22,588 matches
-
Am înțeles că printr-un rar concurs de împrejurări mă atinsese în aceeași clipă sfârcul stâng al fiicei și cel drept al mamei, și trebuia să-mi adun toate puterile să nu pierd contactul minunat și să apreciez cele două senzații simultane, distingându-le și comparându-le. — Îndepărtați frunzele, spuse domnul Okeda, și tulpina florilor se va apleca spre mâinile voastre. Era în picioare, în spatele grupului nostru de trei, întinși deasupra nuferilor. Avea în mână bastonul lung cu care i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai departe. Trecând din nou pe sub ginkgo, i-am spus domnului Okeda că, în contemplarea ploii de frunze, fundamentală nu era atât perceperea fiecărei frunze, cât distanța dintre ele, aerul gol ce le separă. Credeam că am înțeles că absența senzațiilor pe o mare porțiune a câmpului perceptiv e condiția necesară ca sensibilitatea să se concentreze și temporal, așa cum în muzică tăcerea din fundal e necesară, ca din ea să se desprindă notele. Domnul Okeda a spus că în senzațiile tactile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
absența senzațiilor pe o mare porțiune a câmpului perceptiv e condiția necesară ca sensibilitatea să se concentreze și temporal, așa cum în muzică tăcerea din fundal e necesară, ca din ea să se desprindă notele. Domnul Okeda a spus că în senzațiile tactile asta era fără îndoială adevărat: am rămas extrem de uimit de răspunsul său, căci mă gândeam într-adevăr la contactul trupurilor fiicei și soției sale, atunci când îi comunicam observațiile mele despre frunze. Domnul Okeda a continuat să vorbească despre senzații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
senzațiile tactile asta era fără îndoială adevărat: am rămas extrem de uimit de răspunsul său, căci mă gândeam într-adevăr la contactul trupurilor fiicei și soției sale, atunci când îi comunicam observațiile mele despre frunze. Domnul Okeda a continuat să vorbească despre senzații tactile cu perfectă naturalețe, de parcă era subînțeles că spusele mele n-ar fi avut alt subiect. Pentru a îndrepta conversația spre alt teren, am încercat să fac o comparație cu lectura unui roman, în care curgerea liniștită a narațiunii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mele n-ar fi avut alt subiect. Pentru a îndrepta conversația spre alt teren, am încercat să fac o comparație cu lectura unui roman, în care curgerea liniștită a narațiunii, pe un ton egal, slujește la scoaterea în evidență a senzațiilor subtile și precise asupra cărora vrem să atragem atenția cititorului; dar, în cazul romanului, trebuie ținut seama de faptul că în succesiunea frazelor apare de fiecare dată o singură senzație, fie individuală, fie complexă, în timp ce amplitudinea câmpului vizual și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe un ton egal, slujește la scoaterea în evidență a senzațiilor subtile și precise asupra cărora vrem să atragem atenția cititorului; dar, în cazul romanului, trebuie ținut seama de faptul că în succesiunea frazelor apare de fiecare dată o singură senzație, fie individuală, fie complexă, în timp ce amplitudinea câmpului vizual și a celui auditiv permit înregistrarea simultană a unui ansamblu mult mai bogat și complex. Receptivitatea cititorului față de ansamblul de senzații pe care romanul vrea să le comunice e foarte redusă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
faptul că în succesiunea frazelor apare de fiecare dată o singură senzație, fie individuală, fie complexă, în timp ce amplitudinea câmpului vizual și a celui auditiv permit înregistrarea simultană a unui ansamblu mult mai bogat și complex. Receptivitatea cititorului față de ansamblul de senzații pe care romanul vrea să le comunice e foarte redusă, în primul rând din cauză că lectura, adesea grăbită și neatentă, nu surprinde sau trece cu vederea un număr de semnale și intenții efectiv conținute în text, în al doilea rând din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai clare decât vara, când este învăluită adesea într-un abur. De acord - m-am grăbit să spun -, abia aștept să mă aflu cu tine pe mal la răsăritul lunii. Cu atât mai mult - am adăugat - cu cât lacul trezește senzații plăcute în amintirea mea. Poate că pronunțând fraza aceea contactul sânului lui Makiko mi s-a prezentat prea viu în memorie, iar vocea mea a trădat o tulburare și a alarmat-o. Fapt e că Makiko și-a încruntat sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
