4,282 matches
-
Nu-i lipsea forța, dar erau la el mai mult impulsii repezi decât adevărată rezistență. La, dresaj, chiar în cazarmă, era căutat pentru îndrăzneala și ..maniera" lui mai mult decât pentru muncă. La producții el era artistul, fiindcă avea tupeu, siluetă, îndemînare și, la nevoie, o tensiune de voință ce susținea mușchii, dar nu ducea Ia greu. Ceea ce ii determinase să lase de-a binolea miiităria fusese, în afară de noile rente procurate de Lina, în afară de beneficiile ce picau de ici și de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
neașteptat la colț de stradă, ii părea un haiduc modern a cărui pădure e orașul. Lică se încadra destul ele bine într-o astfel de concepție. Prietenele devotate, răspândite pretutindeni, reprezentau 159 bine organizarea simplă a uaor gazde de hoți; silueta zveltă, juvenilă, simpatică și suspectă a lui Lică nu dezmințea aceleași asemănări. Vagabondul inofensiv, cu mîinilc veșnic în buzunar, le-ar fi putut ține acolo strânse pe un revolver sau pe teaca unui cuțit. Arme care n-au nevoie să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
distreze, Lică făcea vizite de fiorului lui Whip. Se încurcase acum eu două rânduri de hmiie: "Neplătite n-o să rămână ele!" își zicea cu o înjurătură. Ocupația asta era foarte bine inspirată. Lucra pentru scopurile prințesei Ada. Își lucra viitoarea siluetă socială, care siluetă, de cea mai mare importanță pentru o carieră de acest fel, nu se putea obține decât din frecventarea familiară a unui croitor bun. Lică sta adesea la cafea și țigară ca un musafir, în atelierul domnului Paul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mișcă spre ușa de serviciu. Tot baba fusese; Mini o zări deslușit prin ultimul geam. O altă umbră însă se strecura repede pe coridor spre interiorul casei. Acum apăreau toți deodată! Se auzi din față și glasul bunei Lina, dar silueta proiectată pe umbra perdelelor, după plecarea babei, nu fusese a ei. Buna Lina rezemată într-un baston se căina din prag. O durea mereu piciorul și ațipise puțin. Dar necazul cela de babă, ce păzea! Baba ieșise și ea în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
storul la fereastră. Prima aventură Eva o avusese la șaisprezece ani. La optsprezece, avea experiență. A fost sedusă, iubită, înșelată, trecută din mână în mână. Pentru ea s-au tras focuri de armă, chiar se vorbea de o sinucidere. Cu siluetă de amforă vie care, din creștet până în vârful degetelor, unduia sub priviri, cu chip din rotunzimi desăvârșite și urechiușe lucrate în arabesc, cu frăgezimea pielii care trezea irezistibil pofta masculilor în uniformă, cum să nu se întâmple atâtea ? Târgul era
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
rămas, așadar, pe maldărul de paie unde stăteam de obicei culcați, unul lângă altul, după ce ne iubeam, așteptând să coboare de pe capra caleștii. N-a coborât, însă. Și nici n-a mai zis nimic. Nu-i vedeam prin întuneric decât silueta și abia într-un târziu am înțeles că plângea. "E isterică, m-am gândit. Nu i-am făcut pe voie, iar acum mă pedepsește". După ce intrase în viața mea, îmi impunea "filosofia" ei! Vroia să mă domine. M-am ridicat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
erau sălile de clasă, i s-a spus, să aibă puțină răbdare că peste cîteva minute se terminau orele. PÎnă atunci puteau merge să o vadă pe maica stareță În chilia ei. „Veniți pe aici“, le spuse măicuța franțuzoaică și silueta ei albă Îi Însoți pînă la maica stareță. Maica stareță era bătrînă de tot și vorbea foarte prost spaniola; În afară de asta, nu părea să-și aducă aminte de măicuța care le scrisese trimițîndu-le o carte de vizită, dar oricum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al III-lea. Bobby se dusese să dea mai tare combina stereofonică și arhitectul dansa cu Susan, spre disperarea lui Lastarria. Susana, sluta, Încerca să nu caște În mijlocul unui grup de femei care aveau sau nu copii, dar Își menținuseră silueta; știa cine sînt, știa cine erau părinții lor, cine erau bărbații lor, dar nu le mai frecventase de pe vremea școlii. Biata de ea nu știa ce să facă printre ele, fiindcă nu voiau să depene amintiri din școală și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochilor ei surîzători și din fund apăreau ca s-o felicite Vilma, Julius, Nilda, domnul