3,380 matches
-
întuneric spre ușa pe jumătate deschisă a dormitorului și am pipăit peretele, căutând un întrerupător. Am găsit unul și l-am apăsat. Am luminat un pat nefăcut, patru pereți decorați cu steaguri japoneze și un scrin mare, ponosit. Am deschis sertarul de sus și am dat cu ochii de trei pistoale nemțești Luger, încărcătoare de rezervă și o grămadă de gloanțe împrăștiate. M-am amuzat copios de gusturile lui Johnny Axă. Apoi l-am deschis pe cel din mijloc și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Sclavele infernului sau vreo legătură cu Duke Wellington, o mină de aur - bice ca în remarca legistului „urme ușoare de bici“, ca ceea ce era îndeajuns ca să-l salt pe Johnny Vogel drept suspectul numărul unu în cazul Dalia. Am închis sertarele, am stins lumina, m-am dus înfiorat în camera de zi și am aprins lampa, după care am deschis agenda telefonică. Numărul lui „Tati și mami“ era GRanite-9401. Dacă nu-mi răspundea nimeni, a doua intrare prin efracție urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
uniformă, în haine civile și în poziție de drepți, împreună cu restul promoției din 1925 a Academiei. În dreptul peretelui din fund era un birou cu fața la o fereastră acoperită cu draperii de catifea, un scaun cu pivot și un fișet. Am deschis sertarul de sus și am dat de bibliorafturi inscripționate „Raport de informații - Fraude și înșelătorii“, „Raport de informații - Jafuri“, „Raport de informații - Spargeri“, toate având dactilografiate pe cotor nume de persoane. Vrând să le găsesc un numitor comun, am verificat primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
federale. Dar nimic despre Johnny Vogel, Charlie Issler sau Betty Short. Am răsfoit alte paisprezece dosare și am găsit în fiecare dintre ele același rapoarte financiare mâzgălite pe margini. Am memorat numele de pe cotorul fiecărui biblioraft, apoi am trecut la sertarul de jos. Pe ultima filă din dosar era scris „Rap. contravenient cunoscut - Departamentul Moravuri“ și am înțeles că am dat lovitura. Prima pagină descria în detaliu arestarea, modus operandi și cariera de mărturisitor a lui Charles Michael Issler, bărbat alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am făcut fărâme. Am răsturnat măsuța de cafea cu picioarele în sus și am folosit-o drept berbec, spărgând fereastra din față, după care am trântit-o pe verandă. Am adunat în șuturi covoarele în grămezi dezordonate, am tras afară sertarele, am dărâmat frigiderul și m-am năpustit cu un ciocan asupra chiuvetei din baie. Am dat în ea până când s-a desprins de țevi. Mă simțeam ca după un meci de zece runde desfășurat în forță. Când mi-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
făcea curat la biroul Personal și am încercat varianta a treia. Bătrânul a ascultat aiurelile pe care i le-am îndrugat, a primit cei douăzeci de parai, mi-a deschis ușa și m-a condus la un fișet. Am deschis sertarul pe care scria MUNCA ÎN FOLOSUL SOCIETĂȚII - JUMĂTATE DE NORMĂ, am scos lupa și bucata de lemn cu amprentele și... mi-am ținut respirația. Tilden, George Redmond, născut la Aberdeen, în Scoția, în data de 4.03.1896, 1,82
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la mijloc. Amprentele de la mâna stânga și de la dreapta în josul paginii: una, doua, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă puncte perfect compatibile - trei pentru condamnare și încă șase pentru un bilet către camera de gazare. Salutări, Elizabeth! Am închis sertarul, l-am mai mituit pe bătrân cu încă zece parai, ca să-și țină gura, mi-am strâns trusa de probe și am ieșit. Am marcat momentul: ora 8.10, în seara zilei de miercuri, 29 iunie 1949, seara în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era destul de mare Încât să aibă propria morgă, situată În subsolul clădirii și Îndeajuns de departe de cantina angajaților Încât să nu le taie acestora pofta de mâncare. Era o Încăpere mare, vopsită În alb imaculat, și era prevăzută cu sertare frigorifice pentru cadavre de-a lungul unui perete. Bucățile de gresie ale podelei scârțâiră sub pașii lui Logan, când acesta pătrunse prin ușa dublă. Un miros puternic de antiseptic umplea Încăperea răcoroasă, acoperind aproape În totalitate duhoarea morții. Logan ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vreunul din ajutoarele ei. Dar la norocul pe care Îl avea În ultimul timp, se cam Îndoia. Morga era ciudat de luminată și de aerisită pentru acea oră din noapte, luminile de pe tavan strălucind deasupra meselor de disecție și a sertarelor frigorifice. Era aproape la fel de rece Înăuntru ca și afară. O cantitate mare de dezinfectant aproape reușise să ascundă duhoarea putreziciunii de la autopsia din acea dimineață. Mirosul lui David Reid. Ajunse exact la timp să vadă cum fetița era scoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
