3,422 matches
-
suferise un adevărat chin cu doi ani În urmă, cînd medicul Îi interzisese să mai fumeze. Marele fumător care era tata Încă de prin anii treizeci fusese silit să ascundă țigarete În dulapul de farmacie din baie și Într-un sertar al comodei din salon, locurile cele mai Îndepărtate de birou, ca să nu le fumeze decît În caz de nevoie extremă. Se oprise din fumat ca să nu moară, iar asta nu servise la nimic, În afară de faptul că Îi stricase ultimele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
după cum l-a stimulat și jocul intertextual prilejuit de trimiterile la opere de mai târziu, datorate lui Shakespeare sau Stendhal. Între două lumi Unica piesă de teatru a lui Ștefan Augustin Doinaș, Brutus și fiii săi, este un text de sertar. Cu referințe anticomuniste explicite, fără vreo șansă de apariție în 1954 când a fost scrisă , ea va fi publicată abia după patru decenii, în 1996. Drama istorică tratează momentul instalării republicii romane în 509 a. Chr. prin alungarea regelui Tarquinius
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
rost toate cotloanele edificiului, tunelele din pivnițe, pasajele ce urcau În turnuri și tot soiul de tainițe labirintice de care nu-și mai amintea nimeni. Era lumea sa secretă și refugiul său. Avea mereu la el un briceag sustras din sertarele lui taică-su și Îi plăcea să sculpteze cu el figuri din lemn pe care le ținea În porumbarul colegiului. Tatăl său, Ramón, portarul, era veteran al războiului din Cuba, unde Își pierduse o mînă și (se zvonea cu oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de șase ceasuri. CÎnd mi-au dat drumul, era deja noapte. Ploua cu găleata și străzile ardeau de aburi. CÎnd am ajuns acasă, m-am pomenit cu o grămadă de dărîmături. Oamenii lui Fumero fuseseră pe-acolo. Printre mobile căzute, sertare și rafturi răsturnate, mi-am găsit hainele făcute zdrențe și cărțile lui Miquel distruse. Pe pat am găsit o gramadă de fecale, iar pe perete, scris cu excremente, se putea citi „Curvă“. Am dat fuga la apartamentul din Ronda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se îmbujoră deodată și căzu pe gânduri. Ne-ar fi greu să redăm cursul gândurilor ei. Printre altele, se întrebă: „S-o arăt cuiva?“ Parcă i se făcu rușine. Până la urmă, cu un zâmbet zeflemitor și ciudat, băgă scrisoarea în sertarul mesei sale. A doua zi o scoase și o puse într-o carte groasă, legată cu scoarțe tari (întotdeauna proceda așa cu hârtiile ei, ca să le găsească mai repede când va avea nevoie de ele). Și de-abia peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din copilărie, la vârsta aceea caraghioasă când deodată încep să-ți placă istoriile cu dueluri, cu atacuri de tâlhari, când îmi imaginam că voi fi provocat la duel și cu câtă distincție voi sta în dreptul pistolului atințit spre mine. În sertarul unde zăcea, am găsit trei gloanțe, iar în cornet praf de pușcă pentru vreo trei încărcături. Pistolul e o rablă, trage într-o parte și n-are bătaia decât de vreo cincisprezece pași; însă, desigur, e în stare să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prinț! Dar, vă rog să chibzuiți: dacă, schimbându-mă de redingotă, ar fi alunecat portofelul din buzunar, atunci obiectul alunecat ar trebui să zacă tot aici, pe dușumea. Deci, unde-i acest obiect? — Nu cumva l-ai pus prin vreun sertar, în birou? — Am căutat peste tot, am scotocit peste tot, mai ales că nu l-am ascuns nicăieri și n-am deschis nici un sertar, ceea ce-mi amintesc clar. În dulăpior te-ai uitat? — De la bun început și chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot aici, pe dușumea. Deci, unde-i acest obiect? — Nu cumva l-ai pus prin vreun sertar, în birou? — Am căutat peste tot, am scotocit peste tot, mai ales că nu l-am ascuns nicăieri și n-am deschis nici un sertar, ceea ce-mi amintesc clar. În dulăpior te-ai uitat? — De la bun început și chiar de câteva ori în cursul zilei... Dar cum puteam să-l pun în dulăpior, cu adevărat stimate prinț? — Recunosc, Lebedev, că asta mă îngrijorează. