2,615 matches
-
-se dintr-o veche familie de samurai, familie de care este mândru. Constanța Duminică, 17. 08. 2008 Este ceasul dimineții când încă n-a răsărit soarele. M-am trezit odihnită și îmi beau cafeaua după ritualul din fiecare zi... În timp ce savurez cafeaua alături de Mariana, revizuiesc lista cu lucrurile ce trebuiau puse în geamantan. Aștept cu nerăbdare venirea băieților întrucât ei nu locuiesc cu mine. În sfârșit, au sosit, este deja ora 6 : 00. Alex și Iulică îmi coboară bagajele de la etajul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pentru ei), ne-am „tras” sufletul într-un bar romantic. În afară de Alex, care a preferat ceai rece cu lapte (ice milk tea), ceilalți au ales cafea rece cu lapte. Se răcoreau înainte de a ieși în „sauna” de afară. Eu am savurat o cafea fierbinte cu lapte din abundență (hot cafe au lait). Shinya și Criss ne-au așteptat cu un Nissan cu 8 locuri. Drumul spre Asakusa a fost la fel de plăcut, ca și la celelalte vizite. E drept, n-a fost
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
continue somnul, așa că, am tras storurile și am mai dormit vreo două ore. Nici eu nu aveam chef de micul dejun. Când ne-am trezit, pe la ora 11 (5: 00 dimineață în România), după duș, ne-am schimbat, apoi am savurat chiflele și laptele din frigider. Toate astea au durat vreo două ore. După aceea, ne-am îmbrăcat și ne-am plimbat pe la temple, unde ne am purificat cu fum și cu apă, ne-am rugat la templul Senso-ji, am făcut
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
privirea. Mai departe, arborele pasiunii creștea nestingherit lângă un mandarin. Grădina seamănă cu un labirint, punându-ne la grea încercare simțul de orientare. Cum sau după ce să te orientezi?! E foarte cald, dar nu pot renunța la plăcerea de a „savura” minunăția asta de culori și parfumuri care mă lasă „pradă” unor neobișnuite senzații. Când am ajuns pe lotul unde cresc trandafirii japonezi, nu m am putut abține să nu mângâi gingașele flori pe care le admir și le iubesc. Ele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
am răcorit picioarele în apa limpede și rece a râului. Dincolo de râu era pădurea unde se auzeau cântece de păsărele, dar și fâșâitul pinilor când vântul li se strecura printre ace. Am rămas plăcut impresionată de acest popas unde am savurat liniștea, răcoarea și mâncarea foarte bună. Regula casei este de a păși, pe platforma unde servești masa, fără încălțăminte, așa că ne-am conformat. Vis-à-vis de acest restaurant se află un magazin unde se găsesc prăjiturele „Omochi”, din care mi-am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
retrăit”, întrucât convingerea mea este că am viețuit cândva pe această exotică, fascinantă și încărcată de o istorie plină de cruzime, insula Japonia. Mi-am revenit din visare, m-am scuturat de amintiri, am udat prosopul de la gât și am savurat o sticluță cu o băutură energizantă, ca să prind puteri pentru drumul până la Templul Nanzen-ji unde am fost surprinși să găsim un apeduct în stil roman de a cărui vechime nu ne-am putut da seama. Grădina Hojo de la Templul Nanzen-ji
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
psiholog. În momentul în care ni s-a făcut cunoștință, mi-a privit cu atenție fața, mai ales gura și ochii, zicându-i Cristinei ceea ce constată. După ce a terminat cu observațiile psihologice, într-o mică pauză, timp în care Megumi savura berea din pahar, i-am spus noii prietene că sunt „reporter” amator, și vreau să scriu un reportaj despre „Gion”, dar și despre „gheișe”. Mi s-a părut că se întunecă la chip, că-i dispare zâmbetul... Criss mi-a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
adevărată splendoare. Inițial, prin secolul 17, era o grădină feudală ce aparținea renumitului Shogun Tokugawa. Peisajul predispune la liniște, armonie și echilibru interior. “Ceainăria” seamănă cu o peninsulă, fiind înconjurată din trei părți de apă. Este o adevărată plăcere a savura aroma ceaiului și prăjiturica, privind oglinda apei...și panorama dumnezeiască ce ți se înfățișează dincolo de lac. Grădina este minunată, lucru ce m-a îndemnat să fac mai multe fotografii. Tokyo-Muzeul Edo 24. 08. 2009 Pentru că ne-am manifestat curiozitatea de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o ploaie de vară și, poate din această cauză, am găsit greu casa măicuței pentru care aveam o altă scrisoare de recomandare. În copilărie, poposisem vreo două săptămâni într-o casă aflată în apropierea mormântului Veronicăi Miclea. Căutând acel loc, savuram noroiul de pe jos, pe când hălăduiam prin ploaie, pe alei înguste. Măicuța nu avea o mână și se trăgea din satul bunicilor mei. Mă primi cu ospitalitate, rapid îmi pregăti o gustare care, trebuie spus, mi-a prins tare bine. Ploua
