4,125 matches
-
București, Editura Univers Enciclopedic, 1998. Deciu, Andreea, Deconstructivismul un nod de legătură, în "România literară", nr. 16 (2001). Derrida, Jacques, Limited Inc., Northwestern University Press, 1988. Derrida, Jacques, Acts of Literature, Edited by Derek Attridge, Routledge, New York, 1992. Derrida, Jacques, Scriitura și diferența, traducere de Bogdan Ghiu și Dumitru Țepeneag, prefață de Radu Toma, București, Editura Univers, 1998. Derrida, Jacques, (Ex)poziții, Cluj, Editura Idea, 2001. Derrida, Jacques, Deconstrucția politicii, Cluj, Editura Idea, 2005. Derrida, Jacques, Despre gramatologie, traducere, comentarii și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
românești neomoderne, București, Editura Cartea Românească, 2003. Mihăilă, Ecaterina, Poezia română neomodernă. Perspectivă textuală, București, Editura Cartea Românească, 2004. Mihăilescu, Dan C., Literatura română în postceaușism. I. Memorialistica sau trecutul ca reumanizare, Iași, Editura Polirom, 2004. Mocuța, Gheorghe, La răspântia scriiturii, Arad, Editura Mirador, 1996. Mușat, Carmen, Perspective asupra romanului românesc postmodern, Pitești, Editura Paralela 45, 1998. Mușat, Carmen, Ieșirea din modernism, în "Observator cultural", 22 (2000). Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească. Pitești, Editura Paralela
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
propusă de autoare, deconstrucția canonului. Teoria pornește, cum era de așteptat, de la cărțile lui Derrida, pe care autoarea l-a citit temeinic, din scoarță-n scoarță, deși, la drept vorbind, a avut a se confrunta cu un autor a cărui scriitură nu e deloc facilă. Limbajul este unul filosofic, abstract, conceptual, greu de asimilat și de aplicat, mai apoi, într-o interpretare prin excelență tematologică și semantico-stilistică. A doua secțiune a lucrării, Neomodernismul și Generația '60, stabilește, de fapt, locul Anei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
profilactic. Metaforele deschise și cele opace structurează un traseu liric distinct, când decodificabil, când retras în sine, crispat, ermetizat. Contextul ideologic este cel care instaurează, la scriitorii subversivi, nu doar la Ana Blandiana, acest tip de metaforă, prin extensie, opacitatea scriiturii ni se atrage atenția. Alina-Iuliana Popescu descoperă entuziast limbajul subversiv și, cu simțul său de observator neobosit, încearcă să-l evalueze în funcție de textele autorilor șaizeciști. A vrut, inițial, să scrie o carte despre poezia cenzurată. Presupunem că s-a documentat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Civilizație", nr. 4 (2006), p. 35. 52 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 52-53. 53***, Dicționarul enciclopedic ilustrat (DEI), București, Editura Cartier, 1999. 54 Informații preluate din: Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/ Deconstructivism/accesat iunie 2010. 55 În Jacques Derrida, Scriitura și diferența, traducere de Bogdan Ghiu și Dumitru Țepeneag, prefață de Radu Toma, București, Editura Univers, 1998, p. 375-391. 56 Jacques Derrida, op. cit., p. 376. Filosoful francez folosește sintagma "ființa ca prezență". Aceste idei au fost consemnate și de Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
http://ro.wikipedia.org/wiki/Arta poetic%C4%83/accesat iunie 2011. 6 Ibidem. 7Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 25, apud Ibidem. 8Bratu, op. cit., p. 24. 9Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii. Noi eseuri critice, București, Editura Cartier, 2006, p. 327. 10"Așa cum se întâmplă în orice domeniu al artei și în opera tuturor scriitorilor, și în poezia Anei Blandiana se stabilește un joc complex de raportare între eul creator și eul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în "România literară", Generația mea în anii '60, nr. 13, 2008, p. 8. 240 Idem, Despre estetismul socialist, în "România literară", nr. 23 (2004), p. 45-47. 241 Alex Ștefănescu Istoria literaturii române, p. 256. 242 Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii. Noi eseuri critice, București, Editura Cartier, 2006, p. 101. 243 Monica Papazu, Oglinda totalitarismului în opera Anei Blandiana în "Revista Arca", nr. 10 11 12, 2010, p. 53. 244 Ana Blandiana, Spaima de literatură, București, Editura Humanitas, 2004, p. 186
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Noima jocului parodic. În: Convorbiri literare, 142, nov. 2008, nr. 11, p. 15-17. Despre parodie în literatura română. SOROHAN, Elvira. Riscul ironiei politice în totalitarism. În: Convorbiri literare, 142, oct. 2008, nr. 10, p. 16-18. Milan Kundera. Gluma. SOROHAN, Elvira. Scriitura ironică în romanul lui Petru Cimpoeșu. În: Convorbiri literare, 142, mai 2008, nr. 5, p. 15-17. SOROHAN, Elvira. Amélie Nothomb și artefactul S.F. În: Convorbiri literare, 143, apr. 2009, nr. 4, p. 31-34. SOROHAN, Elvira. Amélie Nothomb și religia prieteniei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dovedit întodeauna o mare capacitate internă de a renaște din propria cenușă": dialog cu istoricul și criticul literar Elvira Sorohan / interviu realizat de Eugen Munteanu. În: Convorbiri literare, 148, aug. 2014, nr. 8, p. 9-19. SOROHAN, Elvira. Mircea Diaconu și scriitura insolită. În: Convorbiri literare, 148, apr. 2014, nr. 4, p. 28-32. SOROHAN, Elvira; ILISEI, Grigore. Nu facem altceva decât să mergem pe linie călinesciană, să încercăm interpretarea fenomenului vechi literar românesc din perspectivă estetică" / Grigore Ilisei în dialog cu Elvira