operație de desfrunzire. Ceea ce-mi suscita interesul, în sânul doamnei Miyagi, era coroana de papile în relief, cu granulație densă sau măruntă, răspândită pe o arie destul de mare, mai dese pe margini, dar ajungând până la sfârc. Papilele controlau probabil senzații mai mult sau mai puțin acute în receptivitatea doamnei Miyagi, fenomen pe care l-am putut verifica foarte ușor, supunându-le la ușoare presiuni cât mai localizate, la intervale de circa o secundă, și confruntându-le reacțiile directe în sfârc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
maestrului, ar fi aruncat o lumină calomnioasă asupra rămânerii mele în casa Okeda, discreditându-mă în ochii profesorilor universitari pe care contam ca să-mi schimb situația. Oricât de îngrijorat eram de aceste circumstanțe, reușeam să mă concentrez și să separ senzația generică a sexului meu strâns de sexul doamnei Miyagi în senzațiile parțiale ale punctelor individuale, supuse când presiunii mișcării mele alunecătoare, când contracțiilor ei convulsive. Această concentrare mă ajuta mai ales să prelungesc starea necesară observației înseși, întârziind precipitarea crizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
casa Okeda, discreditându-mă în ochii profesorilor universitari pe care contam ca să-mi schimb situația. Oricât de îngrijorat eram de aceste circumstanțe, reușeam să mă concentrez și să separ senzația generică a sexului meu strâns de sexul doamnei Miyagi în senzațiile parțiale ale punctelor individuale, supuse când presiunii mișcării mele alunecătoare, când contracțiilor ei convulsive. Această concentrare mă ajuta mai ales să prelungesc starea necesară observației înseși, întârziind precipitarea crizei finale, prin scoaterea în evidență a unor momente de insensibilitate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la rândul lor puneau în valoare ivirea bruscă de insistențe senzuale, distribuite în manieră imprevizibilă în spațiu și timp. - Makiko! Makiko! - gemeam eu în urechea doamnei Miyagi, asociind spasmodic acele clipe de hipersensibilitate cu imaginea fiicei sale și gama de senzații incomparabil diferite pe care îmi imaginam că ea le putea trezi în mine. Pentru a menține un control asupra reacțiilor mele, mă gândeam la descrierea pe care aveam s-o fac în aceeași seară domnului Okeda: ploaia de frunze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o fac în aceeași seară domnului Okeda: ploaia de frunze de ginkgo se caracterizează prin faptul că, în orice moment, fiecare frunză căzând se află la o înălțime diferită de celelalte, așa încât spațiul gol și insensibil în care se situează senzațiile vizuale poate fi, subîmpărțit într-o succesiune de nivele; în fiecare dintre ele se află plutind o frunză și numai una. IX Îți prinzi centura de siguranță. Avionul aterizează. Zborul e contrariul călătoriei: traversezi o discontinuitate a spațiului, dispari în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
birou. Scoți un suspin de ușurare. De când a venit un gardian, să te cheme din celula ta și te-a pus să traversezi coridoare, să cobori scări, să parcurgi încăperi subterane, să urci trepte, să traversezi anticamere și birouri, o senzație de anxietate te umplea de fiori și frisoane. De fapt, voiau pur și simplu să răspundă reclamației tale în legătură cu În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera! În locul angoasei, simți trezindu-se în tine dezamăgirea avută când ai luat în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
serie de locuri ce ar trebui să mă ducă înăuntru, dar mă aflu tot afară; dintr-o curte interioară trec într-alta, de parcă în palatul acesta ușile ar sluji drept ieșiri și nu drept intrări. Povestirea ar trebui să redea senzația de dezorientare produsă de locuri văzute pentru prima oară, dar și de locuri ce au lăsat în memorie nu o amintire, ci un gol. Acum, imaginile tind să reocupe golurile acestea, dar rezultatul este că se colorează și ele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ce învăluie povestirea nu dă semne să se risipească, nu transmite mesaje pe care imaginația vizuală le poate completa în figuri bine conturate, nu aduce cu sine cuvinte spuse, ci doar voci confuze, cântece potolite. Abia în a treia curte senzațiile încep să capete formă. Mai întâi mirosurile, aromele, apoi lumina unei flăcări luminând fețele fără vârstă ale indienilor adunați în bucătăria mare a Anacletei Higueras, pielea lor smeadă, ce ar putea fi foarte bătrână sau adolescentă; poate erau deja bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe care eu nu le pot distinge, nici numi și care se combină în cerul gurii ca niște văpăi de foc. Mă gândesc la toate aromele gustate în viața mea, încercând să recunosc acea aromă complexă, și ajung la o senzație opusă, dar poate echivalentă: laptele dat unui nou-născut, prima aromă, conținând în ea orice aromă. Privesc chipul Anacletei, obrazul frumos de indiană, pe care vârsta abia l-a atins, fără să-l marcheze nici măcar cu o singură zbârcitură, privesc trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