schimb. Nu fu surprins să afle că și ei avuseseră la fel de mult succes ca și el. Nimic. În continuare nimic despre Richard Erskine, nimic despre Peter Lumley și nimeni nu reușise să o identifice pe fetița care zăcea Într-un sertar la morgă. — Ești Încă aici, Lazăre? Logan se Întoarse și Îl văzu pe Gary cel Mare stând În spatele lui, cu două căni Într-o mână și un pachet de biscuiți Penguin În cealaltă. Polițistul corpolent făcu un semn din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și tăcu din gură. — Domnișoară Erskine: trebuie să știu. Mama lui Richard Își termină băutura și se ridică În picioare, clătinându-se. Se aplecă spre stânga și apoi porni În partea opusă, spre perete, unde Începu să cotrobăie Într-un sertar, Împrăștiind foi de hârtie și cutiuțe pe podea. — Uite! spuse ea triumfător, ținând În mână un plic de carton cu marginile tăiate artistic cu o panglică aurie În relief Într-o parte. Exact genul de chestie pe care o primeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tulbura liniștea. Toate cadavrele fuseseră curățate, mesele de disecție zăcând goale și sclipitoare sub luminile de deasupra. Nu numai că nu se găseau oameni morți acolo, nu se găseau nici oameni vii. Prudent, Logan Își croi drum pe lângă peretele cu sertare de refrigerare. Unul câte unul, citi numele de pe cartonașele ușilor de la sertare, căutându-l pe George Stephenson. Se opri când ajunse la unul pe care scria „COPIL CAUCAZIAN DE SEX FEMININ: APROXIMATIV 4 ANI“, cu o mână pe mânerul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sclipitoare sub luminile de deasupra. Nu numai că nu se găseau oameni morți acolo, nu se găseau nici oameni vii. Prudent, Logan Își croi drum pe lângă peretele cu sertare de refrigerare. Unul câte unul, citi numele de pe cartonașele ușilor de la sertare, căutându-l pe George Stephenson. Se opri când ajunse la unul pe care scria „COPIL CAUCAZIAN DE SEX FEMININ: APROXIMATIV 4 ANI“, cu o mână pe mânerul rece de metal al sertarului. Biața micuță zăcea acolo, rece și moartă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
câte unul, citi numele de pe cartonașele ușilor de la sertare, căutându-l pe George Stephenson. Se opri când ajunse la unul pe care scria „COPIL CAUCAZIAN DE SEX FEMININ: APROXIMATIV 4 ANI“, cu o mână pe mânerul rece de metal al sertarului. Biața micuță zăcea acolo, rece și moartă, fără să aibă măcar un nume. — Îmi pare rău, fu tot ce-i trecu prin minte să spună. Merse mai departe de-a lungul șirului. Nu era nici urmă de George Stephenson, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lungul șirului. Nu era nici urmă de George Stephenson, dar era un „BĂRBAT CAUCAZIAN NECUNOSCUT: APROXIMATIV 35 DE ANI“. Inspectorul Steel nu le spusese Încă celor de la morgă că fusese identificat cadavrul. Avea și Logan ceva de făcut. Desfăcu lacătul sertarului și-l deschise. Întins pe suprafața plată din oțel a sertarului se afla un bărbat masiv, Într-un sac de plastic alb, pentru cadavre. Strângând din dinți, Logan desfăcu femoarul. Capul și umerii care apărură din sac erau aceiași din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un „BĂRBAT CAUCAZIAN NECUNOSCUT: APROXIMATIV 35 DE ANI“. Inspectorul Steel nu le spusese Încă celor de la morgă că fusese identificat cadavrul. Avea și Logan ceva de făcut. Desfăcu lacătul sertarului și-l deschise. Întins pe suprafața plată din oțel a sertarului se afla un bărbat masiv, Într-un sac de plastic alb, pentru cadavre. Strângând din dinți, Logan desfăcu femoarul. Capul și umerii care apărură din sac erau aceiași din fotografia prinsă pe peretele lui Logan. Doar că mortul era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un trup gol care trecuse de prima tinerețe pe vremea când era viu. Conform poliției din Lothian și Borders, Geordie fusese obsedat de păstrarea condiției sale fizice În tinerețe. Cineva care se mândrea mult cu imaginea sa. Tipul de pe fundul sertarului avea o burtă de bere, iar antebrațele și umerii aveau mai mult grăsime decât mușchi. Chiar și fără paloarea morții, ar fi fost alb ca brânza. Piele albă ca spuma laptelui, cu alunițe și o iritație ușoară. Și fără rotule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
