5,253 matches
-
de cuvânt al Bisericii Evanghelice scria că „în anul 525 împăratul Iustinian a mai dat o lovitură păgânismului ordonând închiderea Școlii de filosofie din Atena”1. Împrejurările social-politice și religioase i-au impus basileului această hotărâre 2; dar ele nu scuză o crimă paideutică, ale cărei consecințe nefaste s-au resimțit vreme de cel puțin un mileniu în Europa. Dezinteresați mai întâi și, apoi, toleranți, barbarii nu au impus școlilor antice nici un fel de restricții în întreg spațiul mediteranean cucerit. Secolul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
democratic” ceea ce fac. Le-a adresat aceeași întrebare tuturor membrilor ASCD. Aceștia au reacționat diferit. Unii au propus să fie chemată poliția din Chicago pentru a asigura desfășurarea conferinței conform programului inițial. Alții, inclusiv majoritatea membrilor Comitetului Executiv, i-au scuzat pe oaspeții perturbatori și au propus ca lucrările să se desfășoare în aceeași manieră „democratică”. În opinia lor, se putea continua lucrând pe grupuri mici, împreună cu oaspeții, fără ca aceștia să aibă drept de vot. Președintele - care trebuia să prezideze întreaga
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
relatările noastre nu au nici o valoare”. Întreaga asistență a amuțit și am continuat: „De ce nu ați amintit că la Canal ați fost brigadier - și încă ce fel de brigadier... și știți cum v-ați comportat acolo...”. A început să se scuze... În zilele următoare m-a evitat. M-am mai întâlnit și cu alți torționari și, analizându-i, am ajuns la concluzia că cei care, din cauza unor împrejurări traumatice cumplite, pentru supraviețuire și-au restructurat, conștient sau inconștient, forul lor interior
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
părinții, celălalt este condiționat de dezvoltarea supraeului. Dacă sentimentul vinovăției este mai vag și difuz, iar nelegat de situații concrete, poate declanșa depresii, conștiința vinovăției îmi menține trează amintirea greșelii și faptul că trebuie să fac ceva pentru a mă scuza sau a repara răul făcut, indiferent de timpul când o voi face. Condițiile de prelucrare în Germania sunt altele, însă cea mai importantă este conținută de o conștiință autocritică având tradiții puternice, doar Critica rațiunii pure nu a fost scrisă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
problemă a moștenirilor comunismului. L.A.: N-aș crede că această complicitate era și conștientizată. Noi nu ne identificam, de regulă, cu ceea ce se întâmpla... D.G.: Dacă o să folosim polaritatea conștient-inconștient, atunci nu vom face decât să complicăm și să ne scuzăm la nesfârșit, cu toate că eu apreciez în mod deosebit această dinamică și efectele ei asupra comportamentului. Nici măcar în cazurile individuale nu există, psihologic vorbind, nevinovăție - nu vei omorî niciodată un om dacă nu ți-ai reprezentat măcar o dată acest lucru. Acest
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu cele afișate în prim-plan, atunci vom avea o reprezentare psihologică reală a ceea ce se petrece în orice moment cu fiecare dintre noi. Eu consider că această duplicitate (puțin spus duplicitate!), decursă din desfășurarea unor programe „în spate” și scuzată prin justificări protecționiste față de imixtiunea celorlalți în sfera intimă, este, în orice relație, semnul unei perversiuni. Orice excurs mental desfășurat paralel în fantezie și fără o legătură directă/sinceră cu intențiile afișate public este semnul duplicității cu tentă perversă. Problema
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acestor grupuri. Formele lor de manifestare pot fi foarte inteligente, dar și foarte violente. Se pare că virușii cei mai periculoși sunt realizați de astfel de grupări. 6. Ziariștii, în intenția de a realiza articole de senzație, pe principiul „scopul scuză mijloacele”, scurmă în „Berevoieștiul informatic” sau chiar în locurile, aparent, bine tăinuite. 7. Publicul larg, din pură curiozitate informațională sau din dorința de a-și verifica aptitudinile informatice, atentează la integritatea multor sisteme. 8. Adolescenții, deși fac parte din categoria
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cunoscute, ale vechii culturi germanice. În ultimii ani s-a consacrat traducerilor din literatura suedeză contemporană. SCRIERI: La revedere, pe curând! (în colaborare cu George Virgiliu Salomie), București, 1980; Să nu exagerăm (în colaborare cu George Virgiliu Salomie), București, 1981; Scuzați deranjul (în colaborare cu George Virgiliu Salomie), București, 1982; Agepsina și bătrânii (în colaborare cu George Virgiliu Salomie), București, 1984; Amnezii de iarnă (în colaborare cu George Virgiliu Salomie), București, 1985; Să nu ne enervăm (în colaborare cu George Virgiliu
MOROGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288252_a_289581]
-
omenie în relațiile dintre oameni. O mare parte din material - articole politice și literare, schițele cu Moș Teacă, versuri și parodii, note și recenzii - îi aparține lui Anton Bacalbașa, care redactează, sub pseudonimul Rigo, și câteva suplimente: „Dom Paladu”, „Mitiță Scuza” (în care este ironizat omul politic D.A. Sturdza), „Oculta”, „Chefereul”. Alături de el, G. Ranetti, D. Teleor, A. Vasiliu și, desigur, sub multe pseudonime, și alți scriitori din jurul anului 1900 contribuie la redactarea revistei. R.Z.