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Sorohan, cu o detentă în teoretic, nu lasă nimic deoparte. Lansează observații în prismă psihologică, psihanalitică, din când în când filosofică, recurge la sugestiile semanticii și ale stilisticii (limbajul aluziv, "vorbirea acoperită" ș.a.), atacând pieptiș sau prin învăluire retorica unor scriituri ("tainele strategiei" ș.a.), poetica plurivalentă a narațiunii. Noime fel de fel vor ieși la iveală în urma acestor stăruitoare operațiuni, în cursul cărora sunt capturate și detalii cu miez, vocabule cu semnificativă frecvență, pe ici, pe colo și semnele de punctuație
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
urmărind firele expresive prin care Elvira Sorohan se referă la creatorul textului literar, putem reconstitui un punct de vedere bine articulat și consecvent asupra acestei instanțe, punct de vedere care, corelat cu altele firește, conferă autoritate și forță de convingere scriiturii Elvirei Sorohan. Este aceasta, credem, o cale alternativă la descrieri și evaluări de ansamblu cu finalitate apreciativ-encomiastică. O alegem pentru că, pe de o parte, ne permite să descoperim o latură a "metodei"2 critice a autoarei și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aproape de figura autentică a spiritului humuleșteanului genuin" (p. 53); Chipul interior al povestitorului e în nora isteață, în Dănilă cel intrat în competenței cu dracul" (p. 67). G. Călinescu... "Călinescu își recompunea propria imagine în conferințe (...). Prin acest tip de scriitură, Călinescu găsește o cale de a-și conserva imaginea în sine, în exterior neînțeleasă. (...) Se pune astfel în lumină o autoimagine ce polemizează superior cu opiniile ocazionale ale contestatarilor" (p. 15-16). Aceste substantive care aparțin unui "fond comun expresiv" prin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Mai pe scurt, să fim raționali" (p. 41); Aceeași tactică defensivă, necesară atunci (s. a.), ca explicație pentru cei ce știau să citească oblic, și, facultativ, pentru cei, puțini, de acum (s. a.), binevoitori să adopte aceeași rețetă de lectură" (p. 79); Scriitura trebuie citită în subtextul ei, cu puțină imaginație" (p. 82); "O lectură activă e obligată să traducă mesajul cifrat, rezultat din parabola ce reduce fenomenul la esență" (p. 99); Este o autoexplicație nuanțată, pentru cine vrea s-o citească adânc
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în spirit călinescian, în discursul critic al profesoarei ieșene care-și afirmă încă din cuvântul prefațial convingerea că "interpretarea trebuie să se concentreze asupra a ceea ce îi face inconfundabili pe cei câțiva autori selectați din ultima jumătate de secol, adică scriitura care îi singularizează valoric". Un titlu precum Singurătatea scriitorului, pus de autoare pe una dintre coperțile cărților sale, exprimă în chip fericit această concepție non-deterministă asupra literaturii, ca o veritabilă pledoarie pentru estetic. După cum era de așteptat, textele de escortă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
estetic, condiție a atragerii cititorului între paginile cărții. Din această perspectivă, metaforele cărții devin emblematici ambreiori retorici în măsură să influențeze decisiv demersul de receptare, scriitorii concepând opera însăși ca pe un spațio-timp simbolic ce-i conține și le determină scriitura. Cartea grădină a desfătării (la Antim Ivireanul, într-una dintre dedicațiile sale, susținută și de metafora tiparului "râu de aur"65, în debutul Florii darurilor, cu varianta "dumbravei foarte mari de flori"66, în Discursurile lui Miron Costin 67 și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cadă. Totul se petrecu simplu, cuviincios și fără nici un fel de exagerare din partea lui." De unde își trage forța romanul lui Stendhal, Roșu și negru 13? De unde vine această energie pe care timpul nu pare s-o erodeze? E vorba de scriitura, de geniul romancierului capabil să ne facă să simțim fizic o epocă istorică, o lume. Totuși, ar mai fi acest roman ceea ce reprezintă el în literatură și în imaginarul nostru, fără întorsătura de situație pe care o pune în scenă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care o domesticește și o adaptează pentru uzul personal, în același timp transfuzîndu-i acesteia elanul său vital. El devine