2,809 matches
-
Dragoș. Tu ai să pleci la facultate, ea mai are de făcut un an de liceu și ce-o să se-aleagă de toată povestea asta? Ha? Praful și pulberea. Mâhnit și scârbit, băga mâna în buzunar și scotea, parcă în silă, un pliculeț alungit. Poftim, ia asta. Antonia m-a rugat să ți-l dau. Ea n-a îndrăznit. Ești un tont, Dragoș, ți-am mai spus. Fetele se simt atrase de tine, și tu ce faci? Ție ți-e frică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Grădina Cișmigiu, Elena avea sau nu privirea coborâtă spre el. Cert este că nu era atentă la discuția provocată de Denisa, aflată în dreapta, făcând gesturi din abundență, în timp ce toți se amuzau. În aceeași colecție (selectiv): Abigél, Magda Szabó Apocalipsa după Sile, Dinu D. Nica Astă-vară n-a fost vară, Magda Ursache Balul Operei, Josef Haslinger Bella, Jean Giraudoux Coșmaruri de duzină, Dan Stoica Deratizare, Lucian Merișca Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Eu, gândacul Anton Marin Eu știu că îngerii nu plîng
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
făcut apariția în cadrul ușii camerei noastre de la cămin, lătăreț mai c-ar fi fost nevoie să se deschidă pentru prima oară după mulți ani ambele canaturi -, răsuflând greu de parcă abia i-ar fi ajuns aerul și i-ar fi fost silă de ceea ce era nevoit să respire aici, într-un loc atât de respingător, printre fandosiții ăștia de studenți, fără să-l intereseze niciun amănunt din jur, ci doar să dea de un individ pe nume Schipor I. Ion. Ion Schipor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un automat din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi se stinse, iar trenul porni din nou, zguduindu-se. Își mișcă șezutul, aplecându-se într-o poziție didactică, de profesor. — Știi poezia aceea a lui Roethke, cum e? „Toată sila plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața i se bomba spre mine, la fel de artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mea, reluând povestirea pe același ton rapid și egal. Asta m-a șocat mai mult decât orice. Tot ceea ce făcea era extrem de teatral, de artificial. Am rămas cu impresia neplăcută că nu sunt prima persoană care asculta cu de-a sila povestea profesorului. Și nici nu eram primul căruia îi servea clișeele aceasta de duzină. În plus, mai era și compartimentul acela. Nu-mi dădeam seama exact cum, dar decorul se schimba, de parcă ne aflam pe o scenă unde mașiniști fantomatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îndoiesc de acuratețea riglei de șase inchi din setul de geometrie Oxford.“ „Miercuri, 15:30. (În toaleta de la bibliotecă, fapt căruia se datorează și caracterul succint al însemnării.) Lungime: 10 mm. Aspect: respingător, are o mică deschizătură. Observații: mi-e silă, mi-e silă de mor.“ Cam așa ar fi sunat însemnările, dacă și-ar fi dat osteneala să țină un jurnal detaliat al etapelor de dezvoltare. Bineînțeles că asta nu s-a întâmplat. Dar este interesant de observat că, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
riglei de șase inchi din setul de geometrie Oxford.“ „Miercuri, 15:30. (În toaleta de la bibliotecă, fapt căruia se datorează și caracterul succint al însemnării.) Lungime: 10 mm. Aspect: respingător, are o mică deschizătură. Observații: mi-e silă, mi-e silă de mor.“ Cam așa ar fi sunat însemnările, dacă și-ar fi dat osteneala să țină un jurnal detaliat al etapelor de dezvoltare. Bineînțeles că asta nu s-a întâmplat. Dar este interesant de observat că, în cadrul relației pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
televizor, dat de tatăl lui Julio Iglesias, un ginecolog spaniol de renume. Fără să vrea, își desfăcuse șlițul și își scosese chestia. „Isuse! Chiar am făcut-o, chiar mi-am scos-o!“ urla rațiunea din ea. I se făcu brusc silă și cerealele All Bran de la micul-dejun îi urcară în gât în cel mai anormal mod cu putință pentru cele mai normale cerealele din lume. Se dădu jos din pat, nesigură pe picioare și se refugie pe covor. Chestia se frecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