imediat ce-l văzu stând lângă cadavrul dezbrăcat al lui Geordie Stephenson. — Bună, spuse ea, roșind ușor. — L-am identificat pe domnul acesta. Vocea lui Logan suna puțin mai rece decât cadavrul. — Ah, da... Îl privi, apoi privi corpul Întins În sertar. Făcu un gest către asistentul ei. — Păi... Brian te va putea ajuta. Schiță un zâmbet și-o șterse. Brian notă amănuntele despre Geordie Stephenson pe un carnețel. Lui Logan Îi era foarte greu să vorbească pe un ton politicos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era un agent de poliție din Birmingham, care, În clipa aceea, stătea cu ultima fată de pe lista lui Logan. Da, era Încă În viață, dar Logan știa că e afro-caraibiană? Deci, probabil, nu era fata albă moartă care zăcea În sertarul de la morgă. — Îți mulțumesc pentru timpul acordat, agent. Logan puse jos receptorul cu un oftat trist și excluse ultimul nume. — N-avem noroc, zise el, În vreme ce Insch se instala pe marginea biroului și scotocea zgomotos prin dosarele lui Logan. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vedea fără costumul de serviciu, nepunând la socoteală costumul de răufăcător din pantomimă. Îl privi dușmănos pe Logan când acesta-și ceru scuze că i-a târât acolo la o asemenea oră sâmbătă seara. Din nou. — OK, spuse Logan, alegând sertarul frigorific În care se aflau rămășițele fetiței pe care o găsiseră la Hoitar. Îl deschise scrâșnind din dinți, și se dădu Înapoi când mirosul fetid se izbi de aerul antiseptic al Încăperii. — Așa, spuse el, strâmbându-se, Încercând din greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să spună: — Și atunci cum de ajunge În casa ororilor a Hoitarului? — Bernard Duncan Philips, cunoscut drept, Hoitarul, vine cu lopata și căruciorul și face cum face Întotdeauna. Insch Îl privi de parcă ar fi apucat cadavrul putrezind al copilei din sertarul frigorific și s-ar fi apucat să se joace cu el prin cameră. — E o fetiță moartă! Nu un afurisit de iepure! — E același lucru pentru el, privi Logan În jos către conținutul sertarului, cu o greutate uriașă apăsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apucat cadavrul putrezind al copilei din sertarul frigorific și s-ar fi apucat să se joace cu el prin cameră. — E o fetiță moartă! Nu un afurisit de iepure! — E același lucru pentru el, privi Logan În jos către conținutul sertarului, cu o greutate uriașă apăsându-i coastele. E doar ceva mort pe care l-a adunat de pe șosea. Era În locul cu numărul doi. Umpluse deja o incintă. Insch deschise gura. Îl privi pe Logan. O privi pe Isobel. Apoi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de vărsat. O privi trist, apoi luă telefonul, Îl ținu o clipă la ureche, ascultându-l pe Logan care cerea să afle cine-l suna pe mobil. Apoi, calm, apăsă butonul roșu și Încheie convorbirea. Foarfeca ieși la iveală din sertarul de sus, de sub ceainic, iar lama sclipea În lumina rece de deasupra. Zâmbi În jos, către Jackie. Harșt, harșt, harșt. E timpul să o facem cum trebuie. Logan privi telefonul din mâna sa și Înjură. De parcă n-avea destule pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în cealaltă, așa încât să leg și spațial cele două ipostaze. Când eram însărcinată cu Georgia, cele mai bune ore de lucru erau orele nopții, când toată casa era cuprinsă de liniște, iar eu stăteam la birou, cu tastatura coborâtă în sertarul foarte adânc al biroului, acolo unde dormea pisoiul nostru birmanez, obosit de alergătura din timpul zilei, tolănit peste teancuri de foi, printre creioane și plicuri, însoțindu-mi scrisul cu torsul lui monoton. N-am resimțit niciodată maternitatea ca pe o
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
pereți. Și poziția exactă în care au fost găsite de anchetatori. - Tot ce a putut fi atins sau mutat de răufăcători? Bine, cred. Vom... - Nu, Vince. Tot ce a fost în încăpere. Totul. Agrafe, poze cu copiii secretarei, mucegaiul din sertare. Nu-mi pasă dacă au fost atinse sau nu. - În regulă, spuse Peretti. Voi pune pe cineva să se ocupe de asta. Rhyme era ușor nemulțumit, întrucât nu înțelegea de ce nu se ocupă Peretti însuși de asta; în locul lui, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]