2,643 matches
-
reduse la propriile lor forțe, ele (mulțimile) nu vor fi niciodată în stare să facă prea mult rău. Dar e suficient un bob de drojdie de răutate pentru a dospi un imens aluat de prostime. Se întîmplă adesea ca o sectă și o mulțime, separat considerate, să fie incapabile de vreo crimă, iar combinarea lor să devină cu mare ușurință criminală"251. Înlocuiti cuvîntul criminal cu revoluționar și veți înțelege ce dorește de fapt să spună Tarde. Pînă la un punct
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
galeria eroilor culturii, de felul lui Aristotel, Moise ori Leonardo da Vinci, figuri legendare ale istoriei. Și Freud se află printre ei. De aceea, în jurul lui s-a format o școală de discipoli care poate fi la fel de bine considerată o sectă de adepți, un grup de cercetători și preoți prosternați în fața imaginii creatorului doctrinei lor. Toți și-au asumat misiunea de a propaga ideile lui Freud, de a le menține la fel de pure ca pe o credință, printr-un frecvent comentariu al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îl comemorează fără în doială pe tatăl fondator al mulțimii, cel imitat de discipoli și obiectul identificării lor. Canonizat după moarte, el supraviețuiește în spiritul lor, precum Hristos în cel al vicarilor săi și Pitagora în cel al șefilor din secta sa. Putem accepta această idee fără a trece drept nesăbuit. Apar însă cîteva probleme. De ce oare acest întemeietor mort este asociat cu carisma succesorilor săi? Cum de mai poate exercita o influență asupra acestora cu toate că, în fapt, el a devenit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lucru malefic. Ea este relevată doar în împrejurări cu totul deosebite. Cel care o dezvăluie își ispășește fapta, uneori plătind cu viața, cum s-a întîmplat cu matematicianul grec care a expus taina triunghiului dreptunghic, păstrată cu mare strictețe de secta pitagoreică. În astfel de cazuri, comunitatea împărtășind acea credință pare a cădea pradă violenței și a fi cuprinsă de o frică disproporționată cu ceea ce se află în joc. Putem afirma că cea mai mare parte dintre mulțimile artificiale armate, biserici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
avut învățători decât de gramatică, și vreme de doi ani de logica și fizica lui Aristotel, pe care imedaiat am renegat-o; și-am studiat toate științele de unul singur, și-am scris lucruri de ținută; și-am străbătut toate sectele antice și moderne de filosofi, medici, matematicieni, legislatori și alți oameni de știință în artele oratoriei, ale scrisului și ale cunoașterii, și sacre și profane; și-n toate aceste peregrinări am învățat tot mai mult și mi s-a confirmat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
urmări dezastruoase, duhovnicul agresat, neputincios să se apere în contra dialecticii și logicii lui Tommaso, puse la cale o intrigă subtilă și ageră: lansă în circulație zvonul precum că Tommaso ar fi fost protagonistul unor ședințe spiritiste, vrăjitorești, fruntaș al unor secte ce se ocupau cu științele oculte. Se vorbea în trapeză, în grădină, și chiar în ceasurile de rugăciune, în șoapte interminabile. Tommaso iese noaptea și se duce într-o colibă spre a se întâlni cu evreul Abraham și alte persoane
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vis sau delir, astfel că narațiunea se fărâmița, arătându-și limitele și irealitatea. Mâine dădu de veste Mario del Tufo, făcând cu ochiul srengărește o să mergem într-o localitate în care bărbații și femeile trăiesc cotropiți de tarantule. Aparțin unei secte ce se întrunește într-o grotă în fiecare duminică și-și ucide regele. Un rege de cârpe și de paie, dar urmarea o să te-nfioare, o să vedeți. Vom fi primiți și noi la rituri, iar confidențialitatea participării noastre va fi garantată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
desfășură un spectacol îngrozitor: mai multe femei, complet goale, erau întinse pe prispa de pământ; aveau plăgi oribile pe sân, pe brațe, pe pubis, pe picioare, aproape peste tot. Tommaso își făcu loc, se apropie de cel care părea căpetenia sectei ca să-l întrebe: Nu e nevoie de nicio întrebare: sunt păcătoase, dar nimeni nu le-a făcut vreun rău, decât cel ce trăiește în umbră și trimite mesaje. Mai acum trei zile, se aflau la țară bete în urma unor chefuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Se află găzduit aici dominicanul fra' Tommaso din Stilo? Servitorul i-a dat de știre Baronului care n-a putut să nege, drept care Tommaso a fost ridicat și dus în subteranele secrete imperiale. "Vor fi aflat de vizita mea la Secta regelui și a tarantulelor" se gândea Tommaso uitând că fugise acum câteva luni dintr-o mânăstire fără să fi înștiințat pe cineva asupra faptei sale. Tommaso, fugind din locul sacru pentru a te adăposti în casa unor prieteni, ai păcătuit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de pete verzui cu rămășițe de lipici solzos. Tarantule strivite la prima lor sosire? Sau ce altceva? Straniu, în orice caz, părea că nimeni n-ar fi avut habar sau că n-ar fi trebuit să bănuiască ceva despre acea Sectă a regelui. În schimb, atât el cât și ceilalalți tovarăși de călătorie se lămuriseră că și cei din satele învecinate știau de ravagiile făcute de tarantule, deși dinadins nu li le spusese nimic. De pildă, agresarea pruncilor neputincioși de aceleași