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate dovezile dumitale? Sunt prea puține. — Prințe, dar judecați și dumneavoastră: pe cine să bănuiesc? încheie înduioșător Lebedev și o scânteie de șiretenie licări în surâsul lui ironic. Ar fi bine să mai scotocești încă o dată prin camere și prin sertare! rosti prințul îngrijorat, după ce se gândi câtva timp. — Le-am scotocit! oftă și mai înduioșător Lebedev. — Hm!... Și de ce, de ce trebuia să te schimbi de redingota aceea!? exclamă prințul, bătând înciudat cu pumnul în masă. — Întrebarea e dintr-o comedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îngrozitori, care mă privesc permanent, chiar și atunci când nu sunt în fața mea. Acești ochi tac acum (tac mereu), însă eu le cunosc taina. Casa lui e mohorâtă, urâtă și taina e în ea. Sunt sigură că are ascuns într-un sertar un brici înfășurat în mătase, ca al ucigașului aceluia de la Moscova; și acela locuia în aceeași casă cu mama lui, și el și-a înfășurat briciul în mătase ca să reteze un gâtlej. Tot timpul cât am stat în casa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
N-ai avut niciodată cuțitul la tine când veneai la Pavlovsk? Niciodată nu l-am avut. Despre cuțitul acela, Lev Nikolaevici, adăugă el după un moment de tăcere, nu-ți pot spune decât că l-am scos azi-dimineață dintr-un sertar încuiat, fiindcă istoria toată s-a întâmplat de cu dimineață, după ora trei. Îl aveam pus într-o carte... Și... și uite ce mi se pare ciudat: cuțitul i-a intrat cam la un verșok și jumătate... poate chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
publicat la noi Petre Stoica și Liviu Ioan Stoiciu. Alexandru Tacu-Zeletin ilustrează perfect viața intelectualului În vremea dictaturii: deținut politic, făcând meserii de dincolo de sufletul și de dincoace de vocația să, dorind să publice (nimeni nu scrie literatura numai pentru sertar!), dar izbinduse mereu de ,,dosar”, Alexandru Tăcu a fost nevoit să stea undeva, la marginea câmpului cultural activ, om de cenaclu, ,,sufletist”, fin ascultător și degustător al poeziei altora, amânat sine die, părând, la un moment dat, a-și oferi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bandă. Și dacă te-ai ales doar cu o despărțire preventivă de partenera, am și eu contribuția mea. Cunosc relațiile tale În suferință cu doamna Marga, dar ți-ar fi greu să dovedești. Dosarul tău a rămas În continuare În sertarele noastre și depinde de tine, ca să nu fie reactivat!... Sper să colaborăm bine. Și acum să trecem la chestiune, cum spune maestrul Luca. Vizitezi des bibliotecă tehnică, nu? Da, de câte ori am nevoie de o carte. Să zicem, dar discuțiile purtate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ni cului tău. Băiatul bombăne: — Mai bine și-ar frânge toți ăștia de-aici pana și nu s-ar mai osteni fără rost. Că dacă nu i-ați încuraja tu și alții ca tine le-ar mânca moliile lucrările în sertar. Pleacă, atunci! se înfurie Vipsania. Îmbufnat, adolescentul se mută câteva scaune mai încolo. Copil răzgâiat și prost crescut! oftează îndurerată mama. O să stea singur cuc, dacă așa îi place. Și dintr-odată o cuprinde atât de rău dorul de Drusus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ultimele zile am introdus totul În el, chiar și ce s-a Întâmplat În ultima lună. Dumneata nu erai, nu știam cui să-i povestesc, am scris timp de trei zile și trei nopți. Auzi, du-te la birou, În sertarul pupitrului meu e un plic cu două chei. Aia mare nu-ți trebuie, e de la casa de la țară, dar cea mică e de la apartamentul din Milano, du-te acolo și citește tot, pe urmă hotărăște dumneata, sau discutăm noi, dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dumneata. Auzi, mi-a venit În minte una bună: Urbanistică Țigănească.” „Frumos”, zise Belbo cu admirație. „Eu mă gândeam la Hipism Aztec.” „Sublim. Dar pe-asta o pui la Poțiosecțiune sau al Adynata?” „Vedem noi acum”, zise Belbo. Scotoci În sertar și scoase de-acolo niște foi. „Poțiosecțiunea...” Se uită la mine, observându-mi curiozitatea. „Poțiosecțiunea, nu eu trebuie să ți-o spun, este arta de a tăia fiertura. Dar nu”, Îi zise lui Diotallevi, „Poțiosecțiunea nu-i un departament, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe vecini, nimeni n-a văzut-o, mai mult sau mai puțin din după-amiaza de dinaintea ritului fatal, el devine bănuitor, intră În apartament, Îl găsește Într-o totală dezordine, cearșafuri pe jos, perne Într-un colț, ziare călcate În picioare, sertare goale. Dispăruți, și ea, și drăguțul ei, sau amantul, sau concubinul, sau ce i-o fi