3,152 matches
-
și Crna Peștera Pivka este mai greu accesibilă, însă aspectul său este mult mai natural decât cel al Crnei. Peretele scobit conduc către adâncul peșterii, care este străbătut de râuri. Spațiul se închide, însă apa își continuă cursul sub roci. Scafandrii au cercetat 400 m din tunelurile inundate, dar cei 2 km care despart peșterile Crna și Pivka de Peștera Planiska nu au fost încă explorați. Peștera Neagră este surprinzătoare nu numai datorită pereților negri, ci și datorită etajării acesteia pe
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
Japonia (1938), precum și în URSS (1939). La Toulon, unde activa pe nava "Condorcet", Cousteau a avut ocazia de a avea primele experiențe submarine, datorită prietenului său, . În 1936, acesta din urmă îi împrumută ochelarii submarini Fernez, care anticipau vizoarele de scafandru moderne. S-a căsătorit la 12 iulie 1937 cu Simone Melchior, cu care va avea doi copii, Jean-Michel Cousteau (1938) și Philippe Cousteau (1940), care vor participa și ei la „aventura Calypso”. Anii celui de-al doilea război mondial sunt
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
obținut împreună, la egalitate, premiul întâi al Congresului filmului documentar din 1943, primul pentru filmul submarin: "La 18m adâncime", turnat anul precedent. În anul 1943, s-a turnat filmul "Epave", ocazie cu care Cousteau și ingenerul Émile Gagnan au inventat scafandrul autonom modern prin adaptarea la butelia Le Prieur și modernizarea unei invenții din Secolul XIX (detentorul Rouquayrol și Denayrouze). Brevetul pe care l-au co-înregistrat pentru această invenție i-a pus la adăpost din punct de vedere financiar pentru tot
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
va primi mai multe decorații militare pentru fapte de război. Jacques-Yves Cousteau împreună cu și a constituit la Toulon în 1946, Grupul de studii și cercetări submarine (GERS) dotat cu nava "Élie Monnier", prin care a fost inaugurată participarea organizată a scafandrilor autonomi în arheologia subacvatică. Cu această navă s-au întreprins cercetări în Marea Mediterană și Oceanul Atlantic. În 1949 Cousteau părăsește Marina pentru a fonda un an mai târziu propria sa societate: „Campaniile Oceanografice Franceze”. Milionarul irlandez Loel Guinness, descendentul fondatorului berăriei
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
Precontinent”, având ca scop studiul capacității oamenilor de a locui într-o casă submarină, habitat special construit sub apă. Succesul acestor cercetări a determinat derularea unui nou proiect, „Precontinent II”, desfășurat pe o perioadă de 1 lună și implicând 5 scafandri. Filmările subacvatice realizate pe parcursul acestor proiecte au furnizat materialul necesar realizării filmului "Lumea fără soare" în 1964. În 1973 împreună cu cei doi fii ai săi, Jean-Michel și Philippe, a înființat „Societatea Cousteau” pentru Protejarea Vieții Acvatice. Societatea numără astăzi mai
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
aparat multifuncțional destinat analizei biochimice a suprafeței oceanului. Altă invenție importantă a lui Jacques-Yves Cousteau, cu impact major asupra scufundărilor moderne, a fost conceperea unui scuter subacvatic, construit prin modificarea unor torpile militare și destinat deplasării rapide pe sub apă a scafandrilor, oferindu-le astfel posibilitatea să acopere suprafețe mai extinse de cercetare. Jacques-Yves Cousteau a fost observatorul întregului Ocean Planetar, studiindu-i gradul de poluare. A demonstrat practic pericolul pe care-l reprezintă vehicularea a tot mai multor deșeuri industriale către
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
s-a concretizat abia în anii 1990-1992, după căderea conducerii Ceaușescu. Ales membru de onoare al Academiei Române, la propunerea academicianului Mihai Băcescu la 13 noiembrie 1990, Jacques-Yves Cousteau se întoarce în România cu toată echipa sa (Jacques Constans, comandantul Traonouil, scafandrul Grégoire Koulbanis, biologul François Sarano și alții) în scopul de a realiza un film de televiziune consacrat Dunării și deltei sale, în patru episoade. Scenariul a fost scris de Francine Cousteau, Ion Cepleanu, Anne-Marie Roth și Radu Anton Roman, cu
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
adâncuri. Din acea zi, în Scoția a înflorit credința în Dumnezeu și, totodată, în monstru. În 1827, Sir Walter Scott scria în jurnalul său despre o partidă de vânătoare a cărei țintă era "o uriașă vacă de mare". În 1880, scafandrul Duncan McDonalds declara că un monstru uriaș ar fi înotat în direcția sa. Însă Nessie își datorează faima soților Spicer, care, în iulie 1933, au zărit în apele lacului o creatură de aproape 9 metri lungime, asemănătoare cu un dinozaur
Monstrul din Loch Ness () [Corola-website/Science/310515_a_311844]