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
7-9; Alexandru Pintescu, „Umbra libelulei”, PSS, 1994, 2; Geo Vasile, Paradoxul sau Autodistrugerea semiotică, „Baricada”, 1994, 29 martie; Cristian Bădiliță, Umbra zdrențuită a libelulei, RL, 1994, 29; Vasile Moldovan, Un paradoxist peregrin prin sufletele poeților, DL, 1996, 2; Ion Mureșan, Secta haiku, TR, 1996, 9; Constantin Cubleșan, „Peregrin prin suflete”, „Curierul Primăriei” (Cluj-Napoca), 1996, 11 noiembrie; George Bădărău, Basho sau Numele haiku-ului, CL, 1996, 12; Eugen Evu, Samurai al florii de cireș, „Vitraliu hunedorean”, 1997, 3; Dumitru Ichim, „Paradoxism’s
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
sufocare a răscoalei iudaice (135 p.Chr) conduse de Bar Kokheba autoproclamat Mesia în 132. Începând cu această dată, ebraismul a supraviețuit în mod esențial prin prozelitismul diasporei, în timp ce bisericile iudeo-creștine se îndreptau spre pierderea identității lor, până la a deveni secte tot mai mult închise și excluse de comunitate. În același timp, persecuțiile suferite de creștini în timpul domniei lui Nero (54-68) și Domițian (81-96), nu par să izvorască din perceperea importanței noii religii, ci dintr-o atitudine politică întâmplătoare. Cele dintâi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu cadă în idolatrie. Această atitudine a provocat neîncrederea autorităților publice și nemulțumirea plebei ducând la identificarea creștinilor cu dușmanii statului, datorită opiniei lor rezervate față de ideologia păgână. La sporirea tensiunilor dintre creștinism și religia tradițională a contribuit și prosperitatea sectelor eretice care asumau atitudini diferite față de statul roman, în funcție de orientarea lor teologică. Astfel, tradiția de tendință gnostică, ramificată în mișcări multiple se baza pe credința sa în dualismul materie-spirit, bine-rău, în timp ce, pe plan politic inspira un atașament relativ detașat față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o disprețuiau. Antimilitarismul era foarte viu între ei, proclamându-și credința printr-o dorință fanatică de martiriu, provocând o și mai mare duritate din partea păgânilor care, dincolo de toate acestea, se aflau în imposibilitatea distingerii lămurite a diferențelor dintre concepțiile acestor secte și cele ale Bisericii autentice. Considerându-se întrupată în lume, Biserica primară nu-și asumase până acum nici o atitudine provocatoare față de păgânism. Deși rămânea relativ puternică și compactă în dezvoltarea sa teologică, a perceput necesitatea păstrării unității ecleziastice, punând limită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
autentice. Considerându-se întrupată în lume, Biserica primară nu-și asumase până acum nici o atitudine provocatoare față de păgânism. Deși rămânea relativ puternică și compactă în dezvoltarea sa teologică, a perceput necesitatea păstrării unității ecleziastice, punând limită dezordinii cauzate de înmulțirea sectelor gnostice ori a celor milenariste, prezentând religia creștină păgânilor și respingând simultan acuzele neîntemeiate ale acestora. 4. Creștinismul în istoriografia păgână greco-romană Raportul dintre lumea greco-romană și creștinism, în ciuda tuturor asimilărilor istorico-religioase constatate, nu a fost lipsit de prejudecăți din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
latini, precum Tertulian sau Ciprian. Spiritul creștin al alexandrinului este pătruns de un elenism specific, cu toate influențele stoice și platonice revăzute în lumina unei gnoze diferite de cea concepută de cultura greacă clasică, dar și față de cea înțeleasă de sectele gnostice. Autorul este înclinat spre sincretismul ocult dintre cultura greacă și mesajul creștin, care îl duc spre transcenderea rigorismului formalist de tip iudaic, dar și de rigiditatea mentalității occidentale. Creștinul care a ajuns la adevărata cunoaștere a mistérion dobândește o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin oficiul pe care îl acopereau, se aflau în supunere ierarhică față de împărat, de la a cărui cinstire nu se puteau sustrage fără a cădea ipso facto în delictul de insubordonare, punibil prin lege. 4.2. Antimilitarismul montaniștilor Montanismul era o sectă creștină fondată în Frigia, către anul 172 de Montanus, preot al lui Cybele. Convertindu-se la creștinism, cu entuziasmul specific tuturor convertirilor