marea clădire a birourilor pustii, de cum îmi pot descheia nasturii uniformei de funcționar, lăsându-mă pradă fantasmelor interzise, pe care, în timpul orelor diurne, trebuie să le țin inflexibil la distanță... Trebuie să recunoști că vorbele Directorului General îți comunică o senzație de îmbărbătare. Dacă omul acesta continuă să simtă dorință și curiozitate pentru lectură, înseamnă că pe hârtia scrisă, aflată în circulație, mai există încă ceva necontrafăcut sau nemanipulat de birocrațiile omnipotente, că în afara acestor birouri mai există încă o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o strecori printre țurțurii de gheață ce acoperă trenul cu o crustă groasă. — Cartea pe care o caut, spune figura estompată care întinde și ea un volum similar cu al tău, e cea care dă sens lumii, după sfârșitul lumii, senzația că lumea e sfârșitul a tot ce e pe lume, că singurul lucru care există pe lume e sfârșitul lumii. Nu e așa - strigi, și cauți în cartea incomprehensibilă o frază care să poată dezminți cuvintele Ludmilei. Dar cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dimpotrivă, chipurile unora dintre ei, dacă le observ fără nici un fel de idei preconcepute, mi se par demne de un interes sincer. Dar dacă din lumea ce mă înconjoară rămâne doar o mulțime de străini, mă simt cuprins de o senzație de singurătate și dezorientare: mai bine, deci, să-i suprim și pe ei, așa, în bloc, și să nu mă mai gândesc. Într-o lume simplificată există o mai mare probabilitate să întâlnesc puținele persoane pe care mi-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tot acolo, în mijlocul drumului. Aici erai, mă salută. Și tu ești de-ai noștri? Bravo! Ne-ai dat o mână de ajutor și acum totul e în ordine. — Cum? - exclam eu. - Și voi vă ocupați cu suprimatul? Acum îmi explic senzația avută că mersesem mai departe ca alte dăți, făcând să dispară lumea ce mă-nconjura. Dar, spuneți-mi, nu voi susțineați că totul trebuie sporit, intensificat, multiplicat? — Ei și? Nu e nici o contradicție... totul intră în logica previziunilor... Linia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
altă carte, pe care, în urma a diferite vicisitudini nu reușește să o termine. A trebuit să scriu începutul a zece romane de autori imaginari, cu toții diferiți într-un fel de mine și diferiți între ei: un roman abscons și cu senzații confuze; unul plin de senzații corporale și sangvine; unul introspectiv și simbolic; unul existențial-revoluționar, unul cinic-brutal; unul al maniilor obsesive; unul logic și geometric; unul erotico-pervers; unul telurico-primordial; unul apocaliptico-alegoric. Mai mult decât a mă identifica cu autorul fiecăruia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a diferite vicisitudini nu reușește să o termine. A trebuit să scriu începutul a zece romane de autori imaginari, cu toții diferiți într-un fel de mine și diferiți între ei: un roman abscons și cu senzații confuze; unul plin de senzații corporale și sangvine; unul introspectiv și simbolic; unul existențial-revoluționar, unul cinic-brutal; unul al maniilor obsesive; unul logic și geometric; unul erotico-pervers; unul telurico-primordial; unul apocaliptico-alegoric. Mai mult decât a mă identifica cu autorul fiecăruia din cele zece romane, am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să tragă piedica, dar ea îl întrerupse. Nu mă interesează, zise ea. Tot ce vreau e arma și gloanțele astea. Îi dăduse separat nouă gloanțe butucănoase, masive. Gloanțele străluceau de parcă fiecare ar fi fost lustruit anume, iar ei îi plăcu senzația pe care i-o dădea atingerea lor. Și-ar putea face un colier drăguț din ele,își zise în sinea ei, dacă le-ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aveau și alte cazuri ce-și așteptau rezolvarea. Primiseră o scrisoare de la doamna Curtin, care se interesa dacă Mma Ramotswe aflase ceva. „Știu că este prea devreme să mă interesez, scria ea, dar, de când am vorbit cu dumneavoastră, trăiesc cu senzația că veți descoperi ceva. Nu intenționez să vă flatez, Mma, dar am sentimentul că sunteți una din persoanele acelea care pur și simplu știu. Nu trebuie să-mi răspundeți la scrisoarea asta; știu că n-ar trebui s-o scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]