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
odihnitor, fără frâne ferme sau curbe periculoase. Lăsasem în urmă, într-o zonă mai înaltă, Cetatea lui Vlad Țepeș. Ajunși pe loc drept, rețin că soarele ardea puternic poate fiindcă munții rămăseseră în urmă. La o brutărie de pe drum am savurat, într-adevăr, niște pâini proaspete. La vreo cinci sau șase kilometri de Curtea de Argeș ne-am oprit la un motel, să mâncăm și să ne cazăm. N-am reușit nici una nici alta. În plus, mi-a sărit lanțul - era primul semn
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
evita, (fiind cu două biciclete), drumurile aglomerate, am hotărât s-o luăm spre Ion Creangă. Prin Cotu Vameș am ajuns la podul de peste Siret, remarcând oamenii mereu fără noroc pierzători de timp în van - cum îi consider eu pe pescari, savurând priveliștea limpede spre munții de departe. Prin Ion Creangă, la intersecția cu drumul spre Icușești, ne-am înțeles din priviri să pedalăm într-acolo. N-am apucat să spun că trebuia să revin acasă în jurul orelor 12.00, fiindcă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
lăsat să cadă câțiva stropi deasupra fiecărui decupaj, apoi le-a împins spre centrul plitei spre a se coace mai repede. Din când în când, mișca feliile de la locul lor cu vârful cuțitului, pentru a nu se prinde de plită, savurând cu nările fremătânde aroma degajată de cartofii care începuseră să sfârâie. În timp ce bunicul evalua ca-n transă gradul de finalizare a comorii lui culinare, eu îi urmăream dansul mecanic și inconștient al mâinii drepte care, scăpată de sub control, dirija un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rest, alte accesorii precum: lingura, furculița ori cuțitul le considera niște caraghioslâcuri de care nici nu voia să audă, fiind cu totul sub demnitatea lui. Prefera să simtă direct aroma resturilor alimentare din ceaunelul său de tuci, precum arabii își savurează pilaful, după care, într-o sfântă emoție culinară, își ling degetele în extaz, mulțumindu-i lui Allah pentru binefacerile constante ale orezului îmbunătățit cu seu de oaie... La început mai rar, apoi din ce în ce mai frecvent, prin ceaunelul său bătea vântul. Nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mă las dus de atmosfera încărcată de istorie și cultură germană. Vara merg în direcție opusă, pe Moselă, tot aproape de mine unde la un Cappuccino urmăresc trecerea vapoarelor, miracolul viilor pe pante de 45 de grade sau pur și simplu savurez o atmosferă aproape Mediterană (mari diferențe între cele două fluvii care se întâlnesc la 20 km mai departe la "Unghiul German" din Koblenz. În rest un colocviu, o întâlnire cu alți scriitori, un congres sau vizite reciproce cu colegi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în colegiul revistei mai erau prezenți Radu Enescu (pe care aveam să-l cunosc la amurgul vieții sale, pe un pat de spital al unei clinici clujene) și admirabilul critic și poet Gheorghe Grigurcu, ale cărui cronici și poezii le savuram încă de pe atunci. Citeam cu mare plăcere articolele lui Ovidiu Cotruș, la care aveam să-i urmăresc, ca student al Facultății de Filologie din Cluj, serialul dedicat operei lui Mateiu Caragiale. Mărturisesc că eram sedus și de aspectul grafic de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mare plăcere aminte că în acei ani, critica literară era la mare cinste. Era o perioadă în care urmăream "România literară" pentru a vedea ce scrie Nicolae Manolescu la rubrica sa de cronică literară. La fel, citeam "Familia" pentru a savura cronicile lui Gheorghe Grigurcu. În "Steaua" deschideam revista automat la paginile destinate cronicii literare, ca să văd despre cine mai scrie Petru Poantă sau Ion Pop. Critica literară avea, pe atunci, o mare greutate. Sigur, vocile lui Nicolae Manolescu, a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aduce pe Carolică la noi, după ce l-a trezit și despriponit. E greu de descris bucuria acestui copil redat libertății, mai ales că știe că va găsi la noi ceva plăcut. S-a deprins cu mâncăruri românești pe care le savurează. Îi place orezul cu lapte și pilaful. Are și dreptate: mama sa Îi dă orez fiert În apă, peste care toarnă lapte rece. Atunci Carolică se enervează, scuipă și strigă: no, no,Sandra. Vrea ce-i dă Sandra. Pe stradă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