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
Necșulești, ajunși acum, la vârsta maturității, în pătura de sus a societății, dar la fel de goi pe dinăuntru. Ambiția parvenirii și-a asociat cinismul, iar în plan sentimental domină lipsa de moralitate. Decebal Necșulescu visează un fotoliu ministerial și, cum scopul scuză mijloacele, cameleonismul său politic este foarte eficient. Fără scrupule și demagog, cu atitudini conjuncturale, el reprezintă tipul politicianului agresiv, portretizat cu virulență satirică. Pe un ton patetic, încearcă legitimarea ascensiunii sale politice, dar pledoaria, vădind venalitatea unui Cațavencu, eșuează în
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
Sedința 13 Bilanțul întâlnirii In timpul efectuării bilanțului ședinței familiale precedente, Gwen își exprimă nemulțumirea față de terapeut. Ea îi reproșează că nu i-a acordat încredere propunându-i mamei sale să o ajute să mănânce. Terapeutul o roagă să-l scuze pentru că nu a discutat cu ea în prealabil și recunoaște dreptul ei de a se supăra. Aceasta se calmează și admite că îi este greu să aibă grijă de ea, mai ales atunci când își acordă dreptul de a mânca ceea ce
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
următoarele ore. Apelul telefonic din partea terapeutului Doamna B. nu s-a prezentat la ultima ședință de terapie individuală. Terapeutul o contactează telefonic și află că aceasta este bolnavă, a adormit și n-a putut să-i telefoneze pentru a se scuza înainte de ora fixată pentru întâlnire. Terapeutul îi reamintește data și ora următoarei ședințe și își exprimă satisfacția la ideea de a continua cu această ocazie travaliul terapeutic. In timpul desfășurării următoarei ședințe de terapie individuală, Doamna B. mărturisește că sentimentul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
despre ceea ce înțelegem prin cunoaștere, de vreme ce suntem implicați în procesul de sporire a acesteia. Ba mai mult, unele aplicații practice care izvorăsc din filozofia cunoașterii pot afecta maniera în care procedăm în activitatea numită „științe sociale”. Sper că mă veți scuza că nu sunt filozof de meserie. Dar, după părerea mea, se pot pune două întrebări critice: ce și cum putem cunoaște prin știință? Prima întrebare reprezintă „ontologia”, iar cea de-a doua „epistemologia”. Răspunsurile la fiecare întrebare sunt diverse, dar
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
legate de operaționalizarea variabilelor, de o eroare de măsurare, sau de selectarea de observații. Este recomandabil ca problemele legate de designul de cercetare să fie analizate și rezolvate în fazele timpurii ale unui proiect, ca să nu fie nevoie să se scuze posibilele cusururi în final. Nici unul dintre scopurile urmărite de cercetarea studiului de caz menționate mai sus nu implică testarea formală, deoarece acestea sunt în mod intenționat scopuri preliminare. Studiile de caz însă pot uneori contribui și la evaluarea unei ipoteze
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
viața socială. Considerând că societatea românească, aflată într-o perioadă de tranziție, este, chiar prin acest fapt, imperfectă, vedea în critică singurul mijloc de îndreptare, pornind de la principiul că circumstanțele istorice explică o stare de fapt, dar nu o pot scuza. Consecventă acestui punct de vedere, critica sa culturală, vehementă uneori, nu acceptă compromisul. Cel dintâi atac de proporții a avut loc în 1867-1868, odată cu apariția articolului Dreptul public al românilor și școala lui Barnuțiu (tipărit separat în 1868 și inclus
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
au trebuit „reciclați”, iar vanitosul cinic Maxim Gorki a fost readus din exil -, încercând să-și formeze sau „reeduce” elitele intelectuale, educative, științifice, tehnocratice și literar-artistice, Occidentul a fost nevoit să recurgă o vreme la expediente și strategii dubioase. „Scopul scuză mijloacele” - iată ce aveau în comun dușmanii încleștați, după toate aparențele epocii pe o durată indeterminată, în Războiul Rece. Un „Război Rece cultural” s-a declanșat astfel încă de la sfârșitul anilor ’40. Ca și în Războiul Rece pur și simplu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Acheson În vizită la Paris și Londra, ori Nu-n slujbe divine petrec monseniorii sunt printre pamfletele lirice realizate ale tinerei noastre poezii. Iată o reușită demascare a ridicolului voiaj politic făcut de misitul trusturilor americane În capitala Franței dolarizate: «Scuzați deranjul, Mister Acheson! - Se-ntâmplă că răbdarea-și umple sacul. Ce mai scandal, ce lipsă de bon ton; poporul Franței