implicit Împotriva metodei critice și istorice practicate de către savanții occidentali), Împotriva Occidentului, În general, și a catolicismului, În special. Naționalismul comunist, omniprezent În epoca lui Ceaușescu, i-a Înlesnit, vai !, această atitudine. Maxim Mărturisitorul Împotriva lui Origen via Stăniloae Aproape aceeași atitudine o regăsim În atitudinea lui față de opera
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma În 1955, criticând fără rezerve poziția tolerantă a lui Henri Crouzel și Manlio Simonetti față de maestrul alexandrin. Citând, de exemplu, un pasaj din prefața celor doi savanți occidentali, Stăniloae remarcă ironic: „Precum se vede, Crouzet (sic!) și Simonetti voiesc să ușureze vina lui Origen pentru concluziile gravelor erori pe care le-ar fi tras alții din opera lui, De principiis. Dar ei recunosc, implicit, că cel puțin
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de anticar american l-a ținut Într-un... congelator!), codicele respectiv s-a făcut pur și simplu praf, s-a dezintegrat În mii de bucățele. Mai mult, același anticar american și-a rotunjit contul bancar vânzând pe sub mână bucățele disparate savanților sau amatorilor de curiozități. De aceea, atunci când, abia În 2001, a fost reachiziționat de către doamna Frieda Nussberger Tchacos (de unde și numele codicelui, Tchacos), el ajunsese Într-o stare absolut deplorabilă. Aproape nimic nu se mai putea descifra. A fost nevoie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
studiile făcute la Milano i-au sădit o afecțiune statornică pentru literatura latină; va traduce în grecește Summa teologica a lui Toma d’Aquino), retoricianul desăvârșit care a fost Theodor Hiraktenos și, nu în ultimul rând, împăratul Manuil II Paleolog, savant, filosof și orator distins. Literatura istorică, ansamblu cu variate componente, îi convoacă pe autorii de memorii (dintre care se cade a fi pomenit împăratul Ioan VI Cantacuzin, în a cărui Istorie în patru cărți subiectivitatea se numește justificare, perpetuă apărare
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
un Nicephoros Callist Xanthopoulos, autor, la începutul veacului al XIV-lea, al unei importante Istorii bisericești (dusă până la anul 911) din care se va „nutri” Eftimie al Târnovei în scrierea Panegiricul lui Constantin cel Mare. Cei mai mulți dintre istoricii „laici” sunt savanți de talie europeană, căci nu altfel pot fi calificați niște autori de însemnătatea lui Gheorghios Akropolites, elev al niceenilor Vlemmides și Hekapertites și continuator, prin a sa Chroniké syggraphé, al lui Choniates. Preocuparea istoricilor bizantini de a se continua unii
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Imperiului Bizantin îi dau prilejul să reevalueze personalități autohtone, al căror apostolat a contribuit la întemeierea literaturii române moderne. Astfel, în colecții de mare tiraj sau susținând conferințe, B. a popularizat cu rigoare științifică figuri de oameni de cultură și savanți uitați (Iordache Golescu, G. Barițiu, Gr. Pleșoianu). Monografia dedicată lui Ioan Maiorescu (1912, scrisă în colaborare cu V. Mihăilescu) este până azi una dintre puținele lucrări de prestigiu consacrate cărturarului transilvănean pașoptist. SCRIERI: Iordache Golescu. Viața și scrierile marelui vornic
BANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285604_a_286933]
-
protagoniștii vieții politice românești transilvănene. Devine, din 1866, membru al Societății Literare Române și, din 1870, face parte din comitetul de conducere al Societății pentru fond de teatru român. Murind la Budapesta, a fost reînhumat, în 1936, în satul natal. Savantul Victor Babeș este fiul lui. Activitatea literară restrânsă a lui B. este legată mai mult de anii de tinerețe. Încă student, colabora din 1843 cu poezii și epigrame la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. În 1848 publica în „Amicul
BABES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]