străzii se face viza, și pentru a nu mai Întoarce mașina, am făcut porțiunea pe jos, am intrat În Franța și m-am reîntors În Elveția. E Încă devreme. Până la iubitul meu orășel Brugg am doar 60 km. Merg Încet, savurând fiecare loc. Veniți din câmpia franceză acum suntem Întro minunată grădină. Teoria lui Thunen apare aici și mai evidentă. Elveția reprezintă În Întregul ei primul cerc al lui Thunen. Orașul Brugg la ora 16 e gol. Lumea e pe dealurile
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Comandantul școlii, vizibil marcat de ceea ce primise ( Realizarea, bineînțeles!), a mulțumit, a felicitat artiștii pentru ceea ce înfăptuiseră, a pus întrebări, a primit tot atâtea răspunsuri, și-a deschis inima. Mai rămâne să se întâmple declicul conștientizării evenimentului trăit pentru a savura cu adevărat unicitatea clipei! Și, pentru ca noi, cei ce nu suntem artiști, să nu ne plictisim, după masa de prânz ne-am răspândit prin oraș și am împărțit oamenilor pe stradă invitații la spectacolul de la ora 17.00. Dacă mă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bombonele albe, zaharoase, servite într-un amestec format din părți aproximativ egale. Luate separat, și năutul și bombonelele, erau delicioase! Se topeau în gură, alternativ sau împreună, excitând într-un mod fericit papilele gustative. Prasadul reprezenta o delicatesă așteptată și savurată de fiecare dată, mai ales că era servit după meditațiile de seară, când toți ne aflam într-o excelentă dispoziție interioară. Ronțăind crocantele biluțe ale prasadului, deschideam cărțile de cântece și așteptam în liniște începerea... cântării. Armonia desăvârșită caracteriza viața
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
despre dulciuri! Aici ar trebui să fie evidențiată natura divină a prasadului, încărcătura sa energetică, el nefiind doar un simplu aliment, ci și un purtător de har divin dinspre Înalt spre Spiritul individual. Sau, altfel spus, suntem hrăniți cu spirit savurând... dulciuri! Nu găsiți că se împletesc perfect utilul cu... plăcutul? Pământean fiind, prima mea observație a fost pe măsură: la acest Revelion au fost atât de multe dulciuri, încât mi-au mai rămas în farfurie și le-am regretat când
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și numai pentru acest lucru. Ar fi fost ciudat dacă în carte n-ar fi apărut mici speculații academice. Dar în rest ea conține multe alte lucruri captivante, întreținând suspansul, astfel încât cei care pot sări peste părțile speculative mai pot savura totuși descrierea tumultuoasă a atmosferei și a oamenilor. Odiseea nu-l conduce doar pe Ștefan prin etapele unei întunecate problematici personale, ci în același timp ne poartă prin Europa anilor ’40, sub ocupație nazistă și rusă. Retrăim în România regimul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
danseze și să chiuie. La Răcaru era la fel. Petrecerea era în toi. Cum au oprit, puteau auzi deja uralele, aplauzele și muzica orchestrei Ion Vasilescu din Ploiești, ce dădea viață întregului cartier de lângă Gara de Nord. Unii preferau să stea afară, savurând probabil ultimele zile neașteptat de călduroase din acel an, trăgând cu patos din țigări și discutând, ici-colo se auzeau și opinii politice serioase, despre ce și cum s-ar cuveni și de ce-ar fi mai bine cineva în locul altcuiva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
privea doar, în liniște. Atâta încât aproape îi auzea respirația și plămânii umflând ușor sânii când se umpleau de aer. O privea ca pe un tablou. Fascinat, călătorind parcă în altă lume, cu fiecare alunecare a privirii pe corpul ei. Savurând fiecare milimetru al pielii ei brune, netede, fără nicio zgârietură sau imperfecțiune. Pe pulpele ei apetisante curgeau poezii de Apollinaire și lumina cădea peste ele ca arcușul unei viori pe corzi. Stătea picior peste picior, iar deasupra lor părul pubian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fiecare duce o viață trepidantă. Toți într-o continuă alergare. Zilele următoare, Cristi și Vladimir, însoțiți de câțiva amici din copilărie, au luat Parisul la pas. În prima dimineață chiar s-au văzut la restaurantul Steinbach, de pe Saint-Michel, unde au savurat câteva pahare de Rosé de Corse, ca să aibă elan pentru a descoperi marele oraș. Au început apoi cu Domul Invalizilor, unde se afla și mormântul lui Napoleon. Au continuat cu Place de la Concorde, cu Obeliscul din Luxor și au făcut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]