KorAP: Find »[drukola/base=senior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...198 >

4,941 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

înăbușindu-și mânia, nu putu decât să-și plece capul până la pământ, în fața arogantului și egocentricului senior. Tot ce putea face era să cerșească mila lui Katsuie. Mai avea, totuși, și un alt plan, cu care spera să recapete favorurile seniorului, și era în legătură cu locul unde se găsea Hideyoshi. Pe Katsuie și pe Genba îi interesa acut chestiunea și, când Shogen menționă subiectul, îl ascultară cu nerăbdare. — Unde e acum Hideyoshi? — Locurile unde se află Hideyoshi sunt ținute secrete chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fost la Nagahama. Acum două zile, în șaptesprezece, a pornit, pe neașteptate, de-acolo, în fruntea unei forțe de douăzeci de mii de oameni, înaintând spre Ogaki, unde și-a instalat tabăra. E de la sine înțeles că, zdrobindu-l pe Seniorul Nobutaka în Gifu dintr-o singură lovitură, și-ar alunga orice neliniște de a fi atacat din spate.Cred că s-a hotărât să-și adune toate forțele, să se îndrepte în direcția aceea și să declanșeze o bătălie decisivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
toate forțele, să se îndrepte în direcția aceea și să declanșeze o bătălie decisivă, mizând pe totul sau nimic. Se spune, continuă Shogen, că înainte de a fi plecat din Nagahama, Hideyoshi a pus să fie uciși toți ostaticii din familia Seniorului Nobutaka, ceea ce arată cu câtă hotărâre s-a repezit ticălosul spre Gifu. Și nu e numai atât. Ieri, avangarda lui a încendiat mai multe locuri și a început să se pregătească pentru asediul Castelului Gifu. „Ziua pe care o așteptam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
strategie de propus, te rog să vorbești deschis. — Umila mea părere este că n-ar trebui să pierdem această ocazie, dar ar trebui să atacăm cele două fortărețe inamice de pe Muntele Iwasaki și Muntele Oiwa. Am putea acționa concertat cu Seniorul Nobutaka, chiar dacă Gifu e departe, mișcându-ne la fel de repede ca Hideyoshi. În același timp, aliații dumneavoastră ar putea să atace și să distrugă fortărețele lui Hideyoshi. — A, exact asta aș dori să fac, dar asemenea lucruri sunt mai ușor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
galopaseră prin sat, dinspre Yogo. Se zvonea că forțele lui Nakagaba Sebei apărau fortăreața, dar erau doborâte până la ultimul om. Întrebați dacă știau ceva despre oamenii lui Kuwayama din regiunea Shizugatake, țăranii răspunseră că, în urmă cu numai câteva momente, Seniorul Kuwayama Shigeharu își condusese toate forțele afară din fortăreața de la Shizugatake, iar acum se grăbea pe drumul de munte, către Kinomoto. Această informație îl lăsă pe Niwa cu gura căscată de uimire. Venise cu întăriri, gata să se alăture aliaților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
zăpăceala lui Kuwayama. — Și s-a întâmplat chiar adineaori? îi întrebă el pe săteni. Nu pot fi mai departe de o jumătate de leghe, răspunse un agricultor. — Inosuke! strigă Niwa un vasal. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul Shigeharu. Spune-i că am venit și că vom apăra Shizugatake împreună. Ordonă-i din partea mea să se întoarcă imediat! Da, stăpâne! Omul își lovi calul cu cravașa și porni, grăbit, în direcția satului Kinomoto. În dimineața aceea, Kuwayama încercase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
putea opri din râs. Chiar atunci, mesagerul care fusese trimis la tabăra principală a lui Shibata Katsuie pentru a raporta situația războiului reveni cu instrucțiunile lui Katsuie. — În regiunea Kitsunezaka nu se zărește nici o mișcare inamică? întrebă Genba. Nimic deosebit. Seniorul Katsuie pare să fie foarte bine dispus. — Cred că a fost destul de mulțumit. — Da, într-adevăr, continuă mesagerul să răspundă la întrebările repetate ale lui Genba, fără a avea răgaz nici să-și șteargă sudoarea de pe frunte. Când i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
bine dispus și mai mult. Genba însuși era cât se poate de bine dispus. Auzind despre mulțumirea lui Katsuie, exulta de propriul său triumf și ardea de nerăbdare să-i facă unchiului său niște surprize și mai plăcute. Cred că seniorul din Kitanosho încă nu știe că fortăreața de pe Muntele Iwasaki a căzut și ea în mâinile mele, râse el. Se bucură puțin cam pra repede. — Nu, capturarea fortăreței Iwasaki i-a fost adusă la cunoștință cam când plecam eu. — Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