astfel un "podar", pe un pod construit cu sufletul său și cuvintele altuia, într-o mișcare migratoare a spiritului și a scriiturii. Un pod între ceea ce este și ceea ce va fi, între ceea ce a trăit și ceea ce va trăi ca fiind spațiul său cultural. El devine astfel punctul de joncțiune ce leagă două civilizații, două lumi, două moduri de a gîndi, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de a abandona sau a aboli subiectul ca atare, ci de a-l reconcep tualiza, de a-l regîndi în poziția sa deplasată, decalată și de a-i rearticula relația cu practica discursivă, îndeosebi, în cazul discutat aici, cu practica scriiturii. Identificarea cu un anumit spațiu lingvistic, cu un anume spațiu pur și simplu, reprezintă ceea ce Freud numea o "fantasmă de încorporare", care, însă, nu ajunge niciodată la o fuziune totală. După spusele reputatului sociolog Stuart Hall, identificarea este "un proces
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sabour. Piatra de încercare. Pînă în 2002, fusesem incapabil să scriu în franceză, dar întorcîndu-mă în țara mea, după optsprezece ani de exil, și regăsindu-mi cultura, limba, s-a produs un fenomen ciudat, nu mai puteam scrie în persană. Scriitura devenise și ea tărîmul exilului meu. (în dialog cu Colette Khalaf, "L'Orient. Le Jour", nov.2013) Titlul cărții se rostogolește în gură ca o piatră plină de acea dulceață catifelată a Orientului, de acea spiritualitate sufi prin care plutesc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
identitar al lui Rahimi provine din rizomi di verși, nu doar literari sau lingvistici, căci imaginația sa se hrănește în egală măsură și din a 7a artă, dimensiune care îi îmbogățește vizi unea și în același timp adaugă interogații asupra scriiturii sale, pe care le întîlnim practic în toate textele lui. Gîndește el mai întîi în imagini sau în cuvinte? Cînd i se pune această întrebare, autorul ezită, dar nu încearcă să tranșeze problema: Cînd scriu, am un limbaj cinematografic, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca și pentru a justifica evadarea într-o limbă mai permisivă, în care un suflet sfîșiat are dreptul să-și strige durerea fără s-o ascundă sub farduri. Jocul trecerilor de nivel, dacă le putem numi astfel, atacă toate aspectele scriiturii, de la vocabular la filo sofia timpului, trecînd prin codurile de încheiere. Într-adevăr, citi torul occidental este cumva descumpănit în fața sfîrșitului romanului Syngué sabour, care, de fapt, nu e unul în sensul clasic al cuvîntului. Întregul univers magic al povestirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care comunică cu și face să se amestece toate limbile celorlalți, o oferă creatorului bilingv (sau plurilingv). Limba mea maternă își impune limitele, o anume pudoare. Există acolo multe tabuuri. Limba mea adoptivă reflectă libertatea pe care o căutam în scriitură pentru această temă. Limba persană este foarte specială, pentru că ne exprimă identitatea, reflectă spasmele spiritului nostru. De exemplu, folosim mult timpul trecut, dar foarte puțin viitorul, spre deosebire de limba engleză. Totul stă în trecut și în nostalgie. În același timp, este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
înfige un pumnal în inimă. Ceea ce nu-l împiedică apoi să se întindă liniștit pe saltea, pe cînd ea aude pe cineva intrînd în casă și: Femeia deschide ușor ochii. Vîntul se ridică și zburătăcește păsările migratoare pe deasupra trupului ei. Scriitură durasiană, sobră și sacadată, mister și poezie per sane. De fiecare dată cînd se termină o poveste începe o alta. Ca în 1001 de nopți sau în faimoasa Conferință a păsărilor, de Farid Al-Din'Attâr. Păsările care pleacă în pelerinaj
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
particularitatea că spațiul rupturii și cel al legăturii sunt mai vaste decît se poate crede" (Entre-deux, 1991). Altfel spus, în spațiul intermediar, ruptura intervine acolo unde se deschide spațiul unei noi legături, cel al reunirii și al inte grării. Toate scriiturile frecventează acest între limbi, spațiu simbolic și poetic, în care limba de origine, zăvorîtă și alungată se potenția lizează, investește cîmpul inconștientului, în vreme ce se actuali zează codul lingvistic al noii limbi de expresie, dînd naștere unui limbaj și unui stil
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lingvistic al noii limbi de expresie, dînd naștere unui limbaj și unui stil de autor. Existența, la scriitorul francofon, al acestei zone interme diare cu trăsături nedefinite pune, în mod evident, problema "decala jului" în producția romanescă. Ce este această scriitură de frontieră, planînd între fragmente ce amintesc de stranietatea ei, fie prin povara ontologică a unei viziuni hrănite dintr-o experienă pe care limba gazdă o ignoră, fie printr-o scufundare metalingvistică spre rădăcinile prime ale cuvîntului? Lise Gauvin (L
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]