v-a trimis la dracu! Doar ați venit cu surle de războiă poporul Însă - naiba să-l mai știe - nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cărui creștere, de-a lungul romanului nu apare convingătoare. (Ă). Evident, față de un astfel de personaj, autorul trebuia să ia atitudine critică. (Ă). Teoretic, autorul știe deci că trebuie să-și critice eroul. În practică Însă el Îl cocoloșește, Îl scuză mereu, Învăluindu-l Într-o atmosferă de nejustificată admirație și Îngăduință”. - Dan Costa. - Între cronică și roman. Pe marginea romanului „Încredere” de Mihai Novicov. În: Almanahul literar, Cluj, nr. 1-2 (14-15), ian-febr.: „Iată că la scurt timp de la apariția romanului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în august 1951, dar nu a luat parte la acțiunea de la etajul III, ci a lucrat în fabrică. Dan Lucinescu s-a întâlnit cu el la Gherla și relatează că, deși părea nebun, începuse să-și revină, cerându-și chiar scuze pentru actele sale: „Era un tânăr cu un vădit dezechilibru mintal și psihic, care, după ce ucise un număr mare de oameni și tortură îngrozitor sute de tineri deținuți ș...ț înnebuni”2. Leonida nu a fost implicat în procesul deținuților
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și Ion Păunescu asupra bătăilor din Pitești, astfel că l-a rugat pe grefier, un fost gardian care se purtase omenește cu deținuții, să nu îl trimită în temnița argeșeană. Grefierul l-a ajutat până în iunie 1951, când s-a scuzat că nu îi mai poate ține dosarul. A ajuns la Pitești într-o perioadă în care nu mai aveau loc torturi. Transferat la Gherla cu lotul din august 1951, a fost torturat la camera 99 începând cu luna septembrie. În urma
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
proprietatea părinților lor”, iar cel îndreptat împotriva femeilor, prin dominația masculină, subordonarea tacită sau „subjugarea” devenită „necesitate”. Abuzul îndreptat către persoanele în vârstă pare să fie de neînțeles în cultura asiatică. „În cultura indiană nu există nici o valoare care să scuze controlul, denigrarea ori abuzul față de un bărbat sau o femeie în vârstă. Poate că acesta este motivul pentru care serviciile sociale găsesc că este dificilă constatarea sa sau „să se efectueze cercetări în acest sens.” (Segal, 1999, p. 224) În
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
împotriva afectului, nu poate fi confundat cu umorul”. Capabil de umor, Freud se putea dovedi și de o ironie caustică, Jones dându-ne două asemenea exemple: Când Stekel, gândind că a mers mai departe decât Freud cu anumite descoperiri, se scuza pentru aceasta cu semimodestie, spunând că un pitic cocoțat pe umerii unui uriaș putea vedea mai departe decât uriașul însuși, Freud i-a răspuns ironic: „Lucru probabil exact, dar nu și atunci când e vorba despre un păduche de pe capul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
femeii... Sub imperiul vechii legi, se crea această stranie ficțiune că numai bărbatul putea fi atât de tulburat în eul său, jignit în demnitatea sa și zdrobit sufletește în fața infidelității soției, încât un gest tragic și definitiv să-i fie scuzat. Nu avea, nu are oare și femeia aceleași resorturi intime, aceeași sensibilitate, aceiași nervi? Nu-i oare aceeași ființă care în fața prăbușirii unei speranțe în viață, a unui cămin pe care l-ar fi vrut pur, să reacționeze atunci când această
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
formei artistice, e pomenită în treacăt de cronicar ca exemplu de «simplă versificare a unor fapte cunoscute!». O asemenea apreciere nedreaptă și ponegritoare nu se poate să nu indigneze pe scriitori. Marile calități ale culegerii de versuri Zile slăvite nu scuză totuși o serie de lipsuri (...). Atunci când autorul încearcă să înfățișeze din «birou» realitatea vie a țării noastre, versurile sale devin banale, plate, se ivesc șabloanele și artificiile literare de proastă calitate (...). Cronicarul nu a ținut seama de o cerință fundamentală
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aceleași. Ce se Întâmplă, totuși, dincolo de spectacolul politic, care poate fi interesant, ba chiar fascinant? Ce se Întâmplă, vorba lui Marin Preda, cu oamenii? Vladimir Tismăneanu: Cu oamenii se Întâmplă mai multe lucruri. Eu sunt mai puțin pesimist, dar am scuza distanței, care este uneori un avantaj, alteori un dezavantaj. Eu cred sincer că există o stare de profundă descumpănire... Mircea Mihăieș: Frustrare. Vladimir Tismăneanu: Este o frustrare, dar din punct de vedere axiologic. De aceea spun descumpănire. Românii sunt foarte
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]