-
forma de topor.Uriașul scoicilor este tridanca gigas.Cochilia să măsoară 1,5 metri și cântărește până la 300 de kilograme,iar corpul moale 10 kilograme.Trăiește în Oceanul Pacific și în Oceanul Indian.Mușchii ce acționează vâlvele sunt atat de puternici,încât scafandrii se feresc de această scoică uriașă,pentru a nu-și prinde piciorul sau echipamentul în această uriașă menghina subacvatica vie.Din sideful unor scoici oamenii confecționează nasturi. .Cochilia are 2 vâlve prinse una de alta, 2 mușchi: anterior și posterior
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
0.862 (PNUD/2000). Fernando de Noronha este un loc pentru scufundări de agrement la nivel internațional. Deoarece apele sunt calde în jurul lui, scufundările la adâncimi de 30 până la 40 de metri se pot face fără a utiliza costum de scafandru. Turism Video
Fernando de Noronha () [Corola-website/Science/305539_a_306868]
-
care aparțineau civilizației Yanomami era asemănătoare cu cea a populațiilor andine. Din 1990 pâna în 1993 au durat pregătirile și cercetările lui Robert Tovar Gaitán un ziarist și autor de filme documentare columbian. El a mers împreună cu o echipa de scafandrii și cu mai multe camere de filmat la faimoasa lagună din Guatavita situată în regiunea Sesquilé, Cundinamarca.Au reușit astfel să dovedească faptul că laguna are o adâncime de 26 m (măsurătoarea făcându-se bineînțeles din mijlocul acesteia). Pe deasupra, descoperă
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
decembrie 1999 s-a descoperit epavă navei, după indicațiile lui David Stoliar, având coordonatele aproximative 41°23'N 29°13' E, la adâncimea de 90 m, la 5 km nord de țărmul Turciei. Epavă a fost explorata și filmată de scafandrul turc Levent Yüksel.
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
de agrement se asociază cu plaja și cu diferite activități sportive (volei, fotbal etc). Înotul aplicativ sau utilitar este utilizat în activitățile de muncă legate de mediul acvatic și în cele de salvamar, de salvare de la înec. În activitatea marinarilor, scafandrilor, pescarilor, a constructorilor de poduri și baraje, constructorilor de nave, înotul este vital pentru salvarea vieții în caz de accidente. În cadrul înotului aplicativ se organizează de asemenea diferite întreceri, în mod special cele de salvare de la înec. Se presupune că
Înot () [Corola-website/Science/313510_a_314839]
-
Decompresia sau revenirea la presiunea atmosferică este acea parte a scufundării prin care scafandrul revine la suprafața apei (la presiunea atmosferică). Viteza decompresiei este dată de viteza de eliminare a gazului inert dizolvat în țesuturile organismului pe timpul expunerii la presiunea hidrostatică. Decompresia se poate realiza în două modalități: Pe timpul expunerii organismului uman la presiunea
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
două modalități: Pe timpul expunerii organismului uman la presiunea hidrostatică, conform legii lui Henry, gazul inert se dizolvă în țesuturi, fenomenul fiind în funcție de presiune, temperatură, durata expunerii la presiune și natura gazului inert din amestecul respirator. Palierul de decompresie este oprirea scafandrului pentru un anumit timp la o adâncime mai mică decât adâncimea scufundării conform tabelei de decompresie utilizată, pentru a elimina gazul inert dizolvat în organism și prevenirea apariției unui accident de decompresie. În general, adâncimea palierului de decompresie este din
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
urcare la primul palier sau direct la suprafață care este pentru majoritatea tabelelor de decompresie de 15m/min. Folosirea unui amestec Nitrox cu concentrație de oxigen mai mare de 20%, duce la scurtarea timpului de decompresie de la paliere. Pentru aceasta, scafandrul trebuie să respire amestecul Nitrox dintr-o butelie adițională fixată de echipament. Pentru a stabili dacă scufundarea necesită paliere de decompresie, se pot folosi diferite tabele de decompresie sau în cazul scufundării autonome, un calculator de scufundare. Timpul în care
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
John Scott Haldane, care în anul 1908 introduce conceptul de perioadă de semisaturație. Haldane a ales 5 tipuri de țesuturi de 5, 10, 20, 40 și 75 minute. El a demonstrat de asemenea că decompresia atinge o valoare critică când scafandrul este aproape de suprafață. În urma cercetărilor, Haldane a publicat primele tabele de decompresie în anul 1908. Țesuturile foarte rapide și cele foarte lente nu sunt luate în calculul tabelelor de decompresie. Pentru scufundări unitare, numai o parte dintre țesuturi, (țesuturile rapide
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