Santiago, doamna Susan, domnișoara Cinthia, Celso, Celso dispărea Într-un fel de ceață și ea Încerca să-l oprească, săreau, fugeau de ea, dispăreau cu toții, siluetele lor se ștergeau, se Întorceau cu toții, apăreau, Julius dispăru, dispărură cu toții, toți În afară de fiică-sa, care stătea liniștită, zîmbitoare, gîndindu-se că bineînțeles le lăsaseră singure ca să poată sta de vorbă pe Îndelete. Celso dădu fuga să deschidă poarta, cînd auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Apărătorii Patriei, nici în lumina de iarnă de la Ateneu, ci așa cum am văzut-o prima dată, pe când rătăceam amândoi pe străzile Cluju lui, aiurând pe teme literare și metafizice. O văd călcând strâmb în pantofii cu toc și arătând de parcă silueta ei ar fi fost ștearsă cu guma la întâmplare. Chiar în momentul când scriu rândurile astea o aud limpede cum spu nea, pe când treceam amândoi pe lângă fațadele colorate și porțile urbei ardelene: „Nu crezi că tot orașul ăsta e un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu cifre, iar secundarul mângâia ritmic sânii rotunzi ai doamnei care arăta foarte tânără, picantă chiar, cu un aer jucăuș, încântată parcă în sinea ei de faptul că este regină în vitrina unui ceas. Costash a apărut și el curând. Silueta i se profila în lumina slabă. Munții se vedeau umbroși în depărtare, cerul mai deținea încă luminile răsăritului. -Mulțumesc pentru ospitalitate, zisei eu. -N-ai pentru ce. Sper să te fi simțit bine la mine. Dacă vezi vreo carte interesantă în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
promitând să revină cât de curând. Dimineața următoare am dejunat singur. Cerul era la fel de albastru ca de obicei, briza răscolea marea și agita frunzișul palmierilor așezați ca santinelele în fața hotelului. Am coborât pe plajă. Linda era acolo, în picioare, o siluetă superbă pe nisipul auriu. Era îmbrăcată într-o rochie de vară foarte lejeră cu dungi bleu roz și albe. Vântul de vară îi mula rochia pe trup, răvășindu-i parul mătăsos, blond, ducându-l peste gură. Nu știu de ce amândoi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
care anunța: - Am sosit la Paris!... - Oare acesta este ultimul act? E ultima cortină?.. Linda era acum de domeniul trecutului. Asemenea actrițe nu-și găsesc niciodată loc în noul teatru. O revedeam parcă stând în picioare la marginea falezei, o siluetă în pantaloni deschiși la culoare și bluză albastru închis, cu o pălărie roz de soare pe cap. Îmbrăcată în culori atât de vii, era greu să se confunde cu peisajul. Era absurd, incredibil, dar imediat se evaporase parcă din mintea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în jurul unei grimase pline de speranță. — Mă vede pe mine! — Domnul să aibă-n pază luna, îl asigură Karin, refrenul acela vechi. Și...? Dar fratele ei rămase nemișcat, lipit de scaun, holbându-se la o creatură necunoscută științei a cărei siluetă apăruse brusc la orizont, în amurg. Într-o după-amiază, Karin stătea lângă Mark, reamintindu-i regulile jocului de dame, când o umbră se mișcă pe tablă. Când se întoarse, văzu o siluetă familiară, într-o haină bleumarin, aplecată deasupra umărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-se la o creatură necunoscută științei a cărei siluetă apăruse brusc la orizont, în amurg. Într-o după-amiază, Karin stătea lângă Mark, reamintindu-i regulile jocului de dame, când o umbră se mișcă pe tablă. Când se întoarse, văzu o siluetă familiară, într-o haină bleumarin, aplecată deasupra umărului ei. Mâna lui Daniel se întinse spre a ei, dar n-o atinse. I se adresă lui Mark, un salut blând, de parcă nu s-ar fi evitat reciproc în ultimii zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un pas de moarte. Nu știu ce-o să se întâmple cu el. Dacă o să mai poată munci din nou, dacă mintea lui, personalitatea lui... Să nu-mi porți pică pentru că am nevoie de puțină credință ca să trec peste asta. Cu silueta proiectată pe fundalul ferestrei, își prinse mâinile în creștetul capului. —Să-ți port pică? Doamne, nu! Se întoarse în pat. Niciodată. O mângâie pe cap, spăsit. Bineînțeles că există forțe mai mari decât noi. Le simți în mâna lui mângâietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o pată luminoasă. Oamenii fugeau în toate direcțiile, ca niște termite dintr-un cuib în