persoanelor instabile și capricioase, a promulgat doctrina a cărei mișcare s-a declarat oficial antimilitaristă, făcând din aceasta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Africa Proconsulară, unde proconsulul acesteia, Iulian, a dat un rescript împotriva acesteia, căutând să o distrugă pe cea dintâi și să o oprească pe cea din urmă, considerate în antiteză cu universalitatea Imperiului roman. Preocuparea apărării religiei strămoșești, împotriva unor secte noi și ciudate, care l-ar fi determinat pe Dioclețian să treacă ulterior la represalii împotriva acestora din urmă, nu era altceva decât maturizarea unei operațiunii de exterminare plănuite chiar de îndată ce a urcat pe tron sau cel puțin în primii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împărat, din disperarea de a mai trăi? Dar omenia mea iartă și lasă să fie uitat tot ceea ce ai spus contra zeilor și a împăraților. Acum căiește-te de cuvintele pe care le-ai rostit și supune-te legilor repudiind secta creștinilor și sacrifică zeilor“. Ferreolus a răspuns: „Omenia și indulgența, pe care mi le promiți, să le primească cel care trebuie să slujească ție și împăraților tăi; legilor acestora nu aduce nici o jignire cine pune deasupra lor legea lui Dumnezeu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după eliberarea unei autorizații. În căutarea adevărului despre crime, Baskerville se vede concurat de Inchiziție și de redutabilul ei reprezentant, Bernard Gui, care e convins că la originea acestora se află ereticii, și mai ales adepții lui Dolcino, fondatorul unei secte ostile Papalității. Gui reușește să smulgă mai multor călugări, prin tortură, mărturisiri conforme părerilor sale, fără să-l convingă totuși pe Baskerville de justețea raționamentului său. Într-adevăr, anchetatorul ajunge În ce-l privește la o concluzie diferită. El crede
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
hîrtie ceea ce știu." (p. 308) Daniel 1 scrie, de la un punct, pentru a mărturisi existența umană, În ceea ce are ea comun, la un moment dat, În toată lumea civilizată. Astfel, le récit de vie devine temă obligatorie a fiecărui membru al sectei elohimiților o sectă religioasă pe care autorul insistă mult -, aspirant la nemurire. Există, așadar, două nivele de autentificare, dintre care primul, cel al prezentului, Îndeplineste funcția realistă a romanului, iar al doilea, cel al viitorului imaginat, exercită asupra primului o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
p. 308) Daniel 1 scrie, de la un punct, pentru a mărturisi existența umană, În ceea ce are ea comun, la un moment dat, În toată lumea civilizată. Astfel, le récit de vie devine temă obligatorie a fiecărui membru al sectei elohimiților o sectă religioasă pe care autorul insistă mult -, aspirant la nemurire. Există, așadar, două nivele de autentificare, dintre care primul, cel al prezentului, Îndeplineste funcția realistă a romanului, iar al doilea, cel al viitorului imaginat, exercită asupra primului o funcție critică, semnalînd
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gloată de fantoșe avide după legume fierte). Houellebecq schimbă macazul, șterge de praf un subiect insignifiant pentru că ideologizat În același fel pînă acum, și pune această problemă fundamentală a societății occidentale moderne: religia. În Posibilitatea unei insule este vorba despre secta elohimiților la care Daniel 1 aderă și ae cărei activități are ocazia să le urmărească Îndeaproape. Corespondentul real al ei este secta raeliană, cea care declara În urmă cu cîțiva ani că este capabilă să cloneze oameni. Houellebecq Îl cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acum, și pune această problemă fundamentală a societății occidentale moderne: religia. În Posibilitatea unei insule este vorba despre secta elohimiților la care Daniel 1 aderă și ae cărei activități are ocazia să le urmărească Îndeaproape. Corespondentul real al ei este secta raeliană, cea care declara În urmă cu cîțiva ani că este capabilă să cloneze oameni. Houellebecq Îl cunoaște Într-adevăr pe liderul ei spiritual, cu care s-a Împrietenit. Desigur, coordonatele abordării acestei teme diferă esențial de cele ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestei teme diferă esențial de cele ale unor proiecte asemănătoare din spațiul românesc. Nu e vorba În nici un caz de a demitiza niște iluzii grosolane sau de a preveni pericole posibile. Houellebecq evită prejudecățile pozitive sau negative despre ideea de sectă religioasă chiar dacă realismul reprezentării lui este pe alocuri șarjat. În primul rînd, secta elohimită vizează, la fel ca religiile tradiționale, atingerea vieții eterne, Înlaturarea morții. Dar, față de ele, doctrina seculară asimilează și Încurajeaza cercetarea științifică În ocurență genetica, prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]