4,326 matches
-
decât comediile. În muzică trebuie să existe aceeași diferență ca între genurile dramatice. Dar mai trebuie luat în considerare pentru muzică specificul pasajului căruia îi este destinată fiecare bucată. Astfel, uvertura trebuie să se refere la primul act al piesei; simfoniile de plasat între acte trebuie să corespundă parțial încheierii actului terminat, parțial începutului actului următor; și la fel, ultima simfonie trebuie adaptată încheierii din ultimul act." (Seara a 32-a) Începe să apară, atât în Germania, cât și în Franța
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
muzică specificul pasajului căruia îi este destinată fiecare bucată. Astfel, uvertura trebuie să se refere la primul act al piesei; simfoniile de plasat între acte trebuie să corespundă parțial încheierii actului terminat, parțial începutului actului următor; și la fel, ultima simfonie trebuie adaptată încheierii din ultimul act." (Seara a 32-a) Începe să apară, atât în Germania, cât și în Franța, importanța specificului muzicii de scenă. Ea nu trebuie să fie decorativă, ci să se integreze din plin în arhitectura de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie adevărate poveri pentru geniu. În artele imitației, trebuie să fii sever, dar nu riguros. Spectatorul poate foarte bine să-și imagineze că, în intervalul constituit de antracte, trec câteva ore, cu atât mai mult cu cât este amuzat de simfoniile pe care le cântă orchestra. Romanticul Fiți atent la ce spuneți, domnule, îmi dați un avantaj imens; recunoașteți deci că spectatorul poate să-și imagineze că trece un timp mai mare decât cel în timpul căruia stă la teatru. Dar, spuneți
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-și facă publicul să împărtășească ceea ce Stanislavski numește "senzația cuvintelor", nu o poate face decât cu prețul unei imense prelucrări a vocii. "Cuvântul, scrie Stanislavski, este muzică. Într-o piesă, textul fiecărui rol este o melodie, o operă sau o simfonie. Pe scenă, pronunția este o artă tot atât de dificilă ca și arta de a cânta. Este o artă care cere un antrenament și o tehnică foarte apropiate de virtuozitate. Când un actor, posedând o voce bine antrenată și o tehnică vocală
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diverse și le reficționalizează în acord cu scopul declarat al coautorilor-naratori, de "a experimenta [...] un roman (despre) senzațional"183. Acest tip de polifonism "de sorginte caragialiană"184 este principiu de structurare internă și a romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineața pierdută, veritabilă simfonie textuală dirijată din umbră de un autor care "refuză să apară pur și simplu"185. Partiturile conținând discursurile vorbite sau doar gândite ale personajelor se intersectează, se completează sau se contrazic, într-un dialog care se rotește concentric în jurul unor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
traiul nostru? Ce plutea în aer, pe străzi, în piețe, chiar acasă? Ceva ce făcuse ca din Eminescu elevii să nu învețe decât Codrule, codruțule, Brâncuși să fie ignorat, Blaga și Barbu condamnați, Arghezi stigmatizat. Odată, la o recepție a simfoniei Manfred (trebuie să aflați și asta), un foarte cunoscut și apreciat dirijor ajungea la ultima mișcare și dădea intrare orgii. Dar cum organistul lipsea, după un moment de derută, acesta începea să cânte din gură partea instrumentului. Depășit, trântea bagheta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o diversitate de modalități, de la calmul andante, la precipitatul allegro, izbutind să redea, prin extinderea analogiei sonore, însăși mișcarea în progresie a "strașnicei invenții, trenul". Ca pasiune comună celor doi scriitori melomani, muzica este cel mai bun
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o funcție a competenței culturale, definită ca "stăpânirea codurilor culturale valorizate", și conform acestei teorii, nimeni nu poate aprecia integral un obiect cultural, fie o pictură, Fig. 1 Un studiu asupra liniilor cu "personalitate" realizat de către Scott McCloud fie o simfonie, decât dacă deține competențe culturale în utilizarea codurilor simbolice potrivite acestuia.486 "Repertoriile culturale" sunt cu atât mai largi cu cât individul este mai familiarizat cu formele înalte de cultură și le acoperă pe ambele, atât pe cea înaltă cât