purpurie, mare cât toate zilele, în gaura căscată și sângerândă a curului unei biete fătuci albe, frumoasă și delicată ca o floare. O floricică abia trecută de vârsta primei comuniuni, cu jupoanele mirosind a levănțică. Doamne, cât mi-e de silă de așa ceva! Doamne! Îmi dădeam seama că greața cu care lupta era, de data aceasta, reală. — Așa că de ce nu rămâi să auzi și sfârșitul poveștii, dragule? Vrei, iubitule? Hai, te rog? Figura de bebeluș îmbătrânit i se încreți într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
covorașul de cauciuc, apoi am început să-mi frec palmele pentru ca, în sfârșit, să mi le încălzesc. Bunicul a trântit portiera, a băgat gaz, pornind mașina, a tăcut o vreme, apoi mi-a spus că lui dintotdeauna i-a fost silă de aceste alergări, și speră că nici mie nu-mi plac, și eu i-am spus, sigur că nu, atunci bunicul a dat din cap, și a spus că foarte bine, se vede că sunt nepotul lui, la care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în acea pădure se aflau două fântâni, una săpată de către înțeleptul Merlin pentru Tristan și frumoasa Isolda, și astfel era puterea acelei fântâni, încât o gură din apa sa te facea să-ți uiți dragostea și chiar să-ți fie silă de cel ce-ți fusese drag. Cealaltă fântână avea puteri exact opuse și o înghițitură din apa ei te facea să te îndrăgostești de prima ființă vie pe care o vedeai după ce beai . Rinaldo, se întâmplă că, a venit la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fântână, și, cum era încins de caldura, a descălecat și și-a stins dintr-o dată, atat, setea cât și tragostea. Astfel că, departe de a o mai iubi pe Angelica, el o ura acum din fundul sufletului; i se facu silă să mai umble după ea, și simțindu-se obosit de atâta drum, și-a gasit un loc mai ferit unde se întinse, cuprins aproape numaidecât de un somn adânc. Curând după aceea sosi și Angelica, dar ea a venit dintr-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
iar călătorii noștrii debarcând în Provența, și-au continuat drumul pe uscat. Într-o zi, încinși de căldură și obosiți, ei au căutat a se adăposti de arșiță în pădurea Ardenilor, iar întâmplarea a îndreptat-o pe Angelica spre fântâna Silei din ale cărei ape a băut cu lăcomie. Plecând deacolo, contele și cu prințesa au întâlnit un cavaler. Acesta nu era altul decât Rinaldo, care pornise în căutarea Angelicăi. Surpriza și încântarea i-a luat graiul în prima clipă, dar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
atins. Ce să fie? Să fi sărit apa din robinet? Nu. E șampanie sau urină. Cred că știu care este adevărul. Amintirea e pe aici pe undeva, își are propria ei ființă - dar, când o atingi, te trec fiori de silă. Ah! Să nu o lași să mă atingă! Ține-o cât mai departe... Așa că am încuiat costumul la loc, înapoi în celulă, alături de ceilalți complici la crimă, bine închis peste noapte, departe de mine. * Dar lipsește ceva și din prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu gândul, cu pofta. Într-o zi, o s-o mănânce rău între picioare, își spuneau unii. Simțiseră; Donna Iulia era, uneori, nițel agitată. O încerca, mai ales noaptea, ceva din adânc. Insuportabil, câteodată. Își mângâia pântecul, îl apăsa. Îi era silă de mâna umezită, de miros. Ce drept mai are Tim asupra mea? se întreba. Ar fi bine să nu se mai întoarcă; să-mi scrie, să știu și eu. Vremea nu mi-e chiar trecută... Și soacra; se tot oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
acum, jandarmii? Poate că Starostele postăvarilor și încă vreo câțiva, îndemnați de sus, stârniseră oamenii, urmând ca trupa să intervină în ultima clipă. Să vadă căpățânosul ce înseamnă autorități, grija față de oamenii importanți și așa mai departe. Nimic limpede; în silă, dezamăgiți, cei adunați s-au îndreptat spre case. Nu le mai ardea de Ceasornicar. Nici de orologiu, de Starostele postăvarilor, de senator... Toate parcă erau făcute pe dos. Se mai băgaseră și cu jandarmii. Pendula n-avea decât să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vital. Peste puțină vreme, vei ajunge în camera ta, în bucătăria ta, vei folosi baia ta, vei privi lucrurile. Te vei gândi. O să mâzgălești ceva într-un caiet, apoi o să adormi. Visezi rar. Ești prea obosit. Epuizat. Te cuprinde o silă. Disprețul. Spaima: frica / îndrăzneala. Dar mâine, poimâine, în curând, vei striga în gura mare. O să scrii. Nu o să-ți dea nimeni dreptate. Adevărul trebuie spus în șoaptă, altfel obții efecte contrare. Nu-ți pasă, o să-l strigi. Chiar dacă îți vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