organismului (în cazul scufundărilor unitare) sau toate țesuturile (în cazul scufundărilor în saturație) sunt suprasaturate cu gaz inert, ceea ce înseamnă că presiunea gazului inert dizolvat în țesuturi, este mai mare decât presiunea parțială a aceluiași gaz din amestecul respirator al scafandrului. Nivelul acestei suprasaturații nu trebuie să depășească o anumită valoare critică, deoarece se poate produce o degazare bruscă, cu formare de bule de gaz, care pot provoca accidente de decompresie mai mult sau mai puțin grave. Coeficientul (raportul) de suprasaturație
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
de gaz, care pot provoca accidente de decompresie mai mult sau mai puțin grave. Coeficientul (raportul) de suprasaturație reprezintă raportul dintre presiunea gazului inert dizolvat în țesuturile organismului uman și presiunea parțială a gazului inert din amestecul respirator inspirat de scafandru la presiunea ambiantă, astfel încât să se permită degazarea țesutului fără formarea de bule de gaz periculoase, circulante sau staționare. În prezent, în mai multe țări, s-au elaborat tabele de decompresie corespunzătoare unei anumite teorii, cum ar fi: James A
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
grad crescut de securitate. În afara acestor tabele, în Franța se mai folosesc tabele ale Ministerului Muncii (MT92), special concepute pentru scufundări profesionale. Pentru calculul procedeelor de decompresie după scufundări cu aer comprimat, specialiștii Laboratorului Hiperbar din Constanța din cadrul Centrului de scafandri din Constanța au plecat de la experiența acumulată pe plan mondial. În cadrul Laboratorului Hiperbar din Constanța, în perioada aprilie 1981...aprilie 1992, s-au efectuat scufundări experimentale care au însumat 3053 scufundări la adâncimi de până la 72 m, pentru diferiți timpi
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
cu debit la cerere. Problema rămânerii sub apă un timp mai îndelungat a fost rezolvată cu mult timp înainte ca scufundarea liberă să devină un sport. În trecut au fost concepute diferite clopote de scufundare, vehicule subacvatice și căști de scafandru pentru scufundări la mare adâncime, dar toate aceste echipamente permiteau respirația scafandrului prin alimentare de la suprafață, având dezavantajul că limitau libertatea de mișcare a scafandrului. Atât scafandrii sportivi cât și cei profesioniști aveau nevoie de un aparat de respirat sub
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
a fost rezolvată cu mult timp înainte ca scufundarea liberă să devină un sport. În trecut au fost concepute diferite clopote de scufundare, vehicule subacvatice și căști de scafandru pentru scufundări la mare adâncime, dar toate aceste echipamente permiteau respirația scafandrului prin alimentare de la suprafață, având dezavantajul că limitau libertatea de mișcare a scafandrului. Atât scafandrii sportivi cât și cei profesioniști aveau nevoie de un aparat de respirat sub apă prevăzut cu o rezervă de aer comprimat care să le asigure
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
sport. În trecut au fost concepute diferite clopote de scufundare, vehicule subacvatice și căști de scafandru pentru scufundări la mare adâncime, dar toate aceste echipamente permiteau respirația scafandrului prin alimentare de la suprafață, având dezavantajul că limitau libertatea de mișcare a scafandrului. Atât scafandrii sportivi cât și cei profesioniști aveau nevoie de un aparat de respirat sub apă prevăzut cu o rezervă de aer comprimat care să le asigure o autonomie convenabilă și o libertate de mișcare ridicată. Aceste deziderate au fost
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
trecut au fost concepute diferite clopote de scufundare, vehicule subacvatice și căști de scafandru pentru scufundări la mare adâncime, dar toate aceste echipamente permiteau respirația scafandrului prin alimentare de la suprafață, având dezavantajul că limitau libertatea de mișcare a scafandrului. Atât scafandrii sportivi cât și cei profesioniști aveau nevoie de un aparat de respirat sub apă prevăzut cu o rezervă de aer comprimat care să le asigure o autonomie convenabilă și o libertate de mișcare ridicată. Aceste deziderate au fost îndeplinite prin
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
și siguranță în exploatare. Aparatele autonome pot fi de mai multe tipuri: circuit deschis, circuit semiînchis, circuit închis sau circuit mixt. Din această categorie face parte, în primul rând, aparatul autonom cu circuit deschis la care amestecul gazos expirat de către scafandru este eliminat în întregime în mediul acvatic exterior. Acest tip de aparat furnizează scafandrului aer numai atunci când acesta inspiră, la o presiune egală cu presiunea hidrostatică corespunzătoare adâncimii la care se află. Este folosit în scufundările sportive și tehnice, civile
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]