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lui Shakespeare ori Dostoievski și să le argumenteze superioritatea). Produsele culturii populare nu trebuie comparate cu cele ale culturii legitimate, deoarece sunt pur și simplu "altceva", atât în miză, în realizare, cât și în funcția pe care o îndeplinesc. Comparația simfoniilor lui Beethoven cu un hit care rulează la radio ori a tablourilor lui da Vinci cu planșele benzilor desenate nu are niciun fel de valoare epistemologică, nu demonstrează nimic, și nu are sens, cum nu are sens nici comparația în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un drăcușor! De fată! ARTIST DI VIN Fiind mereu ,,plecat de-acasă ’’ Călătorești în lumea-ți ireală, Nu c-o navetă...spațială Ci cu naveta...,, VIN DE MASĂ’’. CULTURĂ -Maneliști cu firi rebele, Zi și noapte-atât...manele? Ascultați și simfonii! -Nu! C-au ,,versuri cu prostii”! NĂFRAMA VISULUI Te porți ciudat și-mi dai de știre, Că nu mai sunt marea-ți iubire Și că năframa visului frumos, Azi cârpă-i de spălat pe jos! EȘTI CEA MAI BUNĂ... Frumoasă
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Nu rezonează în tine nici pic, Din nemuritorul foșnet al meu; Artă! Artă fac eu! N-ai auzit tu de Orpheu!? Când muzele-n frunze s-adună, Și vântul a cântec adie, Crengi îmi dansează, frunzele-mi sună Nepământeana mea simfonie! Am compus...nouă sute, o mie! Dar nimic nu mai e ca atunci, Când meditau poeții prin lunci! Cum odată la noi s-a oprit, Un comfrate mai vechi, pricăjit, Care după ce am cântat, s-a gândit Și crezându-se mai
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
impozite mă sapă, lent, Chiar moartea mi-a împrumutat o coasă, Iar azi sunt doctor. Mâine - pacient. 18 august 2011 Crepuscul apusul privește pe gaura cheii atunci când te dezbraci și arunci de pe tine încă o zi mușcatele din geamuri cântă simfonii roșii țața leana își strigă bărbatul prin curtea plină de păsări iar dealul se apleacă sub greutatea lunii pline nu va mai rămâne nimic din toate acestea iubito doar noi vom împrăștia dragostea pe sub pleduri până la primul cântat al cocoșilor
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
imensitatea oceanului universal... adevărul este comprimat la nivel de idee și semne, gândurile apar precum comori neștiute, ramuri ce cresc dincolo de noi, rădăcini și semințe ce încolțesc pentru a deveni arbori care răsar de prin paginile cărților. Așa cum muzica este simfonia sentimentelor, un mesaj al energiei pure, o prezență incontestabilă a sufletului, o îmbrățișare directă a vocii, amprenta eterică a structurii intens colorate a prezenței noastre, la fel și cărțile poartă comori, amprenta spirituală și flexibilă a fluviului de lumină filtrat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
chinuie, le posedă, le zvârle Într-o jerbă de scântei asupra asistenței care gâfâie fascinată, nereușind să mai urmărească demonstrația. Călinescu se Întrerupe atunci cu o anecdotă, pentru a ne da prilej să ne odihnim spiritul, ca apoi să continue simfonia de idei, În tonalități din ce În ce mai Înalte. Mă opresc să mai notez ceva; ascult desfășurarea muzicală a ideilor. Inflexiunile vocii sunt stranii, atunci când urcă În zone neatinse de nimeni, acolo unde azurul se materializează; devin coloană, ogivă, vitraliu; apoi acestea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bărbat frumos care mă aștepta. Nu, ar fi fost la fel de obositor să mă Întorc printre ei. Doream cu toate puterile care-mi mai rămăseseră să mă salvez singură, undeva fără bărbați. M-am lăsat să cad spre fundul mării. O simfonie a luminii Începea să-mi răvășească ființa. Erau voci calde ce se rupeau din mine și plecau spre suprafață. Apoi, treptat, n-am mai auzit nimic, nu mă mai puteam mișca și simțeam că mă zbăteam să scap de apăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în viață, sau Capital, Inimă și Sărut ale lui Ben și Sally, ca să îi arăt că sunt- la propriu- pe aceeași lungime de undă cu ea? Am optat pentru un fel de onestitate și am ales Radio 3. Chiar când Simfonia a patra a lui Mahler erupse glorioasă în spațiul cel mic al mașinii, Stacey se întoarse spre mine și ridică ușor din sprâncene. — Towerbury Street, la numărul 43, chiar dincolo de High Road, a spus încet, iar vocea ei păru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