fost. Îmi spune că, dacă știu ceva În plus, e mai bine să vorbesc, pentru că e ciudat că fata s-a volatilizat, iar motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu era un client pentru noi. El, ca atare. Dar ăia de care vorbea, da, autori și cititori. Bramanti ăsta a venit să-mi Întărească reflecțiile pe care tocmai le făceam de câteva zile. Priviți, domnilor.” Și scoase teatral din sertar trei cărți. „Aici sunt trei volume apărute În anii din urmă, și toate de succes. Primul e În engleză și nu l-am citit, Însă autorul e un critic ilustru. Și ce anume a scris? Uitați-vă la subtitlu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
m-am hotărât să trec pe la bibliotecă și să caut Mission de l’Inde en Europe. În sala fișierelor și la masa unde se depun buletinele era, ca de obicei, aglomerație. Făcându-mi loc cu coatele, am pus mâna pe sertarul pe care-l căutam, am completat fișa și i-am dat-o funcționarului. Mi-a comunicat că acea carte era Împrumutată și, așa cum se Întâmplă În biblioteci, părea că se bucură de asta. Dar chiar În acel moment am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
camere laterale, colo, În fundul coridorului mare. Acum am luat În stăpânire aripa unde stăteau unchiul și mătușa. Lucrez aici, În biroul unchiului Carlo”. Era unul dintre acele birouri cu secrétaire, cu spațiu puțin pentru foile, scrise dar foarte mult pentru sertare vizibile și invizibile. „Aici deasupra n-aș reuși să-l pun pe Abufalia”, zise el. „Dar de puținele ori când vin aici, Îmi place să scriu de mână, cum făceam altădată”. Ne arătă un dulap maiestuos: „Uite, după ce-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pagină. Acum nu mai avem pe nimeni, zise ea, aproape o jumătate de oră. Hai să bem niște ceai. — O, da, haide, zise Helen. Dintr-odată umblau mai vioaie decît atunci cînd aveau de-a face cu clienții. Viv deschise sertarul de jos al unui fișet și scoase un fierbător electric curat și un ceainic. Helen se duse cu fierbătorul la toaleta de pe culoar și-l umplu la chiuvetă. Îl puse pe podea, apoi În priza din plintă, și așteptă. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de inteligență: — Există mode la bebeluși, ca la fuste? — Ascultă ce-ți zic, adăugă domnul Mundy, clătinînd gelatina. Ce nu vedeai pe vremea aia erau cărucioarele pentru copii. Dacă apărea vreunul, era o minune. Pe vremea noastră li se zicea „sertar“. Noi ne Împingeam verișorii Într-un cărucior pentru cărbuni. Pe-atunci copiii mergeau mai repede În picioare și-și cîștigau existența. — Ați fost trimis să curățați un coș vreodată, unchiule Horace? Întrebă Duncan. — Un coș? Domnul Mundy clipi. — De o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ambarcațiunii era foarte plăcut. Pereții erau acoperiți cu panouri din lemn lăcuit, iar Mickey Își confecționase rafturi pentru bibelouri și cărți. Pentru iluminat folosea lămpi Tilley și lumînări divers colorate. Cambuza era ca o versiune gigantică a unui penar, cu sertare secrete și panouri glisante. Farfuriile și ceștile erau fixate cu bare și curele. Totul era prins bine ca și cum s-ar fi așteptat la valuri uriașe; de fapt, suprafața canalului era destul deliniștită, ușor deconcertantă, dacă nu erai obișnuit cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îmi cer scuze, Helen, am fost idioată și am uitat o hîrtie. Vrei să dai fuga În camera mea și s-o cauți?“. Asta demonstra că nici nu-i trecea prin minte să se supere dacă Helen Îi căuta prin sertare, deși sertarele aveau chei care nu erau niciodată Întoarse În broască. Totuși, avea sentimentul că o incursiune În biroul Juliei, În absența ei, era ceva făcut pe furiș, deranjant. Ca și cum, copil fiind, te-ai duce În dormitorul părinților, cu suspiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scuze, Helen, am fost idioată și am uitat o hîrtie. Vrei să dai fuga În camera mea și s-o cauți?“. Asta demonstra că nici nu-i trecea prin minte să se supere dacă Helen Îi căuta prin sertare, deși sertarele aveau chei care nu erau niciodată Întoarse În broască. Totuși, avea sentimentul că o incursiune În biroul Juliei, În absența ei, era ceva făcut pe furiș, deranjant. Ca și cum, copil fiind, te-ai duce În dormitorul părinților, cu suspiciunea că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]