încercă. Ori ăștia nu mai sunt în toate mințile - mi-am spus -, ori eu am înnebunit de-a binelea. Altă explicație n-am găsit situației. Procurorul Angheliu primi dosarul cauzei și îl deschise cu două degete, schițând o grimasă de silă, ca și cum s-ar fi mânjit de scârnă. Limpede ce chef avea de anchetă și cât de multă încântare îi isca faptul de a purcede la ea. O făcu, totuși. Silit. Împotriva întregii sale voințe. Pentru început, purcese la verificarea autodenunțului
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
16. Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! 17. Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredințată. 18. Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc, și să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. 19. Căci, măcar că sunt slobod față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
film (m-am gândit mai târziu), era chiar ce mi-a spus ea atunci, încă în picioare, cu țigara aprinsă între degete: „Mir cea, aș vrea să mă ajuți într-o... chestiune. Nu știu ce să fac.“ „Adică?“ Eram încă dizolvat de silă. Îmi în torceam pantalonii pe dos după ce mi-i scosesem aiurea, și-mi extrăgeam șosetele din cracii lor. „Uite, îți spun direct.“ Dar în loc să-mi spună imediat ce-avea de zis, a lăsat țigara în echilibru pe pervaz și s-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinți decenți și limbi de care nu ți-e silă. Pentru că nu miros a transpirație sau a tutun prost și nu asudă pe buza supe rioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii trași înapoi și nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
partea Întâi Pietrele râului cu ape murdare 1 Cireșii refuzau să Înflorească, de silă. Iarba, puțină, răsărea murdară, Îngrozită că o vor călca În picioare oa menii În cojoc, care alergau Înfometați după primăvară - dar primăvara nu Își va arăta pentru ei decât hoitul mu mificat, iar lor nu le va rămâne decât să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ziua a șaptea, În care tovarășii se odihneau după ce stricau lumea ca să o reconstruiască după cum Îi Învățaseră Marx și Engels. 4 Duminică era și pentru tovarășul Rogoz, numai că duminicile lui erau zile de prisos, pe care le trăia În silă, fără nevastă, fără copii, singur. Duminica făcea baie, se uita la „Viața satului“, Își trecea În revistă colecția de brichete, colecția de fiare de călcat, colecția de ceasuri, colecția de cutii de chibrituri și colecția de capace de bere. Nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
iarăși a horcăit. — Așa, tovarășul Căcata, a rostit În șoaptă, cu obidă. Am ajuns să sun toți maiștrii, toți idioții. Ce să vorbesc eu cu Căreală ăsta, că nu Înțelege nimic... A ridicat totuși receptorul și a format numărul În silă, și, până să apuce Căreală să Îngaime ceva, Rogoz, doar el era Dumnezeu acum, l a luat tare: — Căreală, Rogoz la telefon. — Să trăiți, tovarășul căpitan. Păi, e vacanță, tovarășul căpitan... — Ce căpitan, imbecilule!? Sunt tovarășul Rogoz, se cretar cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
trebuie să fie genetică. [INSTRUCȚIE ȘI EDUCAȚIE] 2258 De mult aud lăudîndu-se inteligența estraordinară a românului, deși poate nimic nu-i mai neadevărat decât această laudă. Căci pe [ce] se bazează o asemenea supoziție? Un popor, căruia [î]i este silă de orice muncă științifică, a cărui prisos de inteligență se consumă în lucrarea desigur cea mai ușoară a minții omenești, în suduituri sau ridicare în cer a guvernanților săi, nu poate fi numit un popor inteligent. Ceea ce au produs însă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]