una mică înainte să se ducă acasă la familiile lor. Dar umblă mulți dintr-ăștia după tine, Stacey? Bărbații încearcă să te atingă, și să-ți spună chestii și așa mai departe? Zgomotul motorului care încă mergea, amestecat cu acordurile simfoniei, umplu momentele de dinainte ca ea să vorbească. Privea în jos în poală, jucându-se cu unul dintre nasturii mari și lucioși ai hainei sale. —Noo - nu chiar, a spus în cele din urmă. Doar câteodată. Și e-n regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lui, după un colț, avea să apară cineva, avu acest presentiment, și atunci a apărut ea, femeia aceea, trecând strada, doar câțiva metri, intrând Într-o casă scăldată În lumină. Dintr-o cameră, aflată undeva În spate, se auzea, Încet Simfonia În Si minor de Schubert. Așa a Început, așa a Început să aștepte, confundându-se uneori cu așteptarea Însăși, așa a Început să o caute, din acea seară ciudată, să spere, că dacă el nu o va găsi, va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe care le proiecta, la întreaga perfecțiune omenește posibilă, urmărind mai cu seamă să nu încalce hotarele măsurii și ale bunului gust. Nu voia să șocheze pentru a se face auzit, ci să consolideze cu vocea sa, corect disciplinată, frumoasa simfonie autentic națională și neaoșă. Inteligența lui S. Paparrigópulos era clară, în primul rând clară, de o transparență miraculoasă, fără nebulozități sau confuzii de niciun fel. Gândea într-o castiliană precisă, fără nicio insinuare de cumplite neguri septentrionale sau de urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
alături de Moarte. Scheletul cenușiu avea picioarele vârâte în bocanci din piele de vițel. De după omoplat, peste claviculă, îi cădea cureaua neagră și lată, prinsă de toba mare, în care sincopă, cu pumnul strâns al oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și noaptea ghiuleaua groazei, trainic prinsă de glezna piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-o încontinuă somnolență, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
limitate și prea înguste, ca să cuprindă mai multeă Cred în valoarea miniaturilor lui Peter Hille, căruia îi trebuiau numai câteva rânduri, ca să închidă în ele cântecul unei mierle, și tot atâtea cuvinte i-au trebuit, pentru ca să cuprindă întreaga pădure cu simfonia ei, cu lumină și întuneric, cu vânt blajin sau supărat, care, odată cu clătinatul arborilor, îl adormea adeseori, în leagăn împletit din zvonuri triste și duioase spovediri. Cu trenul următor plecai la Viena. Singurătatea mă întristă. Scăpam dârlogul din mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în care am refuzat consecvent să duc mai departe, fidel modelelor rotofeie, personajele rubiconde în maniera lui Maillol, unul dintre colegi - era veteranul de război cu ochiul de sticlă - fluiera zi de zi teme și motive din toate cele nouă simfonii ale lui Beethoven, plus un concert pentru pian. Tehnica lui era de o perfecțiune uimitoare. Suite și sonate, tot ce mai avea de oferit muzica clasică de la Bach până la Brahms, el le fluiera cu atâta artă și cu atâta forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pian. Tehnica lui era de o perfecțiune uimitoare. Suite și sonate, tot ce mai avea de oferit muzica clasică de la Bach până la Brahms, el le fluiera cu atâta artă și cu atâta forță, încât de atunci încolo puteam să deosebesc simfonia a treia de a cincea, pe Schubert de Schumann. Fluiera cu o pasiune înfrânată, așadar nu din cale-afară de tare, nici doar pentru sine. La cererea colegilor, repeta o melodie sau alta, cutare sau cutare adagio, Sonata Kreutzer, Mica serenadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
V-lea, a fost cedat fratelui său. Fiicei acestuia, María Teresa (1779-1828), căsătorită cu Godoy, Goya i-a făcut portretul În 1800. Artistul a renunțat la notele satirice, imprimând tabloului nuanțe extrem de delicate. Fondul Întunecat al uleiului subliniază o Întreagă simfonie de tonuri albe și cenușii, ce pun În relief eleganța și farmecul figurii femenine. Chirimoya. Fructul alb și dulce al arborelui tropical chirimoyo (Anona cherimola). Chiripá. Cuvânt de origina indigenă (< quichua chiri, „rece“) care denumea o bucată dreptunghiulară de pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dată îți doream nectarul deziluziilor pe un CEAS TANDRU AL NOPȚILOR ARSE. Acum, ce ar trebui să fac, dacă orice după-amiază te învelește-n plapuma tăcerilor vii și mi se pare că cel mai bun lucru e să cred în simfonia înnoptărilor prin OCHIUL DIVIN AL DESTINULUI. Mi-am dorit să nu te împart cu nimeni, mi-am dorit să te iubesc foarte mult, chiar dacă ești iubirea mea imposibilă, Eu tot va trebui să revin la tine. Și de fiecare dată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]