plecam eu. — Ei, atunci nu mai e nevoie să trimitem încă o depeșă, nu-i așa? — De-ar fi numai atât. — În orice caz, pe mâine dimineață, Shizugatake va fi în mâinile mele. — Păi, în privința asta... — Ce vrei să spui? — Seniorul Katsuie a zis că s-ar putea să vă lăsați îmbătat de victorie, începând să credeți inamicul prea ușor de înfrânt, ceea ce v-ar putea face să coborâți garda. — Vorbești prostii, replică Genba, amuzat. N-am să mă îmbăt dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lăsați îmbătat de victorie, începând să credeți inamicul prea ușor de înfrânt, ceea ce v-ar putea face să coborâți garda. — Vorbești prostii, replică Genba, amuzat. N-am să mă îmbăt dintr-o singură victorie. — Da, însă chiar înainte de a pleca, Seniorul Katsuie v-a dat un avertisment anume, spunându-vă să vă retrageți imediat după ce ați pătruns în profunzime în teritoriul inamic. E periculos să stați prea mult aici. Iar azi, mi-a spus din nou să vă transmit să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să fie Dosei. De cum îl recunoscu pe generalul aflat întotdeauna lângă unchiul său, îi ghici misiunea încă înainte de a-i vorbi. — A, aici erai. Dosei își șterse nădușeala de pe frunte. Genba stătea în fața lui, fără să-l invite în cort. — Senior Dosei, ce cauți aici? îl întrebă el sec. Dosei nu părea dispus să spună nimic pe loc, dar Genba vorbi primul: Stăm cu tabăra aici în noaptea asta și ne vom retrage mâine. Acest lucru i-a fost raportat deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
tabăra principală. — Nu-ți face griji, Dosei. Când trupele mele alese pe sprânceană înaintează, au o putere explozivă; când stau pe loc să apere o poziție, sunt ca niște ziduri de oțel. Încă nu ne-a făcut nimeni de râs. — Seniorul Katsuie a avut, de la bun început, încredere în dumneata, dar, când privești situația din punct de vedere militar, orice întârziere după ce ai pătruns în interiorul teritoriului inamic nu e totuna cu îndeplinirea strategiei. — Stai puțin, Dosei. Vrei să spui că eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
acel moment, până și Dosei începea să se enerveze, dar nu putea face nimic altceva decât să păstreze tăcerea. Simțea tot mai mult că rolul său de mesager îl punea în pericol. Dacă așa spui dumneata, domnule. Îi voi explica Seniorului Katsuie hotărârea dumitale de nestrămutat. Deși se grăbi să plece, iar Genba, imediat ce reveni la scaunul său, dădu câteva ordine. Expediind un batalion de oameni pe Muntele Iwasaki, mai trimise și un număr de mici grupe de recunoaștere spre Minegamine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ordine. Expediind un batalion de oameni pe Muntele Iwasaki, mai trimise și un număr de mici grupe de recunoaștere spre Minegamine și în apropiere de Kannonzaka, între Shizugatake și Muntele Oiwa. Nu peste mult, se auzi un nou glas, anunțând: — Seniorul Joemon tocmai a sosit cu ordine din tabăra principală de la Kitsune. De astă dată, mesagerul nu venise doar pentru o simplă conversație sau ca să transmită părerile lui Katsuie. Mai degrabă, dădu ordine militare concrete, al căror conținut era tot o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
acolo de Katsuie însuși - nu-i putea învinge rigiditatea. Nu mai pot face nimic, spuse Joemon, spălându-se pe mâini de toată povestea; ultimele lui cuvinte fură însoțite de o expresie cam indignată. Nu-mi pot imagina ce va crede Seniorul Katsuie, dar am să-i transmit răspunsul dumitale. Și Joemon plecă repede, fără a mai lungi discuțita. Dădu pinteni calului pentru a-și grăbi înapoierea, la fel cum făcuse și la venire. La fel plecă și al treilea mesager, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
vorbi îndelung. Totuși, se referi mai mult la relația dintre unchi și nepot, decât la ordinul propriu-zis și-și dădu toată străduința să înmoaie poziția rigidă a lui Genba. — Ei, ei. Îți înțeleg îndârjirea, dar, dintre toți membrii familiei dumitale, Seniorul Katsuie este cel care te stimează cel mai mult, motiv pentru care acum e atât de îngrijorat. Îndeosebi acum, când ai distrus o parte a inamicului, ne vom putea consolida poziția, vom continua să înregistrăm victorii după victorii și vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