flăcări. Mașina explodă într-o flacără unsuroasă. Arcul unui țipăt se întinse și se prăbuși pe pământ sub formă de râs. Din flăcări ieși o siluetă îmbrăcată în costum de protecție, carbonizată de la cască până la bocanci, care dansa nebunește. —Băga-mi-aș, spuse tipul cu mutră de bursuc. Ăsta numesc eu final tare, Gus. De-a dreptul in-cre-di-bil, confirmă cel cu pieptul bombat. Cea mai mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ușă îl salvă. Un ritm jucăuș, familiar: Shave and a haircut, two bits1. Daniel tresări, oarecum vinovat. —Ce mai e? mormăi Mark, după care strigă: Intră. Tot timpul e deschis. Fură-mi și pielea de pe mine. Ce mai contează? O siluetă tremurătoare păși înăuntru - femeia aceea pe care Karin i-o prezentase lui Daniel la dezbaterea publică. Daniel sări în picioare, răsturnând masa și vărsându-și berea pe pantaloni. Un spasm facial îi proclama nevinovăția. Și Mark era în picioare, repezindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de incomodă și că neplăcerea fizică pe care o creează în corpul unei femei care obișnuia să trăiască într-o oarecare armonie cu el, chiar având momente de grație (o seară perfectă, haine care îmi veneau bine, umbra fugară a siluetei mele într-o vitrinăă, nu are nicio legătură cu dorința de a avea un copil cu bărbatul iubit. Desfid pe oricine pretinde că sarcina e o stare de fericire, o stare de grație. O minciună, un paradox perfect și frumos
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
mai degrabă brazi, copaci, iarbă... Până la urmă, am mers jumătate de drum cum a vrut helvetul, cealaltă jumătate cum am vrut eu, Cla a plătit și, când am coborât în fața perdelei de apă - un zid în care era decupată o siluetă umană peste care curgea diluviul -, m-a trăsnit cea mai cumplită contracție din lume. Habar n-am cum am reacționat, nu știu nici cum am ajuns sus, în sala de nașteri, îmi amintesc doar că acolo, după o consultație grăbită
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
Însemnele limbajului grosolan-simplu atît de apreciat de astfel de oameni: „grozav“, „colosal“, „excelent“, „teribil“. — Unde-am putea să ne ducem? Îl Întrebă fata. Oare Ia Louie mai e deschis? Credeam că-nchide la zece. Fata era drăguță și avea o siluetă frumoasă, dar atît fața cît și trupul ei erau lipsite de rotunjime și Împlinire; trupul, inima și sufletul ei, toate erau lipsite de maturitate, avea pieptul cam mic, tare, steril și bombat. — Dacă nu-i, spuse tînărul, mergem alături, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gîlgîit și arătă cu capul spre omul Întins pe jos - ai putea doar să-l Întrebi pe amicul de colo dacă nu vrea să meargă. — Vai, ar fi colosal! strigă fata rîzÎnd voios. Apoi privi o clipă cu seriozitate spre silueta tăcută de pe trotuar. Mi-ar plăcea teribil! spuse fata. N-ar fi grozav dac-am reuși să-l facem pe unul ca ăsta să vină cu noi?! Știu și eu, rosti tînărul nehotărît. Apoi, privind spre bărbatul Întins pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a străzii, pînă ce s-a deșteptat În mine un sentiment atît de puternic de Încredere și de izbîndă, Încît am crezut că pot să beau și să mănînc orașul și să stăpînesc pămîntul. Deodată, În timp ce stăteam acolo și priveam siluetele minuscule ale bărbaților care lucrau la clădire, pășind pe cerul Înalt, ca de cristal, cu mișcări sinuoase și grăbite, mișunînd Încolo și-ncoace pe schele, faptul s-a petrecut cu indiferența ucigătoare a unui moment de groază trăit În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gest de apărare În timp ce se retrage În lumina brutală, necruțătoare, a soarelui de august pe terenul arid, golaș, de lut tare și uscat, cu ochii albi Încremeniți Într-o expresie mută de ură profundă, de groază și silă, Îndreptați spre silueta adusă de spate și șleampătă a sudistului alb - vreun șef de echipă sau supraveghetor - care Înaintează către el agitînd În mîna-i cărnoasă o bîtă, urlînd cu glasul gros al celui Însetat de sînge și de moarte. — Te calc În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit cu un genunchi pe pămîntul arid și ars de soare, silueta Îngenuncheată se clatină orbește, se clatină la fiecare lovitură, cu brațele Încă Întinse, pînă ce cade În față, pe pămînt, cu brațele desfăcute, cu capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]