poziția, vom continua să înregistrăm victorii după victorii și vom zdrobi punctele slabe ale dușmanului, pas cu pas. Aceasta e strategia noastră pe termen lung și care a fost aleasă în scopul de a dobândi controlul asupra țării. Ascultă-mă, Senior Genba, trebuie să te oprești aici. Drumul va fi periculos după apusul soarelui, bătrâne. Du-te înapoi. N-o vei face, așa-i? Despre ce vorbești? — Ce hotărâre ai luat? — Din capul locului nu mă gândeam să iau hotărârea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
care veniseră în acea zi erau cu toții oameni distinși, însă al cincilea era un membru deosebit de puternic al anturajului lui Katsuie. — Știu că s-ar putea ca emsiarii trimiși la dumneata să nu ți se fi părut satisfăcători, dar acum Seniorul Katsuie a început să se gândească să vină Domnia Sa însuși aici. Noi, care îi suntem cel mai aproape, l-am îndemnat să rămână în tabără și, nevrednic cum sunt, am venit eu în locul său. Te implor să te gândești bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
templului. — Shichiza încă nu s-a întors? îi întreba el, de nenumărate ori, pe vasalii apropiați. E deja seară, nu-i așa? Pe măsură ce se lăsa asfințitul, enervarea lui Katsuie creștea. Soarele în amurg își arunca razele pe clopotniță. — A venit Seniorul Yadoya! Acesta fu mesajul transmis de luptătorul postat la poarta templului. — Ce s-a întâmplat? întrebă, neliniștit, Katsuie. Omul vorbi cu sinceritate. La început, Genba refuzase să-l primească, dar Yadoya stăruise. Îi explicase, în amănunt, hotărârea stăpânului său, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
adâncul pieptului lui Katsuie. La întoarcere, cele două leghe puteau fi străbătute cât ai clipi din ochi, cu un cal rapid, iar Yaso se întoarse numaidecât. — I-am spus că e ultimul dumneavoastră cuvânt și l-am muștruluit strașnic, dar Seniorul Genba n-a consimțit să se retragă. Al șaselea raport fu la fel. Katsuie nu mai avea energie să se înfurie și, dacă nu s-ar fi aflat pe câmpul de luptă, ar fi izbucnit în plâns. În schimb, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o mare de remușcări pentru care nu putea învinui pe nimeni. Yaso mai avea ceva de raportat: cuvintele rostite efectiv de Genba. Ca răspuns la sfatul lui Yaso, Genba râsese și chiar își ridiculizase unchiul: — Demult, când oamenii rosteau numele Seniorului Katsuie, îl numeau Demonul Shibata și spuneau că era un general al intrigilor diavolești și al urzelilor misterioase - cel puțin, din câte am auzit eu. Azi, însă, tacticile sale arată o judecată învechită, care a pierdut contactul cu prezentul. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nici un semn de emoție. — Ce-ar fi să-mi faci un vas de ceai, Yuko? întrebă el. Cam la vremea când își termina de băut ceaiul, sosi un al doilea mesager. Armata principală de douăsprezece mii de oameni, sub comanda Seniorului Katsuie, e pe poziții. Pornește din Kitsunezaka în direcția Muntelui Higashino. Hideyoshi se mutase pe scaunul său de campanie din cortul comandamentului, iar acum îi chemă pe diverși membri ai statului major și le spuse: — Tocmai a sosit un mesaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pornească după plecarea armatei. Și, din acest motiv, nu te putem lăsa numai pe tine. Trebuie să vii și tu cu noi. Aproape nebun de fericire, Ujiie se întoarse spre cartierul general de stat major și strigă cu glas puternic: — Senior Mosuke! Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei în vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja în depărtare, la galop. Până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
plecarea armatei. Și, din acest motiv, nu te putem lăsa numai pe tine. Trebuie să vii și tu cu noi. Aproape nebun de fericire, Ujiie se întoarse spre cartierul general de stat major și strigă cu glas puternic: — Senior Mosuke! Senior Mosuke! Am primit permisiunea să mergem! Veniți să vă arătați recunoștința! Cei doi oameni se prosternară la pământ, dar nu mai rămăsese decât vâjâitul cravașei în vânt. Calul lui Hideyoshi se pierdea deja în depărtare, la galop. Până și aghiotanții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
îl întrebă: — Ce ai de raportat? În starea sa de agitație, omul nu putea descrie concis situația. — Au apărut o mulțime de torțe și focuri de-a lungul drumului din Mino până-n Kinomoto și înaintează într-un șir roșu, îngrijorător. Seniorul Katsumasa crede că nu poate fi decât o manevră a inamicului. — Cum?! O linie de foc pe drumul din Mino? Genba părea să nu înțeleagă încă. Dar, la un pas în urma acestui raport urgent de la Shimizudani, sosi o depeșă similară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]